Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
O femeie care a trăit aproape toată viața cu simptome atribuite sindromului de colon iritabil (IBS) a primit un diagnostic devastator după un control medical de rutină: cancer de colon în stadiu avansat. Astăzi, după mai multe intervenții și tratamente oncologice, medicii i-au spus că mai are doar câteva luni de trăit. Cu toate acestea, ea este hotărâtă să demonstreze că prognosticul nu îi va dicta destinul.
Ruth Lloyd-Williams, în vârstă de 61 de ani, din Llandudno, Țara Galilor, spune că nu intenționează să devină „o statistică” și că își dorește cu orice preț să fie prezentă la nașterea nepotului său, așteptat în luna septembrie.
Decenii de simptome puse pe seama sindromului de colon iritabil
Ruth povestește că a suferit de dureri abdominale încă din copilărie. Primele probleme au apărut în jurul vârstei de cinci ani, iar în anii de școală primară a ajuns inclusiv la spital din cauza durerilor de stomac.
Cu toate acestea, medicii nu au identificat o cauză clară și i-au pus simptomele pe seama sindromului de colon iritabil. De-a lungul anilor, femeia s-a confruntat cu dureri abdominale severe, tulburări ale tranzitului intestinal și stări de anxietate care, uneori, îi afectau serios viața de zi cu zi.
„Ajungi în punctul în care consideri că face parte din viața ta. De fiecare dată când aveam o criză, fie mă tratam singură, fie așteptam să treacă”, a explicat ea.
Potrivit acesteia, simptomele nu au fost niciodată investigate în profunzime, iar eticheta de IBS a rămas neschimbată timp de zeci de ani.
Diagnosticul care i-a schimbat viața
În ianuarie 2025, în timp ce se afla la cabinetul medicului de familie pentru a programa o consultație pentru soțul ei, Paul, în vârstă de 67 de ani, Ruth a decis spontan să solicite și ea un control medical.
Observase un disconfort persistent și schimbări recente ale tranzitului intestinal, iar acest lucru a determinat-o să ceară o evaluare.
În urma consultației, a fost trimisă pentru o colonoscopie efectuată pe 5 februarie 2025. La mai puțin de o oră după investigație, a primit vestea care avea să îi schimbe complet viața: medicii au descoperit o tumoră de aproximativ șase centimetri și au diagnosticat-o cu cancer de colon.
„A fost ca o experiență în afara corpului. Parcă priveam pe altcineva primind o veste care urma să îi schimbe viața”, a mărturisit femeia.
De la un prognostic de cinci ani la doar câteva luni de viață
În martie 2025, medicii i-au explicat că boala este tratabilă, însă nu poate fi vindecată complet. În același timp, au informat-o că va avea nevoie de o stomă.
La doar două zile după intervenție, au venit însă vești și mai grave. Investigațiile au arătat că boala se răspândise deja la ficat.
„Consultantul mi-a spus că diagnosticul trebuie actualizat. Eu am glumit și am spus că pentru mine un upgrade înseamnă mai mult spațiu la picioare și un pahar de șampanie. Dar el mi-a spus că, din păcate, scanările arată metastaze hepatice și că mai am aproximativ cinci ani de trăit”, a relatat Ruth.
Au urmat luni dificile de tratament. Între aprilie și septembrie 2025 a făcut ședințe de chimioterapie, apoi 25 de ședințe de radioterapie. În februarie 2026 a fost supusă unei intervenții de rezecție și ablație hepatică, procedură prin care celulele canceroase sunt distruse cu ajutorul temperaturilor extreme.
Cu toate acestea, complicațiile nu au întârziat să apară. După o infecție postoperatorie, investigațiile efectuate în martie 2026 au arătat că tumorile crescuseră din nou, iar ficatul era afectat extensiv.
Atunci a primit cea mai dură veste: medicii i-au spus că mai are doar câteva luni de trăit.
„Nu pot pleca acum. Am un nepot care se naște în septembrie”
În ciuda prognosticului sumbru, Ruth refuză să renunțe.
„Răspunsul meu a fost simplu: nu pot pleca nicăieri acum, pentru că am un nepot care urmează să se nască în septembrie”, spune ea.
În prezent, beneficiază de un nou tratament oncologic, administrat intravenos la fiecare două săptămâni, însoțit de medicație zilnică.
Deși se confruntă cu efecte adverse precum oboseală accentuată, greață, ulcerații bucale și neuropatie periferică, răspunsul la tratament este încurajator, iar femeia speră că acesta îi va prelungi viața.
„Este foarte ușor să primești un diagnostic și să crezi că nu mai are rost să faci nimic. Eu nu fac asta. Astăzi am acces la un tratament care nu exista pentru mine în urmă cu un an. Poate peste încă un an sau doi va apărea altceva”, afirmă ea.
Transformarea bolii într-o poveste despre curaj
Ruth conduce o afacere în domeniul educației medicale și lucrează în prezent la o carte în care își documentează experiența cu cancerul colorectal.
Pentru a face față emoțional situației, a ales să își „personifice” boala și tratamentele. Tumora a primit numele Billy, stomia a fost botezată Prada, iar linia PICC utilizată pentru administrarea tratamentelor oncologice a primit numele Lilli.
Femeia colaborează și cu o ilustratoare pentru a transforma aceste personaje într-un proiect creativ care să îi ajute și pe alți pacienți să gestioneze mai ușor impactul psihologic al bolii.
„Am descoperit că atunci când te confrunți cu ceva mare, dificil și neplăcut, este mai ușor dacă îi dai un nume și o personalitate”, explică ea.
Mesajul ei pentru cei care se confruntă cu un diagnostic grav
Ruth îi încurajează pe oameni să își asculte corpul, să ceară investigații atunci când simt că ceva nu este în regulă și să nu accepte pasiv un diagnostic fără să se informeze.
Ea consideră că atitudinea pozitivă joacă un rol important în felul în care pacienții își trăiesc fiecare zi, chiar și atunci când se confruntă cu o boală gravă.
„Nu sta și nu deveni o statistică. Cancerului nu îi pasă câți ani ai sau ce planuri aveai pentru viitor. Dar dacă poți face ceva, încearcă să fii cât mai pozitiv posibil. Diagnosticul nu trebuie să însemne sfârșitul vieții tale. Poate că într-o zi va fi, dar poate fi și motivul pentru care începi cu adevărat să trăiești.”
Astăzi, Ruth spune că a învățat să trăiască în prezent și își ghidează fiecare zi după un principiu simplu: „Nu număra zilele, fă zilele să conteze.”
