Ouăle de găină şi de prepeliţă conţin proteine de cea mai bună calitate şi sunt ideale pentru consum. Cele de raţă pot fi infectate cu paraziţi. Spălaţi-le înainte să le gătiţi şi depozitaţi-le cât mai în spate în frigider
Ouăle nu sunt nici pe departe atât de rele cum s-ar crede. Pentru că au destul de mult colesterol, nu trebuie să mâncaţi mai mult de două pe zi. În rest, sunt medicamente curate: conţin proteine mai bune chiar decât cele din carne, vitamina D, necesară fixării calciului în oase, potasiu, magneziu şi alte minerale, menţin vezica biliară şi ficatul sănătoase şi au puţine calorii-cam 75 cal/un ou. Omul primitiv se hrănea aproape în exclusivitate cu ouă de pasăre, iar cercetătorii susţin că sistemul nervos al „omului inteligent” ar fi evoluat tocmai datorită consumului de proteine, care a permis dezvoltarea paralelelă a volumului craniului cu cea a creierului. Medicii explică mai jos care sunt cele mai bune ouă, cum trebuie să le păstraţi în condiţii de siguranţă şi cum le recunoaşteţi pe cele proaspete.
Ouăle fierte, bune pentru siluetă şi psihic
Albuşul de ou este o proteină completă, pentru că nu conţine nici lactoză, nici colesterol sau alte grăsimi, ci foarte multe vitamine şi minerale (niacină, riboflavină, magneziu, potasiu). Un consum ponderat de albuş reduce cu 60-70% riscul de boli metabolice, care pot deregla buna funcţionare a glandelor (hipofiza, tiroida, glandele suprarenale). În plus, conferă o stare de bună dispoziţie. „Conţinutul de acid glutamic din albuşul de ou este o permanentă sursă de vitalitate a scoarţei cerebrale, scăzând riscul de boli nervoase şi de apariţie a psihozei. Acidul glutamic este esenţial în susţinerea tuturor funcţiilor sistemului nervos. Pentru că este puternic alergen, nu este recomandat copiilor mai mici de 2 ani”, precizează medicul nutriţionist Lygia Alexandrescu.
Gălbenuşul de ouă este cel care conţine colesterol, de aceea nu trebuie să mâncaţi mai mult de două pe zi. Este recomandat celor care suferă de gastrită, ulcer, eneterocolită şi alte probleme digestive, dar interzis celor care au litiază biliară, diabetul zaharat, ateroscleroză şi hipercolesterolemie. Oul nu cade greu la stomac, din contră, se digeră foarte uşor dacă este proaspăt. Cu cât este gătit mai mult, cu atât va fi mai greu de digerat. Oul fiert moale se digeră în întregime după o oră-două, oul fiert tare sau omleta, după trei ore. Medicii recomandă oul fiert tare, mai ales celor care ţin regim alimentar de slăbire, pentru că se digeră mai greu şi amână senzaţia de foame. Ouăle prăjite nu sunt recomandate, conţin compuşi toxici şi sunt greu de digerat.
Spălaţi oul înainte să-l gătiţi
Ouăle de raţă, de gâscă, bibilică sau curcan nu sunt neapărat mai rele sau mai toxice decât cele de găină, dar se infectează mai uşor cu Salmonella. De aceea, nici nu se comercializează. „Salmonella se transmite prin igiena precară a cuiburilor, prin rozătoare, prin apă sau prin solul infectat. Ouăle păsărilor care stau mult în apă (raţă, gâscă) se infectează mai uşor”, explică medicul Alexandrescu. Pentru a preveni infectarea cu Salmonella, ouăle trebuie spălate înainte să fie gătite. Nu le spălaţi însă înainte de a le depozita în frigider, pentru că veţi îndepărta şi stratul de protecţie care nu lasă bacteriile să penetreze coaja.
Medicii recomandă ouăle organice şi pe cele de ţară, cu condiţia ca acestea să provină de la găini hrănite bine şi crescute în condiţii de igienă. Ouăle industriale provin, de cele mai multe ori, de la găini hrănite cu furaje concentrate. În cazul celor organice, administrarea de antibiotice sau hormoni de creştere găinilor este interzisă. Culoarea cojii nu influenţează calitatea. În general, gainile cu pene închise la culoare fac ouă maro, în timp ce găinile albe le fac mai deschise la culoare. Nu este vorba că unul este mai sănătos sau mai „eco” decât celălalt.
Metode „băbeşti” de testare a prospeţimii
Se păstrează şi 3 săptămâni în frigider, dar nu în suportul special pentru ouă, ci în spate, unde este mai rece, cu capătul ascuţit în jos, pentru a elimina presiunea din camera cu aer (spaţiul dintre albuş şi coajă). Puteţi verifica dacă ouăle sunt proaspete dacă le scufundaţi în apă sărată (125 de grame de sare la 1 litru de apă). Ouăle de o zi cad la fund, cele de două zile nu ating fundul, cele de trei zile se menţin cam la mijloc, iar cele de cinci zile şi mai vechi plutesc. Altă metodă constă a privi ouăle la lumina soarelui sau la un bec aprins. Dacă gălbenuşul este lăsat în jos, înseamnă că ouăle sunt vechi.
MEDICAMENT
Ouăle de prepeliţe cresc fertilitatea şi stimulează memoria
Un ou de prepeliţă are de cinci ori mai mult fosfor decât un ou de găină, de 7,5 ori mai mult fier, de şase ori mai multă vitamina B1 şi de 15 ori mai multă vitamina B2. De aceea, sunt mai recomandate din punct de vedere medical decât cele de găină. Ouăle sunt folosite încă din antichitate de chinezi şi egipteni. Dacă în urmă cu 4.000 de ani, tratau astmul bronşic şi infertilitatea, în prezent, sunt folosite în terapia bolilor renale, în diete şi cure de slăbire, afecţiuni hepatice, cardiace şi gastrice. Chiar şi copiilor le sunt indicate, pentru că întăresc imunitatea şi ajută la fixarea calciului în oase, iar, în timpul examenelor, îmbunătăţesc
