Analiza de sânge care poate arăta riscul de Alzheimer cu cinci ani înainte. Cine ar trebui să o facă încă

Un test care măsoară proteina p-tau217 în sânge poate identifica adulții aparent sănătoși care au un risc crescut de deteriorare cognitivă în următorii ani. Persoanele cu cele mai ridicate valori au avut un risc estimat de 38% în cinci ani și de 78% în zece ani. Cercetătorii avertizează însă că analiza nu poate prezice cu certitudine cine va dezvolta demență și nu este recomandată de rutină oamenilor fără simptome.

O analiză de sânge ar putea estima cât de probabil este ca o persoană fără probleme de memorie să dezvolte deteriorare cognitivă în următorii cinci sau zece ani.

Testul măsoară p-tau217, o formă modificată a proteinei tau care crește în sânge pe măsură ce în creier se acumulează modificările biologice caracteristice bolii Alzheimer.

Citeste si…

Medicamentele pentru stomac pe care mulți le iau ani întregi ar putea crește riscul de demență

Într-un nou studiu publicat în revista JAMA, cercetătorii au analizat datele a 2.684 de adulți în vârstă care nu prezentau deteriorare cognitivă la începutul perioadei de urmărire.

Persoanele cu valori foarte mari ale p-tau217 au avut un risc absolut estimat de:

• 4% în următorii doi ani;

• 38% în următorii cinci ani;

• 78% în următorii zece ani.

Estimarea la zece ani este însă mult mai puțin sigură, deoarece numai 5% dintre participanți au fost urmăriți mai mult de un deceniu.

Aproape 500 de participanți au dezvoltat probleme cognitive

Studiul a reunit date din șase cercetări observaționale și studii clinice desfășurate în America de Nord, Japonia și Australia.

Citeste si…

Semne timpurii ale demenței care pot apărea la persoanele de 30 și 40 de ani

Participanții aveau o vârstă mediană de aproape 70 de ani, iar 63% erau femei. La început:

• nu aveau deteriorare cognitivă;

• au oferit probe de sânge;

• au fost testați pentru p-tau217;

• o parte a făcut investigații PET pentru amiloid;

• au fost evaluați periodic prin teste cognitive.

Cea mai veche înscriere a avut loc în 2004, iar cele mai recente evaluări au fost realizate în 2025.

Pe parcursul unei perioade mediane de urmărire de 5,4 ani, 478 dintre cei 2.684 de participanți au dezvoltat deteriorare cognitivă. Aceasta a inclus tulburare cognitivă ușoară, demență sau rezultate repetate care indicau o modificare clinică semnificativă.

Citeste si…

Substanța injectată la RMN poate rămâne ani întregi în organism și ar putea forma particule toxice în prezența unui compus din alimente

Riscul a crescut odată cu nivelul biomarkerului

Cercetătorii au împărțit participanții în patru categorii, în funcție de concentrația inițială a p-tau217:

Valorile arată o creștere progresivă a riscului, nu o împărțire simplă între un rezultat „pozitiv” și unul „negativ”.

Pentru fiecare creștere cu o deviație standard a nivelului p-tau217, riscul relativ de deteriorare cognitivă a crescut cu aproximativ 38%.

Participanții din categoria cu valori foarte ridicate au avut un risc de progresie de peste patru ori mai mare decât cei cu niveluri scăzute.

Ce înseamnă, de fapt, un risc de 38%

Un risc de 38% nu înseamnă că testul poate spune cu certitudine că o anumită persoană va dezvolta Alzheimer.

Citeste si…

Cele mai importante analize de sânge pe care ar trebui să le faci periodic. Ce informații oferă medicilor

Într-un grup de 100 de oameni cu un profil asemănător și valori foarte ridicate:

• aproximativ 38 ar putea dezvolta deteriorare cognitivă în cinci ani;

• aproximativ 62 nu ar dezvolta-o în acel interval.

Chiar și în categoria cu riscul cel mai mare, majoritatea participanților nu au prezentat probleme cognitive în următorii cinci ani.

La polul opus, un nivel scăzut nu a însemnat risc zero. În acest grup, probabilitatea estimată a fost de 12% la cinci ani.

Prin urmare, testul oferă o probabilitate, nu un verdict.

Ce este p-tau217

Tau este o proteină prezentă în mod normal în neuroni, unde contribuie la stabilitatea structurilor interne ale celulelor nervoase.

În boala Alzheimer, tau suferă modificări anormale și formează aglomerări numite încurcături neurofibrilare.

Litera „p” din denumirea p-tau217 vine de la „fosforilat”. Numărul 217 indică locul precis al proteinei unde s-a produs modificarea chimică.

Nivelul său în sânge este asociat cu:

• acumularea beta-amiloidului;

• apariția modificărilor tau;

• progresia procesului biologic Alzheimer;

• probabilitatea declinului cognitiv.

P-tau217 nu măsoară direct memoria. El reflectă modificările biologice care se pot produce în creier înaintea simptomelor.

Alzheimerul începe înaintea uitării

Boala Alzheimer nu începe în ziua în care persoana uită un nume, o întâlnire sau o conversație.

Modificările cerebrale pot evolua timp de 10–20 de ani înainte ca problemele să devină evidente.

Procesul include, în linii generale:

1. acumularea beta-amiloidului între neuroni;

2. modificarea proteinei tau;

3. formarea încurcăturilor în interiorul celulelor;

4. pierderea conexiunilor neuronale;

5. moartea celulelor nervoase;

6. apariția problemelor de memorie și gândire.

Nu toate persoanele care acumulează amiloid dezvoltă însă demență.

Unele pot avea plăci în creier ani întregi fără să își piardă autonomia. Din acest motiv, cercetătorii încearcă să afle ce biomarkeri arată nu doar existența modificărilor, ci și apropierea momentului în care acestea vor deveni simptomatice.

Testul a oferit informații suplimentare față de PET și APOE4

Asocierea dintre p-tau217 și deteriorarea cognitivă a rămas semnificativă și după ce cercetătorii au luat în calcul:

• vârsta;

• sexul;

• educația;

• gena APOE4;

• cantitatea de amiloid observată prin PET.

APOE4 este cea mai cunoscută variantă genetică asociată cu un risc crescut de Alzheimer cu debut tardiv.

PET-ul pentru amiloid arată dacă există plăci în creier, dar prezența lor nu poate indica singură dacă și când o persoană va dezvolta simptome.

Rezultatele arată că p-tau217 ar putea adăuga informații despre evoluția procesului dincolo de aceste elemente cunoscute.

Nu înseamnă că analiza înlocuiește investigațiile imagistice sau evaluarea genetică în toate situațiile.

De ce nu este recomandat testul persoanelor sănătoase

În ciuda rezultatelor, autorii studiului nu recomandă testarea de rutină a adulților fără simptome.

„Nu avem încă tratamente care modifică evoluția bolii pentru persoanele care află că prezintă un risc mare, dar nu au deteriorare cognitivă”, a explicat dr. Reisa Sperling, neurolog la Mass General Brigham Neuroscience Institute.

În prezent, rezultatul nu ar schimba recomandările medicale de bază:

• activitate fizică;

• alimentație echilibrată;

• somn suficient;

• controlul tensiunii;

• controlul glicemiei și colesterolului;

• menținerea implicării sociale și intelectuale.

Ghidurile clinice actuale privind biomarkerii din sânge recomandă ca persoanele fără probleme cognitive să nu fie testate în afara studiilor de cercetare.

Un rezultat crescut ar putea provoca anxietate fără să ofere o soluție

Aflarea unui risc mare de Alzheimer poate influența profund viața unei persoane.

Pot apărea:

• anxietate;

• depresie;

• teama de pierdere a autonomiei;

• interpretarea fiecărei uitări drept început de demență;

• schimbarea prematură a planurilor profesionale;

• decizii financiare luate sub presiune;

• tensiuni în familie.

Un biomarker crescut nu arată anul în care vor apărea simptomele și nici dacă acestea vor apărea sigur.

În lipsa unui tratament preventiv aprobat, beneficiul informației trebuie comparat cu impactul psihologic.

Testarea nu ar trebui făcută din curiozitate sau comandată online fără consiliere medicală.

De ce analiza este importantă pentru studiile de prevenție

Cea mai importantă utilizare imediată ar putea fi selectarea participanților pentru studiile clinice.

Pentru a testa un medicament preventiv, cercetătorii au nevoie de persoane care:

• nu au încă simptome;

• prezintă modificări biologice Alzheimer;

• au un risc suficient de mare de progresie în următorii ani.

Dacă într-un studiu sunt incluși foarte mulți oameni cu risc scăzut, majoritatea nu dezvoltă probleme cognitive în perioada urmărită, indiferent dacă primesc tratamentul sau placebo.

Acest lucru face foarte dificilă demonstrarea eficienței unui medicament.

P-tau217 ar putea permite selectarea persoanelor cu risc de 24% sau 38% la cinci ani, reducând:

• numărul participanților necesari;

• durata studiilor;

• costurile;

• numărul investigațiilor PET;

• utilizarea puncțiilor lombare.

Ar putea deveni „testul de colesterol” al creierului

Obiectivul cercetătorilor este ca p-tau217 să ajungă, în viitor, să fie folosit într-un mod comparabil cu colesterolul.

Colesterolul nu spune că o persoană va avea sigur un infarct. El contribuie la estimarea riscului, iar medicul combină rezultatul cu:

• tensiunea;

• vârsta;

• diabetul;

• fumatul;

• istoricul medical.

Într-un scenariu viitor, p-tau217 ar putea fi combinat cu:

• vârsta;

• testele cognitive;

• istoricul familial;

• APOE4;

• biomarkerii imagistici;

• bolile vasculare;

• alți factori neurologici.

Pe baza riscului total, medicul ar putea decide cine trebuie monitorizat mai atent sau cine poate beneficia de un tratament preventiv, dacă asemenea terapii vor demonstra că funcționează.

Tratamentul actual este destinat persoanelor cu simptome

Medicamentele anti-amiloid, precum lecanemab și donanemab, sunt destinate anumitor pacienți aflați în stadiile timpurii simptomatice ale bolii Alzheimer.

Ele nu sunt aprobate pentru administrarea de rutină persoanelor sănătoase care au numai un biomarker crescut.

Tratamentul poate produce reacții adverse, inclusiv modificări numite ARIA:

• edem cerebral;

• mici hemoragii;

• rar, complicații neurologice severe.

Din acest motiv, terapiile nu pot fi prescrise doar pentru că o analiză indică un posibil risc viitor.

Testul nu poate spune că deteriorarea va fi provocată de Alzheimer

Rezultatul principal al studiului a fost apariția deteriorării cognitive, nu confirmarea exclusivă a demenței Alzheimer în fiecare caz.

Problemele cognitive pot avea și alte cauze:

• accidente vasculare;

• boala vaselor mici;

• demența cu corpi Lewy;

• boala Parkinson;

• depresia;

• tulburările de somn;

• efectele medicamentelor;

• deficitul de vitamina B12;

• bolile tiroidiene;

• consumul excesiv de alcool.

O persoană poate avea simultan modificări Alzheimer și boală vasculară.

Autorii nu au putut analiza complet nici riscul concurent de deces, deoarece datele privind mortalitatea nu erau disponibile în mod uniform în toate cele șase cohorte.

De ce estimarea la zece ani este mai nesigură

Cifra de 78% trebuie interpretată cu o prudență mult mai mare decât riscul la cinci ani.

Doar 5% dintre participanți au avut peste zece ani de urmărire, iar cele mai multe date pe termen lung proveneau dintr-o singură cohortă.

Autorii editorialului publicat în JAMA au subliniat că:

• participanții nu reprezintă întreaga populație;

• cohortele au fost selectate pentru cercetare;

• riscul de deces din alte cauze poate modifica estimările;

• bolile vasculare pot contribui la declin;

• testul nu este încă suficient pentru un prognostic individual.

La cinci ani există mai multe date și, prin urmare, o încredere mai mare în estimare.

Se poate face testul în prezent?

Există deja teste p-tau217 autorizate sau utilizate clinic pentru evaluarea persoanelor care prezintă probleme cognitive și la care medicul suspectează Alzheimer.

Acestea sunt folosite pentru a răspunde unei întrebări diferite:

Simptomele existente sunt probabil provocate de modificările biologice ale bolii Alzheimer?

Noul studiu analizează o utilizare mult mai delicată:

Poate testul prezice riscul unei persoane care este încă sănătoasă cognitiv?

Faptul că analiza poate contribui la diagnosticarea unui pacient simptomatic nu înseamnă că trebuie folosită pentru screeningul în masă al oamenilor sănătoși.

Ce ar trebui să facă persoanele cu Alzheimer în familie

Istoricul familial crește interesul pentru testare, dar nu înseamnă că boala este inevitabilă.

Riscul depinde de:

• numărul rudelor afectate;

• gradul de rudenie;

• vârsta la care au apărut simptomele;

• factorii genetici;

• sănătatea cardiovasculară;

• stilul de viață.

O persoană fără simptome, dar cu un părinte diagnosticat după 75–80 de ani, nu se află în aceeași situație cu o familie în care mai mulți membri au dezvoltat demență înainte de 60 de ani.

În cazurile de debut foarte timpuriu sau agregare familială neobișnuită poate fi indicată consilierea genetică.

Testarea p-tau217 făcută fără interpretare specializată poate crea mai multe întrebări decât răspunsuri.

Când problemele de memorie trebuie investigate

Evaluarea medicală este recomandată când apar schimbări persistente precum:

• repetarea acelorași întrebări;

• uitarea conversațiilor recente;

• pierderea orientării în locuri cunoscute;

• dificultăți în administrarea banilor;

• probleme în urmarea unei rețete;

• folosirea greșită a cuvintelor;

• modificări de comportament;

• reducerea autonomiei.

Uitarea ocazională a unui nume sau a locului în care a fost pus un obiect nu înseamnă automat Alzheimer.

Contează dacă problema:

• se repetă;

• se agravează;

• este observată și de familie;

• afectează activitățile zilnice.

În această situație, evaluarea poate include teste cognitive, analize, examinare neurologică, RMN și biomarkeri, dacă specialistul consideră necesar.

Ce poate reduce riscul de deteriorare cognitivă

Nu există o metodă care să garanteze prevenirea Alzheimerului.

Pot fi însă controlați mai mulți factori asociați cu riscul de demență:

• hipertensiunea;

• diabetul;

• colesterolul;

• fumatul;

• sedentarismul;

• pierderea auzului;

• izolarea socială;

• depresia;

• somnul insuficient;

• consumul excesiv de alcool;

• traumatismele craniene.

Aceste măsuri sunt recomandate indiferent de rezultatul unui eventual test p-tau217.

Ce demonstrează studiul și ce nu demonstrează

Cercetarea arată că:

• p-tau217 oferă informații despre riscul viitor;

• valorile foarte mari sunt asociate cu progresie mai frecventă;

• estimarea la cinci ani este mai solidă decât cea la zece ani;

• biomarkerul adaugă informații dincolo de APOE4 și PET-ul pentru amiloid;

• testul poate ajuta la selectarea participanților în studiile preventive.

Nu demonstrează că:

• orice persoană cu p-tau217 mare va face Alzheimer;

• un nivel scăzut exclude complet riscul;

• testul poate preciza anul debutului;

• rezultatul justifică tratamentul oamenilor fără simptome;

• analiza trebuie făcută de rutină după o anumită vârstă.

P-tau217 apropie medicina de posibilitatea estimării riscului de Alzheimer înaintea simptomelor. Dar, până când vor exista tratamente preventive eficiente și modele validate în populația generală, testul rămâne mai valoros pentru cercetare decât pentru oamenii sănătoși care caută un răspuns sigur despre viitor.