Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Unele metale toxice pot ajunge în organism prin apă, alimente, aer sau anumite produse folosite în viața de zi cu zi. Expunerea depinde de substanță și de cantitatea acumulată, iar unele metale pot afecta sistemul nervos, rinichii, inima sau alte organe.
Organizația Mondială a Sănătății și agențiile de sănătate publică urmăresc în special metale precum plumbul, arsenicul, cadmiul și mercurul, din cauza efectelor pe care le pot avea asupra sănătății.
1. Plumbul
OMS arată că sursele pot include vopsele, baterii, unele obiecte ceramice, bijuterii, jucării și instalații de apă care folosesc componente ce conțin plumb.
Copiii sunt deosebit de vulnerabili. Expunerea la plumb poate afecta dezvoltarea creierului și sistemul nervos. La adulți, expunerea este asociată cu hipertensiune, probleme cardiovasculare și afectarea rinichilor.
OMS precizează că nu există un nivel de expunere la plumb cunoscut ca fiind lipsit de efecte nocive.
2. Arsenicul
Arsenicul se găsește în mod natural în sol și în scoarța terestră și poate ajunge în apa subterană.
Apa contaminată este una dintre cele mai importante surse de expunere, dar arsenicul poate ajunge și în alimente cultivate sau preparate cu apă contaminată.
Expunerea pe termen lung la arsenic anorganic este asociată cu leziuni ale pielii și cu un risc crescut de anumite tipuri de cancer. OMS îl clasifică drept substanță cancerigenă pentru oameni.
3. Cadmiul
Cadmiul poate fi întâlnit în mediu și în anumite procese industriale. Expunerea populației poate apărea inclusiv prin alimentație și fumul de tutun.
OMS Europa menționează cadmiul printre poluanții care pot avea efecte asupra sistemului cardiovascular, respirator și renal. Expunerea este asociată și cu afectarea oaselor.
O parte din cadmiul absorbit de organism se poate acumula în rinichi, motiv pentru care expunerea pe termen lung este o problemă importantă.
4. Mercurul
Una dintre cele mai cunoscute surse alimentare de metilmercur este peștele și fructele de mare contaminate.
Mercurul poate afecta sistemul nervos, rinichii și alte organe. Fătul și copiii aflați în perioada de dezvoltare sunt deosebit de vulnerabili.
Asta nu înseamnă că trebuie să elimini peștele din alimentație. Riscul depinde de specie, cantitate și nivelul de contaminare. Recomandările alimentare privind peștele țin cont tocmai de diferențele dintre specii și de conținutul de mercur.
5. Cromul
Cromul există sub mai multe forme chimice, iar acestea nu au același profil toxic. Cromul hexavalent este forma care ridică cele mai mari probleme de sănătate publică în anumite situații de expunere, în special în mediul profesional.
ATSDR analizează împreună arsenicul, cadmiul, cromul și plumbul în evaluarea efectelor toxicologice ale expunerii la aceste substanțe.
Riscul depinde de forma chimică, doză și durata expunerii. De aceea, simpla prezență a cromului într-un produs nu înseamnă automat că acel produs este periculos.
Unde apare expunerea cel mai des
Metalele toxice pot ajunge în organism prin mai multe căi. Alimentele și apa pot reprezenta surse pentru arsenic, cadmiu, plumb și mercur. Aerul și anumite activități profesionale pot contribui, de asemenea, la expunere. Fumatul poate crește expunerea la mai multe substanțe toxice, inclusiv arsenic și cadmiu.
Pentru mercur, peștele și fructele de mare reprezintă una dintre principalele surse de expunere la metilmercur.
Pentru plumb, sursele pot include praful contaminat, apa, anumite vopsele și produse care conțin plumb.
Cum poți reduce expunerea
Nu este realist să încerci să elimini toate metalele din mediul înconjurător. Poți însă reduce expunerea prin câteva măsuri simple: evitarea fumatului, folosirea apei potabile din surse sigure și respectarea recomandărilor privind consumul anumitor specii de pește.
Dacă există suspiciunea unei expuneri profesionale sau accidentale la un metal toxic, evaluarea trebuie făcută medical. Unele metale pot fi măsurate prin analize specifice. Riscul pentru sănătate depinde de forma metalului, cantitatea absorbită, durata expunerii și caracteristicile persoanei expuse.
