Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Peștele este considerat un aliment valoros într-o dietă echilibrată, însă anumite specii pot reprezenta un pericol serios pentru sănătate. Unele dintre toxinele naturale pe care le pot conține nu sunt eliminate prin metode obișnuite de preparare, astfel că simpla gătire a peștelui nu garantează întotdeauna că acesta devine sigur pentru consum.
Printre cele mai cunoscute riscuri se numără tetrodotoxina, asociată în special cu peștele-balon, și ciguatoxinele, care se pot acumula în organismul anumitor pești de recif. Intoxicațiile produse de aceste substanțe pot provoca simptome digestive și neurologice și, în cazurile severe, pot pune viața în pericol.
Un aspect important este că peștele contaminat poate să nu prezinte semne evidente. Aspectul, mirosul și gustul pot rămâne normale, iar consumatorul nu își poate da seama întotdeauna că alimentul este toxic.
Peștele-balon și pericolul tetrodotoxinei
Peștele-balon, cunoscut în Japonia sub denumirea de fugu, este una dintre cele mai cunoscute surse de tetrodotoxină. Aceasta este o neurotoxină foarte puternică, ce interferează cu transmiterea semnalelor nervoase către organism.
Primele manifestări ale intoxicației pot include furnicături sau amorțeală în jurul gurii. Ulterior pot apărea greață, slăbiciune musculară, dificultăți de vorbire și probleme de coordonare.
În cazurile severe, intoxicația poate progresa către paralizie și insuficiență respiratorie. Potrivit autorităților sanitare americane, tetrodotoxina nu este neutralizată în mod sigur prin fierbere, prăjire sau congelare.
Din acest motiv, prepararea peștelui-balon este tratată cu o atenție deosebită în țările în care acest aliment este consumat. În Japonia, pregătirea fugu este reglementată strict, iar persoanele care îl prepară trebuie să aibă o pregătire specială.
Riscul este mai mare atunci când peștele este curățat sau pregătit de persoane fără experiență ori este comercializat prin surse necontrolate.
Ce este ciguatera și cum ajung toxinele în pește
Un alt tip de intoxicație asociat consumului de pește este ciguatera. Aceasta apare în urma acumulării ciguatoxinelor în lanțul alimentar marin.
Toxinele sunt produse de anumite microorganisme marine, iar apoi ajung în organismele unor pești care se hrănesc în zonele respective. Pe măsură ce peștii mai mari consumă pești mai mici, toxinele se pot concentra și mai mult.
Printre speciile asociate cu un risc mai ridicat se află barracuda, murena, grouperul și alți pești carnivori de recif.
Ciguatoxinele nu modifică în mod obligatoriu aspectul, mirosul sau gustul peștelui. De asemenea, prepararea termică nu reprezintă o metodă sigură de eliminare a acestora.
Cum se manifestă intoxicația cu ciguatoxine
Simptomele ciguaterei apar, de regulă, la câteva ore după consumul peștelui, însă perioada până la debut poate varia și poate ajunge la aproximativ 30 de ore.
La început pot apărea greață, vărsături, diaree și dureri abdominale. Ulterior, intoxicația poate provoca manifestări neurologice precum furnicături, amorțeli, mâncărimi, slăbiciune musculară sau vedere încețoșată.
Un simptom caracteristic este modificarea percepției temperaturii. Persoana afectată poate percepe obiectele reci ca fiind fierbinți sau poate resimți durere la contactul cu temperaturi scăzute.
Potrivit autorităților sanitare, unele simptome neurologice pot persista săptămâni sau chiar luni după intoxicație.
În prezent, nu există un antidot specific pentru ciguatera. Tratamentul este în principal unul de susținere și urmărește controlarea simptomelor și menținerea funcțiilor vitale.
Cât de mare este riscul în Europa
Ciguatera este asociată în special cu regiunile tropicale și subtropicale, însă fenomenul nu este limitat la aceste zone.
În ultimii ani au fost raportate cazuri și focare în anumite regiuni europene, inclusiv în Insulele Canare și Madeira. Extinderea geografică a unor organisme marine producătoare de toxine este urmărită de autoritățile europene.
Încălzirea apelor marine și schimbările climatice pot crea condiții favorabile pentru dezvoltarea microorganismelor care produc aceste toxine și pentru apariția lor în regiuni în care anterior erau mai puțin întâlnite.
Acesta este unul dintre motivele pentru care organismele europene de sănătate publică monitorizează în continuare riscul de ciguatera.
De ce gătirea nu este întotdeauna suficientă
În cazul contaminării bacteriene, prepararea termică adecvată poate reduce semnificativ riscul. Situația este diferită în cazul anumitor toxine naturale.
Tetrodotoxina și ciguatoxinele sunt exemple de substanțe care nu pot fi eliminate în mod sigur prin metode obișnuite precum gătirea sau congelarea.
Acesta este motivul pentru care prevenirea are un rol esențial. Alegerea unei surse sigure și respectarea recomandărilor autorităților privind speciile și zonele cu risc sunt mai importante decât încercarea de a face un pește suspect sigur prin preparare termică.
Ce trebuie să faci dacă apar simptome după ce ai mâncat pește
Apariția unor simptome neobișnuite după consumul de pește trebuie tratată cu seriozitate, mai ales dacă apar amorțeli, furnicături, slăbiciune musculară, dificultăți de respirație sau tulburări de percepție a temperaturii.
Într-o astfel de situație este necesară solicitarea rapidă a ajutorului medical. Dificultățile de respirație, paralizia sau alterarea stării generale reprezintă urgențe medicale.
Atunci când este posibil, medicilor le pot fi utile informații despre specia de pește consumată, locul de unde a fost cumpărat sau restaurantul în care a fost servit și ora la care a avut loc masa.
Resturile alimentare și ambalajul pot fi păstrate pentru eventuale verificări, însă nu trebuie consumate din nou.
Peștele rămâne un aliment valoros, dar specia și proveniența contează
Prezența unor toxine naturale la anumite specii nu înseamnă că peștele trebuie exclus din alimentație. Majoritatea peștilor comercializați prin surse autorizate sunt siguri pentru consum atunci când sunt manipulați și preparați corespunzător, potrivit sursei.
Problema apare în special în cazul speciilor cunoscute pentru acumularea anumitor toxine și al produselor provenite din surse nesigure.
Peștele-balon și speciile de recif asociate cu ciguatera demonstrează însă că există situații în care aspectul normal al alimentului și gătirea acestuia nu sunt suficiente pentru a elimina un pericol toxic. De aceea, informarea despre specia consumată și proveniența acesteia rămâne una dintre cele mai importante măsuri de prevenție.
