Ce trebuie să facem pentru ca apariția unui nou copil să nu tulbure viața familiei

Ce trebuie să facem pentru ca apariția unui nou copil să nu tulbure viața familiei
Ce trebuie să facem pentru ca apariția unui nou copil să nu tulbure viața familiei

Vestea că vor avea un frățior sau o surioară înseamnă pentru copii o mulțime de nedumeriri, mai ales la vârste mici. De ce? Cum? Când? Ce vor face mama și tata când va veni bebelușul? Vor mai avea timp pentru mine? Nu-l vor iubi doar pe el de acum înainte? Iulia Molnar, doctor în psihologie, răspunde la toate aceste întrebări

Florian Saiu

Mulți copii cer părinților un frățior sau o surioară și sunt foarte fericiți atunci când părinții îi anunță că dorința li s-a împlinit. În acest context, mulți părinți se gândesc că „au scăpat” de problema geloziei și a rivalității și se consideră norocoși. Însă, după câteva zile sau săptămâni de la venirea pe lume a bebelușului, copilul mai mare începe să dezvolte anumite comportamente problematice:

  • se manifestă agresiv față de mediu sau față de alți copii, părinți sau chiar frățiorul sau surioara mult dorit/ă;
  • refuză mancarea sau din contră, mănâncă des și dezordonat, cere tot timpul ceva de mâncare (chiar și în cursul nopții);
  • dezvoltă diverse frici pe care înainte nu le avea (frica de monștrii, frica de a dormi singur în pătuț etc);
  • poate regresa din punct de vedere emoțional (începe să își sugă degetul, poate cere să mănânce „mâncare de bebeluși”, refuză să mai facă singur diverse activitati pe care înainte le făcea de bunăvoie etc);
  • poate dezvolta episoade de enurezis nocturn și/sau diurn;
  • își poate pierde interesul față de activitățile de la grădiniță/școală;
  • uneori schimbările pot fi mai subtile și copilul pare „a avea toane”.

În acest caz, avem de-a face cu fenomenul rivalității dintre frați, un fenomen care nu poate fi evitat, întrucât este firesc, dar care poate fi menținut la un nivel minim dacă părinții răspund cu empatie și înțelegere sentimentelor copilului mai mare.

Atunci când un nou născut intră într-o familie în care mai există un copil, părinții pot deveni mai iritabili în relație cu copilul mai mare deoarece simt că acesta ar „trebui” să înțeleagă faptul că îngrijirea bebelușului necesită timp și multe alte resurse. De multe ori, copiii mai mari percep această situație ca pe un abandon, ca și cum ei nu mai sunt importanți pentru părinți, simțindu-se „înlocuiți” de copilul mai mic în timpul, grija și afecțiunea părinților.

Ce e de făcut?

În primul rând, copilului mai mare trebuie să i se ofere suficient timp pentru a înțelege și a accepta schimbarea din cadrul familiei. Specialiștii în psihologia copilului și a familiei susțin că rivalitatea și gelozia sunt cu atât mai mari cu cât primul copil născut este mai mic ca vârstă și că aceste două fenomene tind să scadă pe măsură ce primul copil se apropie de vârsta adolescenței. Îndeosebi copiii mici simt că iubirea este limitată, ca o pungă cu bomboane care la un moment dat se termină. Poate fi foarte dificil pentru ei să împartă iubirea părinților cu un frate sau o soră. De aceea, este foarte important ca părinții să își exprime afecțiunea și aprecierea cât mai des cu putință – și nu doar atunci când copilul finalizează cu succes o sarcină. Dacă sunt valorizați și apreciați doar pentru că „fac ceva bine”, copiii își vor construi o valoare și o stimă de sine scăzute, care cel mai probabil vor scădea și mai mult odată cu nașterea unui alt copil.

Sugestii privind gestionarea relației cu copilul mai mare înainte de venirea celui mic

  • este necesar ca tatăl și copilul să petreacă mult timp împreună pe parcursul celei de-a doua sarcini a mamei. Cei doi se pot juca împreună, pot ieși la plimbare, în parc, în mici excursii sau vizite, scopul principal fiind de a crea și consolida o legătură puternică și securizantă. Pentru a crea această legătură specială, tatăl trebuie să fie în mod constant prezent atât fizic, cât și emoțional în relația cu copilul, astfel încât acesta să se simtă văzut, ascultat, înțeles și apreciat de tată. Dacă tatăl nu este prezent în viața familiei, același lucru se poate aplica și cu o altă figură de atașament din viața copilului (bunica, bunicul, alte rude sau prieteni apropiați);
  • faceți pe rând și din timp schimbările în casă pentru primirea bebelușului în familie, astfel încât copilul mai mare să nu ajungă să asocieze fiecare schimbare cu venirea bebelușului. Dacă apar prea multe schimbări în mediul de familie, într-o perioadă scurtă de timp, copilului mai mare îi va fi foarte greu să se adapteze și va ajunge să se simtă insecurizat, neiubit și nedorit;
  • pregătiți copilul înainte de nașterea frățiorului, în orice fel considerați că e relevant și importat pentru el (îi puteți lua o păpușă bebeluș pe care să o îngrijească în așteptarea bebelușului din burtica mamei, îi puteți citi povești pe acest subiect, puteți merge în vizită la cunoștințe care au un bebeluș etc);
  • fiecare adult din familie, îndeosebi părinții, au rolul vital de a ajuta copilul să se simtă iubit și în siguranță din punct de vedere emoțional (sa simta ca va fi iubit orice s-ar întâmpla);
  • exprimați-vă afecțiunea și aprecierea față de copilul mai mare (e valabil pentru toți copiii) și găsiți timp, oricât de puțin, pe care să îl petreceți exclusiv cu copilul (fără telefoane, ziare sau alte activități care să vă împiedice să fiți acolo 100% pentru copilul dumneavoastră;
  • fiți un exemplu de acceptare, blândețe și iubire pentru copilul dumneavoastră. Copiii preiau de la părinți multe tipare de comportament, așa că felul în care dumneavoastră vă comportați în situații de stres și dezamăgire va influența în mod direct felul în care copilul dumneavoastră se va comporta în astfel de situații, una dintre ele fiind venirea unui nou membru în familie.
  • nu îndepărtați copilul din viața de familie odată cu venirea frățiorului/surioarei, trimițându-l la bunici sau alte rude. Acest lucru nu va ușura adaptarea copilului, din contră și, în plus, copilul se va simți respins și lipsit de importanță;
  • fiți conștienți de faptul că rivalitatea între frați este un fenomen natural și că aceasta poate fi mențintă la un nivel minim doar dacă mediul de familie în care cresc cei doi (sau mai mulți) copii este unul securizant, bazat pe iubire și respect.

Ce trebuie să faceți după nașterea frățiorului/surioarei:

  • permiteți copilului mai mare să vă ajute cu îngrijirea bebelușului, doar dacă își dorește și îi face plăcere. Nu luați prea în serios „ajutorul”, certând copilul dacă nu a facut ceva bine. Profitați de ocazie pentru a va amuza împreună. Exprimați-vă verbal și non-verbal aprecierea și ajutați copilul mai mare să se simtă important prin ajutorul pe care vi-l oferă;
  • mama trebuie să găsească timp și să fie disponibilă pentru a petrece timp exclusiv cu copilul mai mare. Timpul petrecut împreună trebuie să fie centrat strict pe nevoile copilului. Este important ca cei doi să facă împreună ceea ce copilul își dorește și are nevoie în relație cu mama sa (activități precum dus-adus de la școală sau spălatul vaselor nu sunt centrate pe nevoile copilului);
  • împărțiți responsabilitățile de creștere a copiilor. Dacă o familie are doi părinți prezenti, atunci copiii au nevoi specifice în relație cu fiecare părinte. Un singur părinte nu poate ajuta copilul să se simtă securizat odată cu venirea unui frățior/surioară în familie, dacă în familie există și mama și tata. Este un „lucru de echipă”, în care fiecare partener al cuplului parental trebuie să își înțeleagă și să își asume responsabilitățile;
  • permiteți copilului mai mare să se simtă în centrul atentiei. Apreciați copilul de față cu alte persoane și ajutați-l să înțeleagă cât este de important pentru dumneavoastră. Aveți grijă să nu îl forțați să facă anumite lucruri pentru a-l aprecia și valoriza. Încercați să îi oferiți în mod necondiționat sprijinul, atenția și afecțiunea dumneavoastră;
  • oricât de obositoare și stresantă ar fi viața de familie cu doi sau mai mulți copii, evitați să țipați la copilul mai mare ca modalitate de a va elibera de stres și tensiune. Fiți conștienți de limitele copilului dumneavoastră și de propriile nemulțumiri și printr-un efort conștient, încercați să manifestați compasiune și empatie față de trările și dificultățile întâmpinate de copilul mai mare;
  • nu vă certați cu partenerul în fața copiilor, chiar dacă la început și dumneavoatră vă va fi greu să vă adaptați schimbării survenite în viața de familie. Copii se simt extrem de nesiguri atunci când își văd părinții că se ceartă și își reproșează diverse lucruri. Dacă se întâmplă ocazional să vă certaţi de faţă cu copiii, asiguraţi-vă că aceştia văd şi partea de împăcare şi rezolvare a conflictului.

„Vreau un frate sau o soră”

Literatura de specialitate abundă în titluri legate de subiectul analizat de psihologul Iulia Molnar. Unul dintre ele este „Vreau un frate sau o soră” (Editura Cartea copiilor, 2017 – foto), carte ce poartă semnătura unei celebre scriitoare suedeze, Astrid Lindgren ((1907-2002). După Frații Grimm și Hans Christian Andersen, Lindgren este cel mai tradus autor de literatură pentru copii. În semn de recunoștință pentru cărțile sale care au încântat generații întregi, primul satelit suedez, lansat în 1995, a fost numit „Astrid 1”. La bordul său se află trei instrumente care poartă numele a trei personaje din cărțile sale: Pippi, Mio și Emil.

 

6 distribuiri
comentarii pe aceasta pagina postate direct pe Facebook