Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Ideea că boala Alzheimer ar putea fi „transmisă” de la o persoană la alta pare greu de imaginat. Oamenii de știință analizează însă tot mai atent o posibilitate mult mai specifică: anumite proteine anormale implicate în Alzheimer și în angiopatia amiloidă cerebrală ar putea fi transferate, în circumstanțe rare, prin proceduri medicale.
Un nou articol publicat în The Lancet ridică acum întrebări privind transfuziile de sânge, după ce studii anterioare au indicat posibila transmitere a beta-amiloidului prin tratamente medicale istorice și, potențial, prin instrumente neurochirurgicale contaminate. Cercetătorii subliniază însă un lucru important: nu există în prezent dovezi că Alzheimer se transmite prin transfuziile obișnuite de sânge.
Boala Alzheimer nu este contagioasă. Nu se transmite prin atingere, aer, conviețuire, îngrijirea unui pacient sau contactul obișnuit cu o persoană bolnavă.
Dar în ultimul deceniu a apărut o întrebare mult mai complicată: pot anumite proteine patologice caracteristice bolilor neurodegenerative să fie transferate accidental prin proceduri medicale și să declanșeze, după zeci de ani, modificări în creierul celui care le primește?
Un grup internațional de cercetători condus de specialiști de la University College London consideră că această ipoteză trebuie investigată serios.
Într-un articol publicat în august 2026 în The Lancet, oamenii de știință au analizat dovezile existente privind posibilitatea ca beta-amiloidul să fie transmis prin sânge și produse sanguine. Lucrarea este un Viewpoint și o analiză a cercetărilor existente, nu un studiu care demonstrează că Alzheimer poate fi contractat în urma unei transfuzii.
Proteina implicată în Alzheimer se comportă, în anumite privințe, asemănător prionilor
În centrul discuției se află beta-amiloidul, o proteină care se acumulează anormal în creierul persoanelor cu boala Alzheimer.
Beta-amiloidul se poate depune și în pereții vaselor de sânge din creier, provocând o afecțiune distinctă numită angiopatie amiloidă cerebrală – CAA. Aceasta poate fragiliza vasele și favoriza hemoragiile cerebrale.
Cercetătorii sunt interesați în special de capacitatea unor forme anormale ale proteinelor de a acționa ca niște „semințe”: intrate într-un țesut, ele pot favoriza plierea și agregarea altor molecule ale aceleiași proteine.
Mecanismul amintește de prioni, proteinele responsabile de boli rare precum boala Creutzfeldt-Jakob.
Dar există o diferență majoră: beta-amiloidul nu este considerat un agent infecțios precum un prion, iar faptul că o proteină poate avea proprietăți de „seeding” nu înseamnă că Alzheimer este o boală contagioasă.
Primele dovezi au venit din tratamente folosite cu zeci de ani în urmă
Suspiciunea că beta-amiloidul poate fi transferat între oameni nu a pornit de la transfuzii.
A apărut în urma studierii unor pacienți care, în copilărie, primiseră hormon de creștere extras din glandele pituitare ale persoanelor decedate.
Acest tip de hormon, cunoscut drept c-hGH, a fost administrat în trecut copiilor cu anumite tulburări de creștere. Tratamentul a fost abandonat în Marea Britanie în 1985, după descoperirea faptului că unele preparate fuseseră contaminate cu prioni și provocaseră boala Creutzfeldt-Jakob.
Ani mai târziu, cercetătorii au descoperit o altă particularitate.
Unele dintre preparatele vechi conțineau și beta-amiloid.
Într-un studiu publicat în Nature în 2018, cercetătorii au analizat mostre păstrate din vechile preparate de hormon de creștere și au identificat beta-amiloid. Când materialul a fost administrat unor șoareci predispuși genetic la patologie amiloidă, a favorizat formarea depozitelor de beta-amiloid în creier.
Rezultatul a oferit un argument experimental puternic pentru ideea că „semințe” de beta-amiloid pot fi transferate prin materiale biologice contaminate.
Cazurile care au ridicat întrebarea dacă poate fi transmisă chiar boala Alzheimer
În 2024, aceeași echipă de la University College London a publicat în Nature Medicine o cercetare care a provocat un interes enorm.
Autorii au descris mai multe persoane care primiseră în copilărie hormon de creștere provenit de la cadavre și care, zeci de ani mai târziu, au dezvoltat demență la vârste neobișnuit de mici.
Cercetătorii au propus termenul de „boală Alzheimer iatrogenă”, adică Alzheimer dobândit accidental printr-o procedură medicală.
Trebuie însă spus că această interpretare nu este acceptată fără rezerve.
Alți cercetători au contestat concluzia și au argumentat că dovezile prezentate nu sunt suficiente pentru a demonstra că pacienții respectivi aveau Alzheimer transmis prin tratamentul cu hormon de creștere.
Așadar, ideea de „Alzheimer transmisibil” rămâne un domeniu de cercetare și dezbatere, nu un fapt medical stabilit pentru populația generală.
Mai mult de un milion de persoane urmărite după transfuzii de sânge
Una dintre cele mai interesante piese ale puzzle-ului a apărut în 2023.
Cercetătorii au folosit registre naționale din Suedia și Danemarca pentru a analiza 1.089.370 de persoane care primiseră transfuzii de globule roșii.
Studiul, publicat în JAMA, nu a urmărit direct Alzheimer.
Cercetătorii au analizat hemoragiile intracerebrale spontane, deoarece episoadele repetate de hemoragie cerebrală pot fi un indicator indirect al angiopatiei amiloide cerebrale.
Au fost incluși 759.858 de pacienți din Suedia și 329.512 din Danemarca. Studiul integral este publicat în JAMA.
Rezultatul a atras atenția.
Persoanele care primiseră sânge de la donatori care ulterior au dezvoltat hemoragii intracerebrale spontane repetate au avut, la rândul lor, o probabilitate mai mare de a suferi o hemoragie intracerebrală.
În cohorta suedeză, riscul relativ a fost de aproximativ 2,7 ori mai mare, iar în cea daneză de aproximativ 2,3 ori mai mare.
Important: acest rezultat nu demonstrează că beta-amiloidul a fost transmis prin sânge.
Cercetătorii nu au măsurat direct transferul proteinei și nu au demonstrat că hemoragiile recipientului au fost provocate de o angiopatie amiloidă „primită” de la donator.
Autorii înșiși au avertizat că rezultatele pot fi influențate de factori necontrolați și că sunt necesare cercetări suplimentare.
De ce îi preocupă totuși atât de mult rezultatul pe cercetători
Pentru că există deja dovezi că beta-amiloidul poate fi transferat prin anumite proceduri medicale istorice.
Dacă un donator se afla într-o etapă foarte timpurie a acumulării de beta-amiloid, cu mult înainte de apariția unei hemoragii cerebrale sau a altor manifestări, cercetătorii se întreabă dacă în sângele său ar fi putut exista „semințe” proteice capabile să fie transferate recipientului.
Autorii noului articol din The Lancet consideră aceasta o explicație biologic plauzibilă, dar deocamdată nedemonstrată.
University College London subliniază că studiul scandinav ridică o întrebare importantă privind posibila transmitere prin transfuzie a angiopatiei amiloide cerebrale, însă asocierea statistică nu dovedește cauzalitatea.
Instrumentele folosite în operațiile pe creier, o altă posibilă cale
Transfuzia nu este singura procedură care îi preocupă pe cercetători.
În 2018, o echipă UCL a analizat patru persoane care au suferit neurochirurgie în copilărie sau adolescență și care, aproximativ trei decenii mai târziu, au prezentat hemoragii cerebrale provocate de o angiopatie amiloidă severă.
Pacienții erau neobișnuit de tineri pentru această afecțiune și nu aveau mutațiile genetice cunoscute care ar fi explicat apariția precoce.
Studiul, publicat în publicat în Acta Neuropathologica, a ridicat posibilitatea ca „semințele” de beta-amiloid să fi fost transferate în timpul procedurilor neurochirurgicale.
Dar nici aici nu s-a demonstrat că un anumit instrument contaminat a transmis proteina de la un pacient la altul.
Autorii au vorbit despre o posibilitate susținută de circumstanțele cazurilor.
De ce sterilizarea obișnuită a provocat îngrijorare
Motivul pentru care instrumentele neurochirurgicale au atras atenția este legat din nou de asemănările dintre agregatele de beta-amiloid și prioni.
Studiile experimentale au arătat că „semințele” de beta-amiloid pot adera la suprafețe metalice și pot avea o rezistență neobișnuită la unele metode convenționale de inactivare.
Acest lucru nu înseamnă că instrumentele chirurgicale folosite în prezent transmit Alzheimer.
Royal College of Surgeons și Society of British Neurological Surgeons au avertizat încă de la publicarea studiului din 2018 că ar fi prematur să se tragă concluzii ample dintr-un număr atât de mic de cazuri. De asemenea, măsurile speciale introduse pentru prevenirea transmiterii prionilor prin neurochirurgie au redus considerabil acest tip de pericol. Poziția Royal College of Surgeons poate fi consultată aici.
Cercetătorii cer studii uriașe pentru a afla dacă riscul există cu adevărat
Autorii lucrării din The Lancet nu cer oprirea transfuziilor și nici nu afirmă că sângele donat în prezent este o sursă demonstrată de Alzheimer.
Dimpotrivă, John Collinge, director al MRC Prion Unit și UCL Institute of Prion Diseases, subliniază că transfuziile salvează vieți și că scopul cercetării este identificarea oricărui risc potențial pentru a face procedura și mai sigură.
Echipa propune însă ca ipoteza să fie investigată înainte ca absența riscului să fie presupusă.
Printre direcțiile de cercetare se află analize epidemiologice mult mai mari, urmărirea pe termen lung a persoanelor care primesc transfuzii repetate și evaluarea posibilității folosirii biomarkerilor sanguini ai patologiei Alzheimer pentru studierea donatorilor.
Noile teste pentru Alzheimer pot identifica în sânge proteine precum p-tau217, oferind cercetătorilor instrumente pe care generațiile anterioare nu le aveau.
Experții independenți cer să nu fie creată panică
Reacțiile experților la noul articol sunt prudente.
Alzheimer’s Research UK a subliniat că există dovezi potrivit cărora beta-amiloidul poate fi transmis în circumstanțe foarte rare, în principal prin proceduri medicale istorice, însă dacă transmiterea prin sânge este posibilă, amploarea riscului este în prezent necunoscută. Reacțiile experților sunt publicate de Science Media Centre.
Aceasta este diferența dintre titlul spectaculos și ceea ce știm în prezent.
Nu există dovada că o persoană care primește astăzi o transfuzie va „lua Alzheimer” de la donator.
Există însă suficiente indicii despre comportamentul beta-amiloidului încât oamenii de știință consideră că posibilitatea transmiterii patologiei prin sânge merită verificată riguros.
Alzheimer nu este o boală contagioasă
Pentru pacienți și familiile persoanelor cu Alzheimer, această precizare este probabil cea mai importantă.
Nici noua lucrare din The Lancet, nici studiile anterioare nu oferă dovezi că Alzheimer se poate transmite prin contactul obișnuit dintre oameni.
Nu există motive pentru evitarea contactului, îmbrățișării, conviețuirii, hrănirii sau îngrijirii unei persoane cu Alzheimer.
Ceea ce cercetătorii analizează este un fenomen complet diferit și, dacă va fi confirmat, probabil extrem de rar: introducerea directă în organism a unor „semințe” de proteine patologice prin anumite proceduri medicale.
Iar dovezile cele mai convingătoare de până acum provin din tratamente cu materiale provenite de la cadavre care au fost abandonate de zeci de ani.
Întrebarea nouă este dacă același principiu poate avea relevanță și pentru transfuzia de sânge.
Deocamdată nu există un răspuns definitiv.
Dar după ce medicina a descoperit că prionii au fost transmiși accidental prin proceduri considerate cândva sigure, cercetătorii spun că un risc teoretic legat de beta-amiloid nu ar trebui ignorat doar pentru că este dificil de demonstrat.
Iar articolul din The Lancet pune exact această întrebare: dacă putem identifica un pericol cu zeci de ani înainte de a deveni o problemă vizibilă, ar trebui să așteptăm dovada definitivă sau să începem deja să aflăm cum poate fi prevenit?
