Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Demența nu înseamnă doar uitare și nu este o boală unică. Este un termen folosit pentru afectarea memoriei, gândirii, comunicării sau capacității de a lua decizii atunci când aceste probleme încep să interfereze cu viața de zi cu zi, explică Centers for Disease Control and Prevention.
Boala Alzheimer este cea mai frecventă formă de demență, dar există și demență vasculară, demență cu corpi Lewy, demență frontotemporală și forme mixte. La nivel global, 57 de milioane de persoane trăiau cu demență în 2021, iar aproape 10 milioane de cazuri noi apar în fiecare an, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății.
Primele semne pot fi subtile și ușor de pus pe seama oboselii, stresului sau vârstei. Diferența importantă este impactul asupra vieții cotidiene. Un lapsus ocazional este frecvent. Repetarea aceleiași întrebări de mai multe ori, pierderea orientării în locuri cunoscute sau dificultatea de a face activități obișnuite sunt semnale care merită discutate cu medicul.
Pierderea memoriei care afectează viața de zi cu zi
Unul dintre cele mai cunoscute semne timpurii este uitarea informațiilor recente. Persoana poate uita conversații, programări, date importante sau poate întreba același lucru de mai multe ori într-un interval scurt.
Nu este vorba despre uitarea unui nume și amintirea lui mai târziu, ci despre o schimbare repetată, vizibilă pentru familie sau colegi. CDC include pierderea memoriei care perturbă activitățile zilnice pe lista celor 10 semne de avertizare pentru Alzheimer.
Totuși, memoria poate fi afectată și de depresie, deficit de vitamina B12, tulburări tiroidiene, boli hepatice sau renale, probleme de somn ori efecte adverse ale unor medicamente. De aceea, evaluarea medicală contează.
Probleme noi de planificare sau rezolvare a sarcinilor
Dificultatea de a urmări facturi, de a respecta pașii unei rețete cunoscute sau de a organiza o activitate obișnuită poate apărea devreme. Persoana poate avea nevoie de mult mai mult timp pentru lucruri pe care înainte le făcea firesc.
O greșeală izolată la calcule nu înseamnă demență. Devine îngrijorător când problemele se repetă și afectează gestionarea banilor, a medicamentelor, a programărilor sau a sarcinilor de lucru.
Dificultatea de a face activități familiare
În stadiile timpurii, demența poate afecta activități bine cunoscute, cum ar fi pregătirea unei mese, folosirea unui aparat din casă, condusul pe un traseu obișnuit sau organizarea lucrurilor pentru o ieșire.
Problema nu ține doar de memorie, ci și de ordinea pașilor. O persoană poate începe o activitate, apoi se blochează, sare etape sau nu mai știe cum să o finalizeze.
Confuzie legată de timp sau loc
Persoanele aflate la începutul demenței pot pierde noțiunea timpului, pot confunda zilele, anotimpurile sau pot uita unde se află și cum au ajuns acolo.
Este diferit de faptul că cineva pensionat nu mai știe imediat ce zi a săptămânii este. În demență, confuzia poate fi mai profundă și poate apărea în situații care înainte nu puneau probleme.
Un semnal important este rătăcirea într-un loc cunoscut sau incapacitatea de a explica traseul parcurs.
Probleme de vedere, orientare spațială și apreciere a distanțelor
Demența poate afecta felul în care creierul interpretează imaginile și spațiul. Apar dificultăți în aprecierea distanțelor, a adâncimii, a contrastelor sau a poziției obiectelor.
Aceste schimbări pot crește riscul de cădere și pot face condusul mai periculos. Persoana poate avea probleme la schimbarea benzii, la parcări, la coborâtul scărilor sau la recunoașterea unor obiecte în spațiu.
Nu toate problemele de vedere indică demență. Cataracta, glaucomul sau alte afecțiuni oftalmologice trebuie excluse prin consult medical.
Dificultăți noi de vorbire sau scriere
Un alt semn timpuriu poate fi dificultatea de a urmări o conversație, de a găsi cuvintele potrivite sau de a numi obiecte obișnuite. Persoana se poate opri brusc în mijlocul unei fraze, poate repeta aceleași idei sau poate folosi cuvinte nepotrivite.
Căutarea ocazională a unui cuvânt este frecventă la orice vârstă. Îngrijorarea apare când dificultățile de comunicare devin vizibile, se repetă și afectează relațiile sau activitatea profesională.
Unele forme de demență, cum este afazia progresivă primară, pot începe mai ales prin tulburări de limbaj.
Obiecte puse în locuri neobișnuite
Oricine își poate rătăci cheile. În demență, obiectele pot ajunge în locuri complet nepotrivite, iar persoana nu mai poate reface traseul logic pentru a le găsi.
De exemplu, cheile pot fi puse în frigider, portofelul în baie sau telecomanda într-un dulap cu haine. Pe măsură ce boala avansează, persoana poate deveni suspicioasă și poate acuza pe alții că i-au luat lucrurile.
Acest semn devine relevant când apare repetat și este însoțit de imposibilitatea de a retrasa pașii.
Judecată mai slabă și decizii neobișnuite
Demența poate afecta capacitatea de a evalua riscurile. Persoana poate lua decizii financiare neobișnuite, poate deveni vulnerabilă la fraude, poate neglija igiena, alimentația, tratamentele sau siguranța în trafic.
Un singur gest neinspirat nu este suficient pentru a suspecta demență. Mai important este tiparul: decizii tot mai nepotrivite, repetate, care contrastează cu felul obișnuit de a fi al persoanei.
Retragere din activități sociale sau profesionale
O persoană aflată la începutul demenței poate evita întâlnirile, conversațiile, hobby-urile sau activitățile de la serviciu, mai ales când acestea devin greu de urmărit.
Poate renunța la jocuri, sporturi, citit, întâlniri de familie sau activități religioase, nu pentru că și-a pierdut neapărat interesul, ci pentru că nu mai reușește să participe ca înainte.
Retragerea socială poate apărea și în depresie, anxietate sau după perioade de stres, motiv pentru care diagnosticul nu trebuie presupus fără evaluare medicală.
Schimbări de dispoziție și personalitate
Demența poate modifica felul în care o persoană reacționează la situații obișnuite. Pot apărea iritabilitate, suspiciune, teamă, anxietate, apatie sau reacții disproporționate la schimbări mici.
O persoană calmă poate deveni ușor de enervat. Cineva sociabil poate deveni retras. Altcineva poate părea mai confuz, mai neîncrezător sau mai dependent de rutină.
Aceste schimbări nu sunt specifice demenței. Pot apărea și în depresie, tulburări hormonale, durere cronică, consum de alcool, efecte adverse medicamentoase sau alte afecțiuni neurologice.
Când trebuie cerut ajutor medical
Un consult este recomandat când problemele de memorie, limbaj, orientare, judecată sau comportament se repetă, se agravează sau încep să afecteze autonomia persoanei.
Diagnosticul de demență nu se stabilește printr-un singur test. Potrivit National Institute on Aging, medicii folosesc istoricul medical, evaluări cognitive, examinare fizică și neurologică, analize de sânge și, uneori, investigații imagistice pentru a identifica tipul de demență sau alte cauze posibile ale simptomelor.
Evaluarea timpurie este importantă deoarece unele probleme care imită demența pot fi tratate. Chiar și atunci când diagnosticul este Alzheimer sau altă formă de demență, depistarea mai devreme ajută la planificarea îngrijirii, la adaptarea locuinței, la protejarea finanțelor și la accesul la tratamente sau studii clinice.
Demența nu trebuie redusă la uitare și nici confundată automat cu îmbătrânirea normală. Semnul de alarmă nu este un episod izolat, ci schimbarea repetată a felului în care o persoană gândește, comunică, se orientează și își duce viața de zi cu zi.
