Metode noi de tratament la Institutul de Cardiologie din București

Metode noi de tratament la Institutul de Cardiologie din București
Metode noi de tratament la Institutul de Cardiologie din București

Profesorul Vlad Iliescu, șeful Clinicii de Chirurgie Cardiacă II de la Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „Prof. dr. C.C. Iliescu”, din București, explică ce proceduri medicale noi vor fi accesibile pacienților până la fi nalul acestui an

Daniela Șerb

Am intrat în Europa, ba chiar am depășit-o dacă ținem cont de bolile cardiovasculare. Dacă înainte cele mai frecvente erau bolile de valvă, cauzate de reumatismul articular acut netratat corect în anii copilăriei,
acum, a crescut incidența bolilor coronariene. „Din păcate, boala coronariană are o incidență dublă față de Europa”, explică prof. univ. dr. Vlad Iliescu, șeful Clinicii de Chirurgie Cardiacă II de la Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „Prof. dr. C.C. Iliescu”, din București.
Boala coronariană, adică a arterelor care irigă inima cu sânge pentru ca
aceasta să poată funcționa și alimenta organismul cu oxigen și substanțe nutritive, are multipli factori de risc. Printre aceștia se numără stilul de viață, alimentația, fumatul, lipsa mișcării, obezitatea, diabetul.
Costuri de cinci ori mai mari
Din a doua jumătate a acestui an, la Institut, unul dintre cele mai mari din
țară, vor fi disponibile pentru pacienți, pe lângă procedurile chirurgicale clasice, și noi metode de tratament care până acum în medicina românească nu au fost realizate decât accidental.
Potrivit prof. dr. Iliescu, cu sprijinul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, vor fi derulate mai multe programe, printre care și cel de endoprotezare. Programul este destinat pacienților aflați în situații dificile
și pentru care chirurgia deschisă are riscuri mari. Sunt bolnavi cu foarte multe boli asociate și pentru care chirurgia deschisă reprezintă un risc foarte mare. Și atunci se aplică această metodă care este mai puțin riscantă. În Occident, ea se practică de 10- 12 ani, dar are indicațiile ei.
Este necesar un program special, mai spune prof.dr. Iliescu, pentru că în timp ce o proteză pentru chirurgia deschisă costă circa 200 de euro, o endoproteză poate să coste 10.000 – 12.000 de euro. Și atunci, e o diferență de cost care nu se poate susține, dacă nu este finanțată separat.
În aceeași situație sunt valvele transcateter. Acestea se folosesc, deocamdată, în poziția aortică atunci când se strică valva aortică. De obicei, se înlocuiește prin chirurgie deschisă, în 99% din cazuri. Iarăși, sunt anumite persoane pentru care chirurgia deschisă prezintă un risc prea mare. În general, sunt persoanele în vârstă care au multe boli asociate sau persoane care au avut multiple operații pe cord și atunci riscurile sunt pe măsură și de aceea s-a inventat această metodă pe plan mondial” Teoretic, și la noi se decontează aceste endoproteze prin actualul program,
mai spune specialistul. Doar că banii sunt insuficienți. Comparativ, prețul unei astfel de proteze de valvă aortică, în chirurgia clasică, este de 400-500 de euro, în timp ce o endoproteză costă 20.000 – 25.000 de euro.
Program: primele operații pentru endoproteză, în iulie
A nu se înțelege că toți pacienții vor beneficia de endoprotezare pentru că nu toți bolnavii au această indicație, atrage atenția medicul. O să vedem în momentul în care va debuta programul. Este greu de extrapolat de la o țară la alta. Pentru că neamțul de 80 de ani e un tip mai în formă, decât românul de 80 de ani. Pentru că merge pe bicicletă, face sport, joacă tenis, e altceva.

La Institut există deja o sală hibrid – nu la parametri ideali, dar funcțională -, mai spune medicul chirurg, și cât de curând (poate chiar la începutul lunii iulie) vor fi făcute primele operații. Avem deja niște cazuri selecționate și o să începem. Un al treilea program care va debuta la institut va fi cel de proceduri minim invazive. Deja aparatura necesară – un dispozitiv modern cu vizualizare laparoscopică 3D – a venit de la Ministerul Sănătății. Prin urmare, vor putea fi făcute protezări valvulare, reparații de valve mitrale, dar și acestea se adresează doar unei categorii de bolnavi, adică acelora cu leziuni un pic mai simple.
„În cazul în care există leziuni asociate, acestea nu se pot repara prin procedură minim invazivă. Poți să repari o valvă, poți să o schimbi, dar nu poți să repari două valve și trei coronare. Nicăieri în lume nu se face așa ceva”, mai spune doctorul.
Transplantul de cord, în așteptarea donatorului
Acestor trei programe care vor oferi pacienților toate opțiunile terapeutice care există în acest moment și în alte țări, în materie de chirurgie cardiacă, li se adaugă programul de transplant de cord, pentru care clinica are acreditare și care va deveni efectiv în momentul în care se va ivi donatorul.
La transplantul de cord problema este un pic mai delicată. Cordul trebuie să fie indemn (adică fără anomalii de structură – n. red.) și fără anumite doctorii cu care să fi fost tratat (medicamente pe care bolnavul le primește în încercarea de a-i salva viața). Pe lângă acestea contează și așa-numitul timp de ischemie. Adică durata dintre momentul recoltării și cel al transplantării. „În timp ce rinichiul, chiar și ficatul sunt mai tolerante la durata de timp, noi nu putem recolta un cord din Bihor și să-l implantăm în București. Pentru că dacă depășește timpul de 2,5 ore, hai 3,5 ore deja rezultatele sunt mult mai proaste”.
Ultimul dar nu cel din urmă program, mai spune prof.dr. Vlad Iliescu, pe care Institutul vrea să-l dezvolte este cel de asistență ventriculară stânga. Adică se pune un aparat care susține partea stângă a inimii pe termen lung. Acesta se implantează alături de inimă, fiind ca o pompă care funcționează în locul părții stângi a inimii. Un astfel de aparat costă
100.000 de euro. Deocamdată, Institutul a primit, recent, de la Ministerul Sănătății un aparat de susținere a circulației pe termen scurt. Adică de la câteva zile, la o lună. „Deci cei cărora nu le funcționează inima din diverse motive, nu toți pacienții ci doar aceia care au anumite indicații, sunt trecuți pe acest aparat. Este vorba despre pacienți recuperabili, care au o disfuncție temporară și care pot fi menținuți în viață zile sau chiar săptămâni cu ajutorul acestui dispozitiv. Acestea sunt noutăți care ne duc, practic, la nivelul oricărei clinici din Europa, la ora actuală”, conchide universitarul.

13 distribuiri
comentarii pe aceasta pagina postate direct pe Facebook