Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Un angajat concediat la o zi după ce a intrat în concediu medical pentru anxietate a câștigat în instanță. Compania trebuie să-l reangajeze și să plătească aproape 200.000 de euro.
O concediere făcută imediat după intrarea unui angajat în concediu medical poate ridica serioase probleme juridice pentru angajator.
Este și cazul unui salariat din Spania care a fost concediat la doar o zi după ce a început un concediu medical pentru anxietate, compania invocând o presupusă scădere a performanței profesionale.
Potrivit noticiastrabajo.huffingtonpost.es, instanța a considerat însă că angajatorul nu a demonstrat în mod suficient motivele invocate pentru concediere. În consecință, concedierea a fost declarată nulă, iar compania a fost obligată să îl readmită pe angajat și să îi achite sume care, cumulate, ajung la aproape 200.000 de euro.
Angajatul a intrat în concediu medical, iar a doua zi a fost concediat
Potrivit informațiilor din hotărârea prezentată de NoticiasTrabajo, angajatul lucra în companie din ianuarie 2023 și avea un salariu brut lunar de 5.268,26 de euro.
Pe 13 iunie 2023, acesta a început un concediu medical pentru anxietate. A doua zi, compania i-a comunicat concedierea disciplinară, susținând că exista o „scădere voluntară și continuă” a randamentului profesional.
Angajatorul susținea că productivitatea salariatului fusese cu aproximativ 30% mai mică decât media colegilor în lunile aprilie, mai și iunie.
Problema a fost că această afirmație nu a fost susținută de suficiente dovezi concrete.
Instanța nu a considerat suficientă justificarea companiei
Judecătorii din Murcia au considerat că argumentele companiei nu demonstrau în mod convingător existența unei scăderi voluntare și continue a performanței.
Mai mult, scrisoarea de concediere nu conținea suficiente date concrete care să demonstreze presupusa diminuare a randamentului, iar compania nu a prezentat în proces dovezi concludente în acest sens.
Un element important în acest caz a fost și momentul concedierii: salariatul fusese concediat imediat după ce intrase în concediu medical.
Instanța a apreciat că această succesiune de evenimente reprezenta un indiciu suficient pentru a analiza dacă decizia angajatorului putea avea legătură cu starea de sănătate a angajatului.
Tribunalul Superior de Justiție a confirmat concedierea ca fiind nulă
Compania a contestat prima decizie și a apelat la Tribunalul Superior de Justiție din Murcia.
Instanța superioară a menținut însă hotărârea favorabilă angajatului. Potrivit deciziei, legislația spaniolă privind egalitatea de tratament și nediscriminarea protejează persoanele împotriva discriminării pe criterii legate de boală sau starea de sănătate.
În situația în care există indicii că un concediu medical ar putea avea legătură cu concedierea, angajatorul trebuie să demonstreze că măsura are o justificare reală și obiectivă.
În acest caz, tribunalul a concluzionat că firma nu a reușit să demonstreze în mod suficient că motivul concedierii era unul real și independent de starea de sănătate a salariatului.
Compania trebuie să plătească aproape 200.000 de euro
Consecințele financiare pentru angajator sunt considerabile. Pe lângă obligația de a-l reintegra pe angajat în aceleași condiții de muncă, compania trebuie să achite salariile aferente perioadei de la concediere până la reintegrare.
În prima hotărâre, salariile restante au fost calculate la 173,20 euro brut pe zi, sumă care, potrivit articolului, depășește 189.000 de euro.
La aceasta se adaugă:
- 6.000 de euro pentru prejudiciul moral;
- 2.954,18 euro reprezentând alte sume datorate;
- reintegrarea angajatului în funcția și condițiile de muncă anterioare.
Din suma privind despăgubirea pentru concediere urma să fie scăzută suma de 640,41 euro pe care angajatul o primise deja.
Ce trebuie să știe angajații aflați în concediu medical
Cazul arată că simplul fapt că un angajat se află în concediu medical nu înseamnă că orice concediere ulterioară este automat ilegală. Compania poate lua măsuri de încetare a raportului de muncă atunci când există un motiv legal și acesta poate fi demonstrat.
Problema apare atunci când există indicii că decizia angajatorului este legată de boala sau starea de sănătate a salariatului, iar justificarea oficială nu este susținută de dovezi suficiente.
În speța analizată, apropierea temporală dintre începerea concediului medical și concediere, combinată cu lipsa unor dovezi concrete privind presupusa scădere a performanței, a fost esențială în decizia instanței.
Prin urmare, angajații care sunt concediați în astfel de circumstanțe pot avea motive să solicite verificarea legalității deciziei, în special atunci când consideră că adevăratul motiv al concedierii este legat de starea lor de sănătate.
