Terapia multisenzorială Snoezelen a fost inventată de un olandez, în anii 70. În România a ajuns de curând. La Spitalul de Psihiatrie Titan „Dr. Constantin Gorgos”, din București, s-a deschis, vara aceasta, prima cameră de terapie Snoezelen. Terapia a fost gândită pentru copiii cu autism, dar de ea pot beneficia și oamenii care se simt stresați, obosiți sau care, pur și simplu, doresc să dobândească o stare psihică bună
Carmen Anghel
Doctor psiholog Ruxandra Luminița Mihai (foto), coordonatorul Centrului de Psihiatrie Pediatrică, din cadrul spitalului „C. Gorgos”, ne vorbeşte despre această metodă de tratament.
„Terapia Snoezelen este una multisenzorială. În cadrul ei folosim stimuli olfactivi, vizuali, de fapt, reuşim să folosim o combinaţie de stimuli. În sala de terapie folosim mirosul, lumina, muzica. Toate acestea au rolul de a relaxa. După relaxare, putem să începem şi obişnuirea copilului cu aceşti stimuli. Trebuie să avem grijă ca în sală să nu fie nici foarte mulţi stimuli, pentru că, atunci, în loc să liniştim şi să relaxăm pacientul, nu facem decât să excităm. Este important să ştim cum folosim lumina, muzica, mirosurile. Mai avem şi activităţi în care îi învăţăm pe copii să recunoască zgomotele; de exemplu, într-un balon putem pune un sâmbure, şi este un anumit zgomot, sau pietricele şi copilul identifică acel zgomot”, spune psihologul.
Terapia Snoezelen nu este numai pentru copiii cu autism. „Ei au o problemă de identificare şi de aceea Snoezelen a pornit pentru copiii cu autism, dar este și pentru copiii cu ADHD, la cei cu tulburări de comportament, la adolescenți. Există şi Snoezelen de lux. Pentru că sunt persoane care au nevoie de relaxare şi se folosesc stimuli care reduc tensiunea”.
Ședințele
O ședință durează 45 – 60 de minute și are anumiți timpi. „Începem cu obișnuirea copilului cu sala, după care vine activarea – ceea ce vrem să lucrăm, iar partea a treia, de relaxare, pentru a putea ieși din sală. Avem trei momente distincte în care lucrăm cu el. Pot lucra mai mulţi copii deodată. Terapia îmbunătățește partea aceasta de agitație, o calmează. Timp de două luni, avem un modul de 10 şedinţe. Dar dacă la un copil cu autism avem nevoie de mai multe şedinţe, ne vom adapta”, spune terapeutul. Ce aşteptăm de la terapia Snoezelen? În primul rând, urmărim partea de concentrare, ca micuţul să poată lucra cu terapeutul, să poată fi atent. „Unii dintre copii sunt foarte agitaţi. Iar noi reuşim să reducem starea aceasta de agitaţie, de nelinişte, care există la copilul cu autism. Asta pe termen scurt. În general, după un an se face evaluarea şi se văd rezultatele pozitive”. În ceea ce privește efectele benefice în cazul copiilor care prezintă ADHD, terapia Snoezelen duce la creșterea capacității de concentrare. Apoi pentru copilul cu Asperger, partea de hiperactivitate se reduce, prin tehnicile din relaxare.
Pentru adolescenți
În cazul adolescenţilor, terapia se poate folosi la cei cu tulburări de conduită (cei care se taie pe mâini, de exemplu). Şi în cazul lor funcţionează foarte bine tot pe partea aceasta, de relaxare. Şi, bineînţeles, terapia este utilă şi pentru un om normal care este tensionat şi are nevoie de relaxare.” Specialiștii din Germania au ajuns la concluzia că această terapie are rezultate foarte bune la persoanele care au Alzheimer. Practic, le reactivează memoria, partea cu care ei au mari probleme. Le reactivează cortexul, pe anumite amintiri din perioada bună. „La noi se foloseşte pentru autism, dar are o arie foarte largă de utilizare. Este una din tehnicile care ne ajută şi vine în completarea celorlalte tehnici terapeutice de grup, care ne ajută pentru obţinerea unor rezultate bune”, adaugă medicul.
CAMERA DE TERAPIE
În camera de terapie este, cu adevărat, o atmosferă relaxantă. Temperatura este una foarte plăcută, se aude muzică, miroase frumos, a flori, a pădure. Lângă un tub luminos, care face bule, este un băieţel. Se amuză copios atunci când apasă pe butoane şi schimbă culorile şi viteza bulelor. Apoi se duce repede la „covoraşul cu stele” şi le numără. După aceea se duce la perdeaua luminoasă, o mângâie, trage de ea. Se bucură. Şi ne spune vesel ce face. Pe patul cu apă, care vibrează cumva, în ton cu muzica, este un adolescent. Spune că nu se poate relaxa. Dar pentru asta e aici. O asistentă îi face masaj cu un balon. Asta a ales el. Doctor psiholog Ruxandra Luminiţa Mihai ne prezintă stimulii şi ce efecte au ei.
MUZICA
Este una specială, de relaxare, pe care au gândit-o specialiştii din Germania. Depinde ce vrei să obţii. Avem un CD special – mulți bași care „intră” în patul de apă, vibrează. Dar nu bașii care bubuie. Vibrează într-un mod plăcut cu patul cu apă. Eu cred că putem să ne luăm şi noi ce muzică vom considera că ar putea să se potrivească. Este muzica pentru copii între 0-2 ani, pasaje luate din Mozart.
MIROSURI
În funcţie de discul (imaginea) care rulează pe perete avem mirosuri adecvate: lămâie, levănţică, scorţişoară, brad, mirosuri cunoscute. Miros de pădure, Discul care se proiectează pe perete trebuie să fie în concordanţă cu mirosurile. Nu ne stimulează ca la discotecă.
COVORAȘUL CU STELUȚE
Cu ajutorul acestuia, copiii identifică punctele luminoase, învaţă să numere. Facem tot felul de jocuri, iar scopul este acela de a reuşi să se concentreze.
PERDEAUA LUMINOASĂ
Are franjuri dintr-un material special, colorat, luminat. Copiii sunt curioşi. Cei cu autism trebuie să miroasă, să ducă la gură. De aceea sunt luminile acelea făcute dintr-un plastic special, îi lăsăm să vedem ce pot face. Fiecare stimul activează o altă arie a scoarței cerebrale. De aceea nu e bine să fie mulţi stimuli deodată. E mai complicat decât un joc. Fotografia care spune o poveste, joculeţele cu lumină, cu bulbuci de apă sunt metode aparent uşoare. Dar trebuie să ştii cum să le foloseşti. Pe noi ne-a consiliat un profesor universitar din Germania, care de 30 de ani numai asta face.
Favorizează învățarea
Medicul ne dă încă o veste bună: „Specialiștii din Germania ne spun că acum cercetează și chiar au ajuns la concluzia că terapia poate fi utilizată la școală, pentru lecțiile grele. Copiii pot intra într-o sală din aceasta, li se predă și, în condițiile pe care le-ați vă- zut, crește capacitatea lor de a memora și de a înțelege o lecție mai grea. Pe deoparte, se detașează de tensiuni și apoi se focalizează pe problemă și pe subiectul care îi interesează, pe lecție”.
Basme terapeutice
O altă metodă utilizată în cadrul terapiei sunt basmele terapeutice. Luăm partea pozitivă din ele și le facem să fie cum vrem noi, ce vrem noi să construim în poveste. De exemplu, terapeutul și copilul sunt în pădure. Putem să povestim că mergem în pădure, am văzut un brad, care este foarte înalt, cu crengile mari, mergem mai departe, dăm de o poeniță, în care găsim flori mirositoare. În acest timp, se aude pădurea, foșnetul de pădure, un susur de apă, trebuie să povestim că am întâlnit un izvoraș care susură, iar copilul vede un peștisor. De fapt, prin aceste povești, stimulăm imaginația și, în timp ce el stă acolo și muzica ne cântă, mirosurile sunt din acestea care evocă o pădure – de flori să zicem, copilul începe să construiască. Se duce la casa bunicilor, ce face acolo ne spune, își construiește în minte imaginea, apoi se întoarce în pădure, trece prin pădure, ajunge acasă la părinți și le aduce zmeură de la bunici. Trecând prin acestea, copilul construiește o poveste cu pădurea. Cu razele de soare, cu florile. Toate acestea le pozitivează. Florile nu sunt ofilite, copiii reacționează dacă lucrurile sunt rupte sau distruse. Totul pentru a se concentra, pentru a le clădi imaginația, pentru a-i relaxa.
