Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Audrey Leishman avea 31 de ani, doi copii mici și o viață activă când a început să se simtă rău. Soțul ei, jucătorul profesionist de golf Marc Leishman, era plecat, iar ea avea grijă de băieții lor.
Primele simptome păreau banale: febră, frisoane, dureri în corp, stare de epuizare. A crezut că este gripă. În câteva zile, însă, starea ei s-a prăbușit. A ajuns la spital cu sepsis sever, a stat 10 zile la Terapie Intensivă, dintre care cinci în comă indusă medical, apoi a trebuit să învețe din nou să meargă.
Cazul ei a revenit în atenție după moartea pilotului NASCAR Kyle Busch, familia acestuia anunțând că pneumonia de care suferea a evoluat către sepsis. Audrey Leishman vorbește acum public despre boala care aproape a ucis-o și conduce Begin Again Foundation, o organizație creată pentru sprijinirea supraviețuitorilor sepsisului și pentru educarea familiilor în legătură cu semnele de alarmă.
Primele simptome au părut o viroză
Audrey Leishman a povestit pentru Fox News că a început să se simtă rău seara, în timp ce era singură cu cei doi copii. Avea dureri musculare, febră și frisoane. Pentru că nu mai trecuse printr-un episod sever de gripă, simptomele i s-au părut compatibile cu o infecție virală obișnuită.
În zilele următoare, febra a crescut, au apărut probleme digestive severe, iar apoi dureri ciudate, greu de explicat, la cotul drept și la degetul mare de la piciorul stâng. Nu se lovise, nu avea o leziune vizibilă, dar durerea a devenit un semnal că în corp se întâmpla ceva mult mai grav decât o răceală.
Momentul decisiv a venit când a devenit prea slăbită ca să mai aibă grijă de copii și a început să aibă sângerări nazale. O prietenă a insistat să meargă la medic. La un centru de urgență, temperatura și pulsul erau foarte mari, iar tensiunea arterială era periculos de scăzută. A fost trimisă cu ambulanța la camera de gardă.
Medicii au căutat inițial alte explicații
Audrey Leishman spune că, în 2015, sepsisul nu era recunoscut la fel de rapid în spitale ca astăzi. Medicii au testat-o pentru mai multe boli, inclusiv afecțiuni autoimune, înainte ca diagnosticul să devină clar. A fost internată la Terapie Intensivă, unde a rămas 10 zile. Cinci dintre acestea au fost petrecute în comă indusă medical.
Sepsisul a evoluat spre sindrom de detresă respiratorie acută, o complicație în care inflamația afectează grav plămânii și împiedică oxigenul să ajungă eficient în sânge. Audrey Leishman și-a amintit că nu putea respira normal și trebuia să se oprească după fiecare cuvânt pentru a trage aer.
După ce s-a trezit, recuperarea a fost lungă. A avut nevoie de kinetoterapie acasă, de un cateter venos central periferic pentru tratament și de timp pentru a-și recăpăta forța. În primul an, sistemul ei imunitar a fost fragil, iar infecțiile au revenit frecvent.
Ce este sepsisul
Sepsisul apare atunci când o infecție declanșează o reacție extremă a organismului. În loc să limiteze infecția, sistemul imunitar pornește un răspuns inflamator puternic, care poate afecta țesuturile și organele. CDC descrie sepsisul ca o urgență medicală care poate duce rapid la leziuni tisulare, insuficiență de organ și moarte dacă nu este tratată imediat.
Infecțiile care duc cel mai des la sepsis pornesc din plămâni, tract urinar, piele sau tract gastrointestinal, potrivit CDC. Organizația Mondială a Sănătății notează că sepsisul poate fi produs de infecții bacteriene, dar și de infecții virale, fungice sau parazitare.
Dr. Marc Siegel, medic și analist medical Fox News, a explicat că organismul eliberează substanțe inflamatorii într-un ritm care poate ajunge să facă mai mult rău decât bine. Audrey Leishman a descris reacția printr-o imagine simplă: în loc să trimită o echipă precisă de intervenție, corpul trimite „întreaga armată”.
Semnele care ar trebui să trimită rapid pacientul la medic
Sepsisul poate semăna la început cu o viroză, o gripă, o infecție urinară sau o pneumonie. Tocmai această asemănare îl face periculos. Semnele de alarmă includ febră mare sau temperatură foarte scăzută, frisoane intense, puls accelerat, respirație rapidă, confuzie, slăbiciune extremă, dureri puternice, piele rece, palidă, vineție sau marmorată și tensiune arterială scăzută. CDC și OMS includ febra, ritmul cardiac rapid, respirația accelerată, confuzia și durerea corporală printre semnele frecvente ale sepsisului.
Un semn important este schimbarea bruscă a stării generale. Când un om care părea să aibă o infecție obișnuită devine confuz, nu mai poate sta în picioare, respiră greu, are puls foarte mare sau tensiune mică, situația trebuie tratată ca urgență.
Audrey Leishman spune că întrebarea simplă „Poate fi sepsis?” poate schimba traseul pacientului. Nu pune diagnosticul, dar poate determina echipa medicală să caute mai rapid semnele de infecție severă, afectarea organelor și modificările analizelor care cer tratament urgent.
De ce timpul contează atât de mult
În sepsis, fiecare oră pierdută poate agrava prognosticul. Tratamentul rapid poate include antibiotice, fluide administrate intravenos, oxigen, susținerea tensiunii arteriale și monitorizare în spital. OMS subliniază că sepsisul necesită îngrijire medicală promptă, inclusiv antimicrobiene și fluide intravenoase, în funcție de caz.
Studii citate în literatura medicală au arătat că întârzierile în administrarea antibioticelor la pacienții cu sepsis sunt asociate cu o creștere a riscului de deces. Unele analize au estimat o creștere a riscului cu aproximativ 4% până la 7% pentru fiecare oră de întârziere, în funcție de populația studiată și severitatea cazului.
Cleveland Clinic avertizează că sepsisul poate evolua spre șoc septic, o formă în care tensiunea arterială scade periculos, iar organele nu mai primesc suficient oxigen. În formele severe, deteriorarea poate fi foarte rapidă.
Infecțiile care par banale pot fi punctul de plecare
Un mesaj pe care Audrey Leishman îl repetă este că sepsisul poate porni de la orice infecție. În cazul ei, cauza exactă a rămas neclară, dar a menționat că episodul ar fi putut avea legătură cu îndepărtarea recentă a unui dispozitiv intrauterin. A primit și diagnosticul de sindrom de șoc toxic, iar în același timp avea amigdalită, infecție streptococică, infecție urinară și pneumonie.
Cele mai frecvente puncte de plecare sunt infecțiile respiratorii, infecțiile urinare, infecțiile pielii și infecțiile abdominale. Pneumonia, pielonefrita, plăgile infectate, abcesele, infecțiile după intervenții sau infecțiile netratate pot evolua spre sepsis, mai ales la persoane vulnerabile.
Riscul este mai mare la vârstnici, sugari, persoane cu imunitate scăzută, pacienți cu boli cronice, diabet, cancer, boli renale, boli hepatice sau la cei care au dispozitive medicale invazive. Totuși, cazul Audrey Leishman arată că sepsisul poate apărea și la un adult tânăr, aparent sănătos.
Viața după sepsis nu revine întotdeauna imediat la normal
Supraviețuirea este doar prima etapă. Mulți pacienți au nevoie de recuperare fizică, monitorizare medicală și sprijin psihologic după externare. Audrey Leishman a spus că a trebuit să reînvețe să meargă și că, deși astăzi este sănătoasă, memoria ei nu mai este la fel ca înainte, iar oboseala apare mai ușor.
CDC include în programele sale de îngrijire a sepsisului și indicatori privind mortalitatea după externare, internarea la Terapie Intensivă, durata spitalizării și nevoia de îngrijiri ulterioare, semn că impactul bolii nu se oprește în momentul în care pacientul părăsește spitalul.
Costurile au fost o altă parte dură a recuperării pentru familia Leishman. Tratamentul la domiciliu, antibioticele, echipamentele de mers și îngrijirile medicale au fost scumpe, iar această experiență a contribuit la decizia ei de a crea Begin Again Foundation.
Întrebarea care poate salva timp
Audrey Leishman le recomandă părinților și pacienților să întrebe direct medicul, atunci când o infecție se agravează sau simptomele par disproporționate: „Poate fi sepsis?”. Întrebarea nu acuză și nu înlocuiește consultația, dar poate grăbi verificarea unor semne precum tensiunea scăzută, pulsul rapid, respirația accelerată, confuzia, lactatul crescut, afectarea rinichilor sau alte modificări biologice.
În cazul copiilor, semnele pot fi și mai greu de interpretat. Febra, somnolența neobișnuită, respirația grea, pielea pătată, extremitățile reci, plânsul slab, refuzul lichidelor sau lipsa urinării trebuie evaluate rapid. Audrey Leishman a scris și o carte pentru copii, „Katie Koala’s Biggest Bite”, tocmai pentru ca familiile să recunoască mai devreme semnele unei infecții care scapă de sub control.
Concluzia
Audrey Leishman a crezut că are gripă. În realitate, corpul ei intra într-o reacție inflamatorie severă care i-a pus viața în pericol. A supraviețuit după 10 zile la Terapie Intensivă, comă indusă medical și luni de recuperare, apoi și-a transformat experiența într-o campanie de informare.
Sepsisul nu este o simplă infecție și nu trebuie așteptat să „treacă de la sine” când starea generală se deteriorează rapid. Febra mare, frisoanele, confuzia, respirația rapidă, pulsul accelerat, durerea extremă, slăbiciunea severă, tensiunea mică sau pielea vineție trebuie tratate ca semnale de urgență. În sepsis, timpul nu este un detaliu. Poate fi diferența dintre tratament, insuficiență de organ și moarte.
