Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Pe 3 septembrie 1928, un om de știință a observat ceva neobișnuit într-un laborator din Londra. O cultură de bacterii fusese contaminată cu mucegai, iar în jurul acestuia bacteriile dispăruseră.
Observația avea să ducă la una dintre cele mai importante descoperiri din istoria medicinei: penicilina.
Alexander Fleming lucra la St. Mary’s Hospital și studia bacteriile stafilococice. Când s-a întors în laborator după o perioadă de absență, a observat că un mucegai crescuse accidental pe una dintre plăcile cu bacterii.
În jurul mucegaiului exista o zonă în care bacteriile nu mai creșteau. Biologul a izolat mucegaiul și a demonstrat că acesta producea o substanță care împiedica dezvoltarea bacteriilor. A numit substanța „penicilină”, după genul Penicillium.
Descoperirea nu a devenit imediat un medicament
Fleming a descoperit penicilina în 1928, dar transformarea acestei descoperiri într-un tratament utilizabil a durat mai mult de un deceniu.
Substanța era dificil de obținut și de stabilizat în cantități suficiente. Începând din 1939, cercetătorii Howard Florey, Ernst Chain și echipa lor de la Oxford au lucrat la izolarea și producerea penicilinei. În 1940, cercetările lor au demonstrat că substanța putea fi folosită pentru tratarea infecțiilor.
Un experiment pe șoareci a arătat cât de importantă putea fi descoperirea
În 1939, echipa de la Oxford a testat penicilina pe șoareci infectați cu streptococi. Animalele tratate cu penicilină au supraviețuit, în timp ce cele care nu au primit tratamentul au murit.
Rezultatul a oferit cercetătorilor un argument puternic pentru continuarea dezvoltării medicamentului.
În 1941, penicilina a fost administrată pentru prima dată unui pacient în scop terapeutic. Medicamentul a început apoi să fie produs în cantități tot mai mari, iar în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a devenit extrem de important pentru tratarea infecțiilor bacteriene.
Premiul Nobel pentru o descoperire care a schimbat medicina
În 1945, Alexander Fleming, Ernst Chain și Howard Florey au primit împreună Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină „pentru descoperirea penicilinei și efectul său curativ în diferite boli infecțioase”.
Fleming a avertizat și asupra unui pericol care este actual și astăzi
Cercetătorul a înțeles că folosirea incorectă a antibioticelor poate favoriza apariția bacteriilor rezistente. În discursul său Nobel din 1945, Fleming a avertizat că dozele prea mici de penicilină ar putea permite bacteriilor să devină rezistente.
La aproape un secol de la descoperirea sa, rezistența antimicrobiană reprezintă în continuare o problemă majoră pentru medicină.
O placă de laborator contaminată accidental a deschis astfel drumul către penicilină, primul antibiotic utilizat pe scară largă și unul dintre medicamentele care au schimbat radical tratamentul infecțiilor bacteriene.
