Când operăm tiroida și care sunt riscurile acestei intervenții?

Când operăm tiroida și care sunt riscurile acestei intervenții?
Când operăm tiroida și care sunt riscurile acestei intervenții?

Stresul zilnic, alimentația deficitară, lipsa iodului și predispozițiile din familie favorizează apariția dereglărilor la nivel tiroidian, probleme ce pot apărea la naștere, adolescență, menopauză și după vârsta de 60 de ani. În cele mai multe dintre cazuri, acestea se tratează pe cale medicamentoasă. În alte situații însă, operația de îndepărtare a tiroidei este soluția terapeutică salvatoare.

Situată la baza gâtului, sub “mărul lui Adam”, tiroida este una dintre cele mai mari și mai importante glande ale organismului, având un rol esențial în reglarea metabolismului prin hormonii secretați. Pe lângă acest aspect, hormonii T3 și T4, produși din iodul conținut de alimente, au rol și în reglarea temperaturii corpului, în accelerarea sau diminuarea arderilor, în reglarea colesterolului și ritmului cardiac, în dezvoltarea țesutului osos și nervos, influențând, de asemenea, și tranzitul intestinal, hormonii sexuali, părul, pielea și unghiile.

Cele mai frecvente dereglări ale tiroidei apar fie din cauza deficitului de hormoni (hipotiroidia), care se poate corecta prin administrarea de medicamente, fie din cauza excesului de astfel de hormoni (hipertiroidie), care poate necesita tratament chirurgical.

“In hipertiroidie, operația nu este mereu prima opțiune, ci este recomandată doar în cazul în care nu se obține răspuns favorabil la tratamentul medicamentos sau la cel cu iod radioactiv, într-o perioadă de 3-6 luni. Există însă și câteva situații în care nu se așteaptă, iar operația este prima alegerea terapeutică, mai exact atunci când un nodul a provocat paralizia corzilor vocale sau dacă este vorba de cancer tiroidian la copii. La fel și în cazurile în pacientul înghite sau respiră greu din cauza dimensiunilor mărite ale glandei”, explică Dr. Răducu Stănciulescu, medic primar ORL, șef de secție la Spitalul Elias, care efectuează astfel de intervenții și în cadrul Spitalului Metropolitan. 

Cum se desfăşoară intervenţia

Tiroidectomia implică efectuarea unei incizii deasupra sternului și o ablație chirurgicală a unei părți sau a totalității glandei tiroide, în funcție de gravitate optându-se pentru tiroidectomie parțială, subtotală sau totală. Înainte de efectuarea operației se realizează o serie de analize care include dozările hormonilor tiroidieni dar și ecografia tiroidiană, sciantigrafia, radiografia cervico-toracică, tomografia computerizată sau tehnica imagistică prin rezonanță magnetică.

“Operația se desfășoară sub anestezie generală și durează între 40 de minute și 2 ore, timp în care se efectuează o incizie orizontală a bazei gâtului. În funcție de gravitate, se îndepărtează fie o mică tumoră izolată, fie jumate din unul sau din ambii lobi care formează glanda, fie un lob întreg sau glanda întreagă. Incizia se va face la nivelul unuia din pliurile gâtului, cicatricea estompându-se odată cu trecerea timpului”, a adăugat Dr. Răducu Stănciulescu, medic primar ORL, șef de secție la Spitalul Elias.

Refacerea postoperatorie este în general ușoară. În cazul tiroidectomiei totale, este foarte important ca pacientul să urmeze tratamentul permanent cu hormoni tiroidieni de sinteză, și asta pentru că tiroida face parte din categoria organelor a căror funcție o putem substitui prin administrarea de medicamente. Dacă vorbim despre un nodul, se va lua o probă din acesta și se va analiza prin citopuncție, urmând ca, în cazul în care acesta este malign, să se recurgă, în majoritatea cazurilor, la scoaterea în întregime a glandei.

Ce riscuri implică tiroidectomia

 Ca orice intervenție chirurgicală, tiroidectomia implică anumite riscuri, precum hemoragia postoperatorie sau infecția plăgii. Alte complicații ale operației de tiroidă sunt cele care privesc lezarea nervilor de la nivelul gâtului și a paratiroidelor, glande ce reglează metabolismul calciului și al fosforului.

Că urmare a secționării nervilor se poate ajunge la pierderea parțială a vocii, precum și la răgușeală permanentă sau temporară. Lezarea glandelor paratiroide se poate face direct sau indirect (prin afectarea vaselor sanguine ce irigă glandele paratiroide) și are drept consecință hipoparatiroidismul tranzitor sau permanent, lezarea uni- sau bilaterală a nervilor recurenți, cu afectarea vorbirii, tranzitorie sau permanentă, hematom și insuficiență tiroidiană, a cărei intensitate depinde de cantitatea de țesut tiroidian extirpată sau de prezența autoimunității. De asemenea, aceasta poate duce la scăderea nivelului de calciu din organism, producând tetanie sau spasmofilie. De cele mai multe ori, această situație este tranzitorie, paratiroidele recuperându-și, în cele din urmă, funcția secretorie.

În general, apariția acestor complicații este foarte rară, riscul fiind mai mic de 2%. Cel mai frecvent au loc în cazul pacienților cu timori invazive, în cazurile cu implicare a ganglionilor limfatici sau la pacienții cu gușă mare, care ajunge până sub claviculă. Totuși, riscurile trebuie discutate în detaliu cu pacientul, pentru ca acesta să înțeleagă atât motivele operației, metodele alternative de tratament, precum și avantajele și dezavantajele intervenției.

 

Horoscopul zilei - Evenimentul zilei - evz.ro
comentarii pe aceasta pagina postate direct pe Facebook

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *