Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Alegem cu atenție crema de protecție solară, șamponul, loțiunea pentru bebeluși sau săpunul și ne uităm de multe ori după mențiuni precum „natural”, „organic”, „netoxic” ori „fără parabeni”. Un nou studiu ridică însă o întrebare importantă: cât de mult ne putem baza pe informațiile de pe ambalaj?
Cercetarea a analizat 113 produse din 12 categorii și a identificat, în laborator, numeroase substanțe chimice care nu figurau pe lista ingredientelor declarate. Rezultatele au fost publicate în revista Environment & Health și sugerează că eticheta nu oferă întotdeauna o imagine completă asupra compoziției chimice a unui produs.
Potrivit cercetătorilor, 98% dintre produsele analizate conțineau cel puțin o substanță chimică nedeclarată, iar 85% aveau cel puțin un astfel de compus despre care există riscuri cunoscute sau suspectate pentru sănătate.
Mai mult de un sfert dintre produsele testate conțineau substanțe care contraziceau afirmațiile făcute pe ambalaj sau pe site-urile producătorilor.
„Poți citi cu atenție eticheta și totuși să fii expus”
Jenna Hua, autoarea principală a studiului și fondatoarea Million Marker Research Institute, atrage atenția că simpla citire a listei de ingrediente nu este întotdeauna suficientă pentru a afla ce se află în realitate într-un produs.
„Am descoperit substanțe chimice nocive nedeclarate în produse care pretindeau că nu conțin astfel de substanțe”, a declarat Jenna Hua, conform Medical Xpress.
Mesajul cercetătoarei este relevant mai ales pentru consumatorii care aleg produse pe baza unor anumite afirmații de pe ambalaj. O persoană poate verifica ingredientele, poate opta pentru un produs promovat drept „curat” și poate încerca să evite anumite substanțe, dar, potrivit cercetării, poate ajunge totuși în contact cu acestea.
„Eticheta nu te poate proteja atunci când nu indică ce se află cu adevărat în flacon”, a explicat Hua.
Studiul nu demonstrează însă că toate produsele analizate sunt periculoase pentru sănătate și nici că orice substanță detectată provoacă automat o boală.
Identificarea unei substanțe chimice și demonstrarea unui risc clinic sunt lucruri diferite. Pentru evaluarea riscului contează substanța respectivă, concentrația, durata și calea de expunere, precum și caracteristicile persoanei expuse.
113 produse, analizate până la nivelul moleculelor
Cercetătorii au testat 113 produse din 12 categorii. Au fost incluse produse provenite din game de prețuri diferite și de la companii de dimensiuni variate.
În medie, fiecare produs analizat conținea 51 de substanțe chimice detectate în laborator, în timp ce pe etichetă erau menționate, în medie, doar 16 ingrediente.
În ansamblu, 98% dintre produse aveau cel puțin o substanță chimică nedeclarată. Mai mult, 85% conțineau cel puțin o astfel de substanță care prezenta riscuri cunoscute sau suspectate pentru sănătate.
Substanțele au fost identificate în toate categoriile analizate, indiferent de prețul produsului, dimensiunea companiei sau tipul de marketing utilizat.
Prin urmare, observația cercetătorilor nu pare să fie limitată la produsele ieftine sau la un anumit tip de producător.
Ftalați, parabeni și alte substanțe detectate
Printre substanțele sau clasele de compuși identificate în produsele analizate s-au numărat ftalați, parabeni, compuși asociați parfumurilor, contaminanți pe bază de silicon și hidroxitoluen butilat, cunoscut drept BHT.
Unele dintre aceste substanțe sunt cunoscute sau suspectate că pot afecta sistemul endocrin, adică mecanismele hormonale ale organismului.
Cercetări anterioare au analizat posibile legături între expunerea la anumite substanțe chimice din această categorie și probleme precum infertilitatea, pierderea sarcinii, anumite tipuri de cancer, obezitatea sau diabetul.
Este însă importantă o precizare: simpla prezență a unei substanțe într-un produs nu demonstrează că utilizarea acestuia va provoca una dintre aceste afecțiuni.
Riscul toxicologic nu este stabilit doar prin identificarea unei molecule. Contează și cantitatea la care este expus organismul, frecvența utilizării și modul în care substanța ajunge în corp.
Produsele „naturale”, „organice” sau „netoxice” nu au fost o excepție
Una dintre observațiile cercetătorilor a fost că substanțele chimice nedeclarate nu au apărut doar în produsele convenționale.
Acestea au fost identificate și în produse promovate drept „naturale”, „organice” sau „netoxice”.
Cercetătorii au găsit inclusiv compuși sintetici în produse comercializate ca fiind „100% naturale”.
În unele cazuri, produsele prezentate drept lipsite de anumite substanțe conțineau chiar compușii pe care consumatorii încercau să îi evite. Printre acestea s-au numărat ftalați, parabeni, siliconi sau oxibenzonă.
Au existat și produse etichetate drept „hipoalergenice” în care au fost detectați alergeni sau sensibilizatori cunoscuți.
Rezultatele nu demonstrează însă că producătorii au introdus intenționat aceste substanțe. Cercetarea indică mai multe posibile explicații pentru prezența unor compuși care nu apar pe etichetă.
Cum pot ajunge substanțele „ascunse” într-un produs
Potrivit cercetătorilor, o substanță care nu apare pe etichetă poate ajunge în produs în mai multe moduri.
Un compus poate proveni din materiile prime utilizate de producător. În alte situații, contaminarea poate apărea în timpul procesării, prin echipamente, în urma unor reacții chimice dintre ingrediente sau în timpul depozitării.
Și ambalajul poate avea un rol. Unele substanțe pot migra din materialul ambalajului către produs.
O altă posibilitate este schimbarea furnizorului. Dacă un producător cumpără aceeași materie primă de la un alt furnizor, compoziția chimică a acesteia poate fi diferită, chiar dacă formula produsului și eticheta nu au fost modificate.
Există și situații în care anumite componente sunt grupate sub denumiri generale, în special în cazul parfumurilor.
Când eticheta spune „fără”, dar laboratorul găsește exact acea substanță
Peste un sfert dintre produsele testate conțineau substanțe chimice care contraziceau afirmațiile făcute pe ambalaj sau pe site-urile companiilor.
Cercetătorii au identificat, de exemplu, substanțe sintetice în produse promovate ca „100% naturale” și compuși precum ftalați sau parabeni în produse care susțineau că nu îi conțin.
Situația este importantă pentru consumatori deoarece afirmații precum „fără parabeni”, „fără ftalați”, „fără oxibenzonă” sau „natural” sunt utilizate tocmai pentru a transmite ideea că produsul nu conține anumite substanțe.
În cercetarea analizată, testarea de laborator a oferit însă, în unele cazuri, o imagine diferită de cea sugerată prin afirmațiile de marketing.
O metodă care nu pornește de la o listă fixă de substanțe
Cercetătorii au folosit analiza nețintită, o metodă avansată care poate detecta un număr foarte mare de substanțe chimice fără să pornească de la o listă fixă de compuși căutați.
Este o abordare diferită față de testele clasice, în care laboratorul verifică dacă un produs conține anumite substanțe cunoscute.
În analiza nețintită, cercetătorii pot identifica semnale chimice neașteptate și încearcă ulterior să determine ce compuși se află în spatele acestora.
În cadrul studiului au fost detectate 3.141 de semnale chimice, iar cercetătorii au identificat 303 compuși cu un grad de încredere clasificat drept confirmat, probabil sau provizoriu.
Astfel, laboratorul nu s-a limitat la întrebarea dacă un anumit ingredient apare pe etichetă, ci a încercat să determine ce se află efectiv în produs.
De ce lista ingredientelor nu spune întotdeauna toată povestea
Evaluarea siguranței produselor și numeroase programe de certificare se bazează în mare măsură pe ingredientele declarate de producător.
Autorii studiului susțin că această abordare poate rata însă contaminanți, impurități, produși rezultați prin degradare sau compuși introduși în timpul fabricării și ambalării.
Din acest motiv, cercetătorii consideră că testarea produsului finit ar trebui să completeze verificarea listei de ingrediente.
Aceștia recomandă ca analiza nețintită a produselor finite și ambalate să fie luată în considerare, în anumite contexte, în cadrul procedurilor de control al siguranței și calității, alături de testele deja folosite pentru stabilitate, microbiologie și conservanți.
Ce înseamnă rezultatele pentru consumatori
Studiul nu transmite mesajul că oamenii ar trebui să arunce toate produsele din baie și nici că fiecare șampon, cremă sau loțiune reprezintă un pericol.
Cercetarea pune mai degrabă sub semnul întrebării ideea că lista ingredientelor este întotdeauna o imagine completă a compoziției chimice a produsului.
Totodată, rezultatele reprezintă o reamintire că termeni precum „natural”, „curat” sau „netoxic” nu trebuie interpretați automat ca sinonime pentru „fără risc”.
Unele substanțe detectate pot fi prezente în cantități foarte mici. Faptul că un laborator poate identifica un compus nu înseamnă automat că nivelul la care acesta se află în produs reprezintă un risc pentru utilizator.
Ce se întâmplă în Statele Unite
Autorii studiului atrag atenția și asupra cadrului de reglementare din Statele Unite.
Legea privind modernizarea reglementării produselor cosmetice din 2022, cunoscută drept Modernization of Cosmetics Regulation Act, sau MoCRA, a extins autoritatea FDA asupra industriei cosmetice.
Cu toate acestea, potrivit cercetătorilor, testarea de rutină a produselor finite pentru identificarea contaminanților chimici nedeclarați nu este, în general, obligatorie.
Autorii consideră că supravegherea se bazează încă într-o măsură importantă pe declararea ingredientelor și pe informațiile furnizate de producători.
Este important de precizat că rezultatele studiului reflectă produsele analizate și metoda utilizată de cercetători. Acestea nu pot fi extrapolate automat la toate produsele cosmetice și de îngrijire existente pe piață.
„Oamenii nu ar trebui să aibă nevoie de un laborator de chimie”
Pentru Jenna Hua, concluzia cercetării este că un consumator nu ar trebui să aibă nevoie de cunoștințe avansate de chimie pentru a putea face alegeri informate.
„Oamenii nu ar trebui să aibă nevoie de un laborator de chimie pentru a ști ce aduc în casele lor sau ce își aplică pe piele”, a spus cercetătoarea.
Ea susține că următoarea etapă în ceea ce privește siguranța produselor ar trebui să depășească simpla verificare a etichetei și să includă testarea a ceea ce se află efectiv în produs.
Iar aceasta este una dintre principalele întrebări ridicate de cercetare: pentru consumator, nu contează doar ce scrie pe flacon, ci și ce se află în realitate în interiorul acestuia.
Ce trebuie reținut din rezultatele studiului
Cercetarea nu demonstrează că produsele analizate provoacă boli și nici că orice substanță identificată reprezintă automat un pericol pentru sănătate.
Identificarea unei substanțe chimice nu echivalează cu demonstrarea unui efect toxic la nivelul de expunere întâlnit în produs. Pentru evaluarea riscului sunt necesare informații despre concentrație, frecvența utilizării, calea de expunere și vulnerabilitatea individuală.
În același timp, studiul atrage atenția asupra unei diferențe importante între lista ingredientelor și compoziția chimică identificată printr-o analiză de laborator mai amplă.
Cercetările anterioare au documentat preocupări privind anumite clase de substanțe, inclusiv ftalații și parabenii, în special în ceea ce privește potențialele efecte endocrine și reproductive. Însă rezultatele actuale trebuie interpretate în context și nu trebuie transformate într-o concluzie potrivit căreia toate produsele analizate sau toate produsele de îngrijire de pe piață sunt periculoase.
