Cristina Lica
Cazul copilului dintr-o comună de lângă Craiova care cântărea 120 de kilograme la numai 5 ani a impresionat o țară întreagă. Mama îl hrănea cu mâncare de porci și ajunsese atât de gras că nu se mai putea ține pe picioare. Abia după ce cazul lui a fost mediatizat, Alexandru a ajuns la un spital din București, unde cu regim și tratament, a slăbit 10 kg. A fost însă prea târziu, copilul decedând la scurt timp după externare. Doctorii au spus că suferea de super obezitate morbidă, putea mânca până îi exploda stomacul. Deși mai avuseseră un copil care murise din aceeși cauză, părinții nu l-au dus la tratament.
„De Crăciun, coceam pulpe”
La capătul celălalt al țării, în Suceava, o altă mamă a luat taurul de coarne și și-a dus copilul de 12 ani la operație, chiar dacă i-a fost dat să audă zilnic cât de mult o urăște. În acest ritm, dacă mai aștepta până la anul, Alin trecea de „sută”. Astăzi, la șase luni de la operația de micșorare a stomacului, băiatul cântărește 50 de kg, de la 82, și a înțeles că mama i-a salvat viața.
Alin a început să se rotunjească pe la 4 ani, după un tratament cu antibiotice, pe care mama îl consideră vinovat. „Din momentul acela, s-a schimbat ceva. A început să mănânce ce nu mâncase în viața lui până atunci. Luasem odată o pâine caldă și am rămas stupefiată când l-am văzut cum smulge un colț din ea și începe să înfulece de parcă se băteau zece la gura lui. Am fost șocată să-l văd cum scoate borcanul cu dulceață din frigider și începe s-o întindă pe o bucată de pâine, pe care n-a avut răbdare nici s-o taie”, povestește Mihaela Homeag, mama copilului. A sperat că mai slăbește pe măsură ce se înalță, dar Alin punea în fiecare lună 2 kg pe puțin. „Nu pot să uit niciodată cum de Crăciun, pe lângă mâncarea tradițională, eu coceam pulpe, că nu mai știam ce să fac. Auzeam mereu «mi-e foame, mi-e foame!» ”.
„Mânca șnițelul ca pe o bomboană”
Mama nu a avut niciodată probleme cu greutatea, ba chiar a luat vitamine ca să se îngrașe. Copilul o moștenește pe bunica, care a avut și 130 de kg și s-a chinuit toată viața cu dietele. „Printre cazurile de obezitate infantilă tratate în spitalul nostru, cel mai frecvent întâlnim obezitate dezvoltată pe fond genetic. Alimentația joacă și ea un rol fundamental”, spune doctorul Cătălin Copăescu, care efectuează anual în jur de 30 de operații de slăbit copiilor.
Cola și ciocolata erau slăbiciunile lui Alin. „Bea și 3-4 litri pe zi, nu-i mai trebuia apă. Și dacă nu i-am dat noi bani, i-au dat bunicii sau a împrumutat 2-3 lei de la un prieten și tot și-a luat sucul acela cu acid și multe calorii”. La toate regimurile trișa. De cei 20 de lei pe care mama îi dădea pentru o salată, își lua chipsuri și napolitane. „Copiii nu conștientizează că dacă ești gras îți dăunează. Ei dacă sunt primiți în cercul lor de copii, nu îi interesează că se uită cineva mai urât. Ca părinte însă, cu un copil obez te simți jenat pe stradă, când vezi privirile ațintite. L-am dus și la endocrinolog, dar nu a fost glanda. Singura lui problemă a fost că era prea pofticios. Puteam să fac un castron de șnițele, lua șnițelul ca pe o bomboană de câte ori trecea prin bucătărie”.
„După operație, mi-a strigat că sunt cea mai rea mamă din lume”
Tatăl nu a fost de acord cu operația de slăbit, așa că mama și-a asumat toată răspunderea. „Soțului i s-a făcut rău când i-am spus ce vreau să fac. Pentru mine n-a fost o decizie grea, am purtat ochelari până acum 5 ani, am fost toată viața complexată, iar cum am aflat că pot să scap de ei, am fost operată. De-asta mi-a fost ușor și la el. Îmi pare rău că n-am știut mai din timp”. Alin a fost programat chiar pe 1 aprilie, în săptămâna „Școala Altfel”. „Și fost o școală altfel”, o recunosc amândoi.
„Îi vedeam în față și pe cei de la donarea de organe”
Au ajuns cu o zi înainte în București, s-au cazat la hotel, iar dimineața de dinaintea operației a fost cel mai dureros moment. „Nu voia să se dea jos din pat, își trăsese plapuma peste el, iar de disperare l-am amenințat că voi chema ambulanța”. Cele două ore cât timp a durat operația au fost crâncene pentru Mihaela, deși văzuse zeci de filmulețe și citise tot ce găsise pe Internet despre acest subiect. „Mi-am imaginat că dacă i se întâmplă ceva în timpul operației, să nu mai ajung acasă, efectiv mi-am pus în cap să mă sinucid. Îi vedeam în fața mea și pe cei de la donarea de organe, am cedat nervos, noroc cu psihologul spitalului”.
În săptămâna de după operație, Alin nu pierdea ocazia să le spună tuturor cât de mult își urăște mama. A trăit doar cu apă și legume pasate o perioadă, iar asta i-a alimentat sentimentul de ură.
Ciupercile, o nouă slăbiciune
„El și-a imaginat că, gata, nu mai are nevoie nimic din ce îi place, dar a văzut că din două-trei guri se sătura. Cea mai mare durere a fost la sucurile cu acid. Nu avea voie niciun strop, pentru că acidul mărește stomacul”. După ce i-a văzut pe medici în spital mâncând ciuperci, a început și el să le iubească, deși până atunci nu le suportase. „Am făcut luni de zile ciuperci la întoarcerea de la spital”, se amuză mama.
„Look” nou: de la haine lălâi, la țoale în tendințe
Acum, Alin e și el atent la etichete alimentelor, iar atunci când nu înțelege vreun ingredient, o sună imediat pe mama. Mănâncă doar dulciuri pentru diabetici, cu îndulcitori artificiali. A dat carnea de vită pe brânzeturi, iaurturi și semințe.
De unde nici nu suporta să se plimbe prin magazine, acum și-a schimbat garderoba și e atent la ce îmbracă. De la mărimea 42 la cămașă a ajuns la 38. „Era un chin să îi găsesc haine pe mărime, luam de la adulți, dar trebuia să le scurtez”. După vacanța de vară, unii profesori și colegi nu l-a mai recunoscut. „Nu-l mai jignesc și îl cheamă la activitățile lor. Vara trecută și-a făcut și o prietenă. Nici telefonul nu-l mai prind ca să mai văd cu cine vorbeşte, recunoaște mama.
„A înțeles că îl iubesc”
Cu tot cu investigații, operația a costat 10.000 de euro, dar mama nu regretă „investiția”. Banii nu au fost o problemă, dar și dacă nu și-ar fi permis, ar fi făcut credit. Satisfacția a fost cu atât mai mare cu cât Alin a înțeles, într-un final, ce efort a făcut. „După prima ședință de consiliere de la spital, a făcut un pas și mi-a zis că a înțeles că, de fapt, îl iubesc și că puteam face orice altceva cu banii”.
„Cel mai tânăr pacient al nostru avea 9 ani și peste 100 de kg înainte de operație, dar chirurgia bariatrică e o opțiune pentru copiii peste 5 ani. Este ultima metodă la care se apelează, dar cea mai eficientă și cu rezultate pe viață”.
Cătălin Copăescu, chirurg specializat
în operații bariatrice
