Susie Orbach, cea mai renumită psihanalistă din Marea Britanie, a fost prima din branşa sa care a legat tulburările alimentare de imaginea de sine. Ea a scris o serie de cărţi printre care ”Fat Is a Feminist Issue” şi ”Bodies”. A co-editat ”Fifty Shades of Feminism”, o colecţie de eseuri scrise de 50 de feministe diferite, recent publicată. A fondat Centrul de Terapie a Femeilor în 1976.
Când prinţesa de Wales, Diana, se lupta cu bulimia, a fost fotografiată în lacrimi, grăbindu-se să meargă la cabinetul lui Orbach. Frenezia mass-media rezultată de aici a catapultat-o pe psihoterapeută în rolul de ‘,,guru regal”. Orbach a păstrat însă o tăcere profesionistă demnă privind acest aspect.
Să te angajezi într-o relaţie lesbiană la vârsta de 60 de ani, după aproape 40 de ani de parteneriat heterosexual (şi doi copii maturi) ar constitui o evoluţie remarcabilă pentru majoritatea femeilor. În opinia lui Susie Orbach, schimbarea de orientare sexuală este pur şi simplu o altă etapă în evoluţia noastră – făt, pubertate, naştere, menopauză, post-heterosexual, moarte.
”Ca teoretician al psihologiei femeilor m-a nedumerit întotdeauna cum se întâmplă heterosexualitatea”, a declarat ea pentru Telegraph.
Homosexualitatea este ,,extensia firească pentru femei a primei figuri a iubirii, mama. Ai putea spune că este primordial pentru fete să fie homosexuale, tot aşa cum este primordial pentru băieţi să fie heterosexuali, având în vedere propria lor dragoste pentru mamă”, spune ea.
Cu alte cuvinte, fetele sunt programate să fie lesbiene. ,,Fetele s-au îndrăgostit de fete la şcoală. Este incontestabil prima lor experienţă”, adaugă ea.
Susie Orbach arată în largul ei în noua ei etapă a vieţii. Dar, chiar şi astăzi femeile care se declară gay trebuie să facă faţă unor provocări dificile.
Orbach este de acord că Margaret Thatcher a fost o ,,superfemeie”. „Realizarea ei a fost despre ‘mine’, nu despre ‘femei'”. Recunoaşte însă că prin virtutea de a fi premier, Thatcher a schimba mentalitatea britanică. Thatcher i-a oferit lui Orbach ocazia de a face un studiu psihologic interesant. „Din punctul meu de vedere, cea mai puternică figură din lume este mama. Este ceea ce aveai prin Thatcher. Cine este prima persoană de care te îndrăgosteşti? Mama. Cine te ceartă prima şi te înfrânează? Mama. Este un personaj fantastic de puternic”, consideră ea.
Corpul a fost mult timp în centrul atenţiei lui Orbach. Ea este împotriva modului periculos în care industriile dietei şi frumuseţii i-au învăţat pe consumatori că un corp bun este o ,,realizare la care lucrezi” prin slăbit, exerciţii, bronzat, şi nesfârşite balsamuri de frumuseţe şi vopseluri. Această noţiune este atât de extinsă, încât copiii au asimilat-o.
,,Ei sunt crescuţi cu ideea că organismele sunt ceva ce urmează să fie construit, nu în care trăieşti. Fete de cinci sau şase ani joacă jocuri în care pot obţine vauchere pentru chirurgie plastică la nas sau sâni. Sunt copii acolo ale căror fotografii nu sunt reale – pentru că toate au fost photoshoppate la perfecţiune”, spune ea.
Nu are nicio îndoială că imaginea corpului nostru chinuit afectează sexualitatea noastră. ,,Cred că încă nu înţelegem ce este sexul, ce face sexul şi ce înseamnă sexul. Fetele sunt încurajate să vadă sexualitatea, în loc de ceva inerent, drept o realizare. Devine o performanţă”, spune Orbach.
Psihanalista dă vina pe presiunea comercială pentru aceasta. ,,Asistăm la un atac masiv din partea acelor industrii care se îmbogăţesc alimentând insecuritatea. Industria dietei este atât de mare încât ar fi mai uşor să te opui industriei tutunului. Industria frumuseţii este jumătate din dimensiunea industriei oţelului”, explică ea.
Orbach îi îndeamnă pe părinţi să lase copiii ,,să se bucure de apetitul lor, să vadă viaţa ca pe o aventură, să fie curioşi. Şi mai presus de toate să vorbească”. Aici vede un rol pentru guvern. ,,Cred că alfabetizarea emoţională ar trebui să fie integrată mai mult. Ar trebui ca sentimentele să fie predate la şcoală, ca parte a programei. Ar trebui să ne punem întrebări cum ar fi: ‘Acesta este sentiment real, sau sentimentul din spatele a ceva?'”, spune ea. Este o parte esenţială a învăţării şi ar trebui să fie introdusă în şcoala primară, în opinia sa.
