Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Un document antic păstrat la British Museum a reaprins dezbaterea privind existența unor războinici de dimensiuni neobișnuite în Orientul Apropiat antic. Papirusul Anastasi I, datat în secolul al XIII-lea î.Hr., descrie întâlniri cu luptători care ar fi avut până la 2,59 metri înălțime, detaliu care i-a determinat pe unii cercetători să facă legătura cu uriașii menționați în Vechiul Testament.
Textul egiptean, atribuit scribului Hori din perioada Dinastiei a XIX-a, vorbește despre o confruntare într-un defileu din Canaan cu războinici Shasu descriși drept extrem de înalți și înfricoșători.
„Unii dintre ei măsoară patru sau cinci coți, din cap până în picioare, au chipuri feroce și inimile lor nu sunt blânde”, se arată în documentul antic.
Ținând cont că un cot regal egiptean măsura aproximativ 52,45 centimetri, specialiștii estimează că acești războinici ar fi avut între 2,03 și 2,59 metri înălțime, dimensiuni impresionante chiar și după standardele moderne.
Legătura dintre papirusurile egiptene și uriașii din Biblie
Descrierea i-a determinat pe mai mulți cercetători să compare textul egiptean cu relatările biblice despre Nephilim, Refaim și Anakim, rase de uriași menționate în Vechiul Testament.
Christopher Eames, cercetător în cadrul Armstrong Institute of Biblical Archaeology, susține că asemănările dintre sursele egiptene și textele biblice sunt prea numeroase pentru a fi ignorate.
Papirusul Anastasi I nu este însă singura sursă egipteană care face referire la oameni de statură neobișnuită. Reliefurile lui Ramses al II-lea despre bătăliile din apropierea orașului Qadesh, datate în jurul anului 1274 î.Hr., înfățișează doi spioni Shasu capturați, reprezentați semnificativ mai înalți decât restul personajelor.
Spre deosebire de reprezentările artistice exagerate folosite de obicei pentru glorificarea faraonilor, aceste imagini ale războinicilor Shasu sunt considerate de unii istorici mai apropiate de realitate.
Cine erau Anakimii și Refaimii menționați în Biblie
Și alte texte egiptene din mileniul al doilea î.Hr. par să susțină ideea existenței unor populații neobișnuit de înalte. Așa-numitele „Texte de Execuție” menționează un grup numit „Iy Aneq”, descris de egipteni ca fiind format din oameni de talie foarte mare.
Unii specialiști cred că aceștia ar putea fi Anakimii din Biblie, poporul despre care israeliții spuneau că îi făcea să se simtă „ca niște lăcuste”, potrivit cărții Numeri 13:33.
Textele biblice abundă în personaje descrise ca uriași. Goliat, adversarul lui David, este prezentat în Cartea întâi a lui Samuel ca având peste 2,74 metri înălțime. De asemenea, Og din Basan este numit ultimul rege al Refaimilor, iar Ishbi-Benob apare și el în textele veterotestamentare drept un luptător de dimensiuni impresionante.
Geografia pare să confirme relatările antice
Un aspect care îi intrigă pe cercetători este faptul că sursele egiptene și cele biblice indică aceleași regiuni geografice.
Shasu locuiau în sudul Levantului, în zone precum Filistia, Canaan și Transiordania, exact teritoriile unde Biblia plasează populațiile de uriași.
Papirusul Anastasi I vorbește despre întâlniri într-o vale levantină, în timp ce textele ebraice menționează „Valea Refaim”, identificată astăzi cu Emek Rephaim, în apropiere de Ierusalim.
O altă descoperire importantă este o tăbliță canaanită descoperită la Ugarit și datată în jurul anului 1200 î.Hr. Aceasta îl menționează pe „Rapiu, Regele Eternității”, asociat unor orașe pe care Biblia le identifică drept teritorii ale regelui Og.
Interesant este că dispariția Shasu din dovezile arheologice coincide aproximativ cu perioada în care și referințele biblice la aceste rase de uriași încetează.
Între dovezi istorice și scepticismul oamenilor de știință
În ciuda asemănărilor dintre textele egiptene și cele biblice, comunitatea științifică rămâne divizată.
Mulți istorici consideră că relatările despre uriași trebuie interpretate în contextul tradițiilor literare antice, unde exagerările erau frecvent folosite pentru a inspira teamă sau pentru a amplifica importanța victoriilor militare.
Potrivit scepticilor, descrierile războinicilor Shasu sau Iy Aneq ar putea reprezenta simple hiperbole retorice și nu dovezi ale existenței unor oameni gigantici.
Cu toate acestea, coincidențele dintre documentele egiptene, geografia regiunii și relatările biblice continuă să alimenteze dezbaterile despre unul dintre cele mai misterioase subiecte ale lumii antice.
