Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Pentru mulți români, contribuția la pensie este privită ca o sumă pusă deoparte lună de lună pentru bătrânețe. În realitate, sistemul public nu funcționează ca un cont personal în care se strâng banii fiecărui salariat.
Contribuțiile plătite astăzi sunt folosite pentru plata pensiilor actuale, iar pensia viitoare va depinde de regulile aflate în vigoare atunci, de salariile declarate, de stagiul de cotizare, de valoarea punctului de referință și de evoluția demografică.
De aici apare întrebarea incomodă: cât recuperează, de fapt, un român din banii virați la pensie în timpul vieții active?
Un articol publicat de Evenimentul Zilei susține că un contribuabil mediu ar recupera doar 40-45% din valoarea reală a contribuțiilor plătite, ajustate cu inflația. Calculul exact poate varia mult de la o persoană la alta, dar ideea de bază rămâne aceeași: pensia publică nu este o returnare integrală a banilor plătiți, ci o prestație stabilită printr-o formulă legală, într-un sistem de solidaritate între generații.
Banii nu stau într-un cont pe numele tău
În România, contribuția de asigurări sociale, CAS, este de 25% din venitul brut pentru salariați. Din această contribuție se finanțează sistemul de pensii, iar o parte merge către Pilonul II, pensia privată obligatorie, pentru persoanele care participă la acest sistem.
Diferența esențială este că Pilonul I, adică pensia publică, funcționează pe principiul repartiției. Banii colectați de la salariații de astăzi sunt folosiți pentru plata pensionarilor de astăzi. Nu există un portofoliu individual în care statul să acumuleze contribuțiile fiecărei persoane, cu randament și sold vizibil.
Formula pensiei publice este explicată de Casa Națională de Pensii Publice. Pensia se stabilește pe baza numărului total de puncte realizate de persoană și a valorii punctului de referință. În noua lege a pensiilor, Legea nr. 360/2023, contează punctele de contributivitate, punctele de stabilitate și, după caz, punctele asimilate sau necontributive.
Cu alte cuvinte, nu primești înapoi exact suma pe care ai plătit-o. Primești o pensie calculată după o formulă, iar formula depinde de salariul tău raportat la salariul mediu, de numărul de ani lucrați și de deciziile politice privind valoarea punctului de referință.
De ce mulți au impresia că „pierd” bani
Impresia de pierdere apare dintr-o comparație simplă: cât ai contribuit în 35 de ani și cât primești apoi, lună de lună, la pensie.
Să luăm un exemplu orientativ. O persoană cu un salariu net de aproximativ 5.000 de lei are un salariu brut semnificativ mai mare, iar contribuția CAS lunară este de ordinul miilor de lei. Pe parcursul a 35 de ani, contribuțiile totale ajung la sute de mii de lei, chiar fără a lua în calcul creșterile salariale, inflația sau randamentul pe care acei bani l-ar fi putut produce dacă erau investiți.
La pensionare, persoana nu primește o sumă mare, acumulată într-un cont, ci o pensie lunară. Dacă pensia este, de exemplu, 2.500-3.000 de lei, recuperarea depinde de câți ani trăiește după pensionare și de cât cresc pensiile în timp.
Aici apare problema dură: unii contribuabili vor primi pensie 25 sau 30 de ani, alții doar câțiva ani. Sistemul public nu este construit pe ideea că fiecare recuperează exact cât a plătit, ci pe solidaritate: cei activi finanțează pensionarii, iar generațiile următoare vor finanța pensiile celor care lucrează astăzi.
Speranța de viață schimbă radical calculul
Cât recuperezi din contribuții depinde mult de durata vieții după pensionare. Dacă o persoană iese la pensie la 65 de ani și trăiește încă 20 de ani, primește 240 de pensii lunare. Dacă trăiește doar 7 ani, primește 84 de pensii lunare.
Acesta este unul dintre motivele pentru care orice calcul general, de tipul „recuperezi 40%” sau „recuperezi 80%”, trebuie privit ca estimare, nu ca adevăr valabil pentru toți.
În România, speranța de viață este mai mică decât în multe state vest-europene, iar diferența dintre bărbați și femei este importantă. Datele demografice publicate de INS arată că durata medie a vieții este mai mare la femei decât la bărbați. Asta înseamnă că, statistic, femeile pot încasa pensie o perioadă mai lungă, în timp ce bărbații au un risc mai mare să nu recupereze prin pensii lunare o parte mare din contribuțiile plătite.
Pensia publică nu este o investiție personală
Cea mai mare confuzie este comparația dintre pensia publică și o investiție privată. Dacă ai pune aceeași sumă într-un cont de economii, într-un fond de investiții sau într-un activ imobiliar, ai putea calcula soldul, randamentul și moștenitorii. În sistemul public de pensii, logica este alta.
Pensia publică oferă protecție socială, nu randament individual. Ea include și elemente redistributive: cei cu venituri mici pot primi, proporțional, o protecție mai importantă decât ar fi putut acumula singuri, iar cei cu venituri mari pot simți mai puternic diferența dintre contribuțiile plătite și pensia efectivă.
În plus, sistemul acoperă și situații care nu sunt strict „investiție”: pensii de invaliditate, pensii de urmaș, perioade asimilate, mecanisme de protecție pentru persoane care au avut întreruperi de activitate, stagii speciale sau condiții de muncă diferite.
De aceea, întrebarea corectă nu este doar „cât primesc înapoi?”, ci și „ce protecție îmi oferă sistemul dacă nu mai pot munci, dacă trăiesc mult după pensionare sau dacă veniturile mele au fost mici?”.
De ce sistemul este sub presiune
România are o problemă demografică serioasă: populația îmbătrânește, numărul pensionarilor este ridicat, iar baza de contribuabili nu crește suficient de repede. Emigrația, natalitatea scăzută și intrarea la pensie a generațiilor numeroase născute în perioada comunistă pun presiune pe sistem.
Într-un sistem de tip repartiție, echilibrul depinde de raportul dintre salariați și pensionari. Cu cât sunt mai puțini lucrători pentru fiecare pensionar, cu atât este mai greu ca pensiile să crească fără presiune suplimentară pe buget.
Aceasta este una dintre vulnerabilitățile sistemului public: pensia de stat depinde nu doar de contribuția ta, ci și de câți oameni vor munci și vor contribui peste 10, 20 sau 30 de ani.
Pilonul II este partea care chiar se acumulează
Spre deosebire de pensia publică, Pilonul II funcționează prin acumulare individuală. O parte din contribuția CAS este direcționată către un fond privat de pensii, iar banii sunt investiți în numele participantului. Soldul poate fi verificat, iar suma acumulată aparține participantului.
Potrivit Autorității de Supraveghere Financiară, sistemul de pensii private include Pilonul II, administrat privat și obligatoriu pentru persoanele eligibile, și Pilonul III, pensia facultativă. Diferența majoră față de Pilonul I este că banii sunt evidențiați individual.
Asta nu înseamnă că Pilonul II este lipsit de riscuri. Randamentele depind de piețe, legislație, administrare și durata contribuției. Totuși, este partea din contribuție care seamănă cel mai mult cu o economisire pe numele salariatului.
Ce poate face un salariat ca să nu depindă doar de pensia de stat
Pentru cei care mai au ani buni până la pensionare, cea mai importantă concluzie este că pensia publică nu ar trebui privită ca singura sursă de venit la bătrânețe.
Primul pas este munca declarată și contribuția continuă. Anii lucrați „la negru” sau veniturile declarate parțial se văd direct în pensia viitoare. În noua lege, stagiul mai lung poate aduce puncte de stabilitate, ceea ce avantajează persoanele care lucrează peste 25 de ani.
Al doilea pas este verificarea Pilonului II. Mulți români nu știu la ce fond sunt înscriși, câți bani au acumulat sau ce randament au avut. Informațiile pot fi cerute administratorului fondului sau verificate prin instrumentele puse la dispoziție de ASF și de administratori.
Al treilea pas este economisirea separată: Pilon III, fonduri de investiții, depozite, titluri de stat, imobiliare sau alte instrumente, în funcție de profilul fiecărei persoane. Important este ca pensia de stat să nu fie singurul plan.
Calculul dureros: pensia îți oferă siguranță, nu neapărat recuperare
Pentru mulți români, pensia publică va rămâne baza venitului la bătrânețe. Dar baza nu înseamnă confort. În multe cazuri, pensia de stat nu va înlocui salariul din perioada activă, ci doar o parte din el.
De aceea, ideea că „plătesc la pensie, deci statul îmi va da înapoi banii” este înșelătoare. Statul nu păstrează banii într-un seif și nu îi returnează cu dobândă. Sistemul public plătește pensii din contribuțiile curente și promite că, la rândul tău, vei primi pensie din contribuțiile generațiilor următoare.
Realitatea poate fi dezamăgitoare pentru cei care se gândesc strict la recuperarea banilor. Dar tocmai această realitate ar trebui să schimbe felul în care oamenii își planifică bătrânețea: pensia publică este necesară, dar nu suficientă.
Cea mai sigură strategie nu este să speri că sistemul va deveni brusc generos, ci să tratezi pensia de stat ca pe un pilon de bază și să construiești, cât mai devreme, alte surse de venit pentru anii în care nu vei mai munci.
