PRAZNUITA pe 12 iulie. Rugăciunea, de folos la Icoana MAICII DOMNULUI PRODROMITA făcătoare de minuni

PRAZNUITA pe 12 iulie. Rugăciunea, de folos la Icoana MAICII DOMNULUI PRODROMITA făcătoare de minuni
PRAZNUITA pe 12 iulie. Rugăciunea, de folos la Icoana MAICII DOMNULUI PRODROMITA făcătoare de minuni

PRAZNUITA pe 12 iulie. Icoana Maicii Domnului numită „Prodromita” este una dintre icoanele făcătoare de minuni, păstrate în Schitul românesc Prodromu, în Sfântul Munte Athos.

Prăznuirea acestei icoane are loc în fiecare an, pe dată de 12 iulie, cu priveghere de întreagă noapte.

Schitul Prodromu mai păstrează și alte icoane făcătoare de minuni, printre care: icoană Sfântului Ioan Botezătorul și icoană Maicii Domnului Apărătoarea de Foc.

“Şi îndată a în­ce­puț darul Maicii lui Dum­ne­zeu a lu­cra prin Sfânta Icoană şi a face minuni pe care, din cele mul­te, puţine le vom spune aici, câte s-au putut ţine minte cu de-amănuntul, spre slavă lui Dumnezeu şi a Preacu­ratei Maicii Sale, şi pentru că să nu mâniem pe Dum­ne­zeu, tăcând adevărul; că pe unele le-au văzut cu ochii lor Pă­rinţii Nifon şi Nectarie, împreună cu alţi fraţi ai noştri, cât timp au stat cu Sfânta Icoană în ţară, iar altele s-au văzut de toţi Părinţii, când s-a dus Sfânta Icoană la Mănăstire, în Sfântul Munte, şi s-a pus în biserica mare.

Un om avea albeaţă pe amândoi ochii, încât se ve­­deau luminile ochilor lui că laptele de albe; şi adu­cân­du l, s a închinat la Sfânta Icoană; şi stropindu-l şi spă­lându i ochii cu aghiasmă, i-au dat de a şi băut, luând şi acasă că să bea şi să se mai spele, spunându-i să aibă credinţă la Maică Domnului; şi aşa făcând, pes­te trei zile a venit că să mulţumească Maicii lui Dum­ne­zeu, arătându-şi ochii că s-au curăţit şi vedeau lu­mi­nat.

Un boier a venit şi a spus că fiul său, acum de trei zile, numai pentru că suflă se mai cunoaşte cum că este viu, şi zace în pat cu totul mort. Deci, rugându-se Maicii Domnului la Sfânta Icoană, cu credinţă, cu la­crimi şi cu evlavie, a luat aghiasmă şi, stropind copi­lul, dându-i şi în gură puţînă că să bea, îndată s-a deş­teptat şi s-a sculat cu totul sănătos. Apoi, de bucurie, l-a adus tatăl său de s-a închinat la Sfânta Icoană şi a mulţumit Maicii lui Dumne­zeu cu lacrimi şi cu daruri.

Acestea şi altele multe: bolnavi de friguri, surzi, cu dureri de cap şi de măsele, de ochi, de vătămături, în­dră­ciţi, care suferă de boală copiilor şi alte multe fe­luri de boli s-au tămăduit prin această Sfântă Icoană, pe care mi­nuni Părinţii de la Metoc nu le-au mai în­sem­nat, fiind prea ocupaţi şi obosiţi de îmbulzeala po­porului, care ce­rea neîncetat a le citi paraclise, aca­tiste şi aghiesme, încât nu puteau să ţînă cont de cine cu ce se foloseşte, şi mai a­les că erau ameninţaţi de oră­şeni a le opri Icoană acolo, zi­când că lor li se cuvine, fiindcă în Iaşi s-a făcut minu­nea cu zugrăvirea Dum­ne­ze­ieştilor Feţe.

Acestea înţele­gând Părinţii Nifon şi Nec­tărie, şi văzând că se înmulţeşte po­porul, venind ne­încetat, s-au temut să nu se facă prea mare zvon, să se intereseze autorităţile şi să le oprească Sfânta Icoană, astfel că, luând-o cu grăbire, au plecat spre Sfântul Munte”.

(Extras din volumul Prodomu – Schitul românesc din Sfântul Munte Athos şi icoanele sale făcătoare de minuni)

0 distribuiri
comentarii pe aceasta pagina postate direct pe Facebook