Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Poți avea colesterolul LDL într-o zonă aparent bună și totuși să porți, încă de la naștere, un factor care îți crește probabilitatea de infarct sau alte boli cardiovasculare.
Este vorba despre lipoproteina(a), prescurtat Lp(a), o analiză care nu face parte întotdeauna din profilul lipidic obișnuit și pe care mulți oameni nu au făcut-o niciodată.
Importanța ei a crescut atât de mult încât noul ghid american pentru tratamentul dislipidemiilor, publicat în 2026, recomandă măsurarea Lp(a) cel puțin o dată în viață la toți adulții, pentru evaluarea riscului de boală cardiovasculară aterosclerotică.
Și actualizarea ghidului european ESC/EAS recomandă ca analiza să fie luată în considerare cel puțin o dată în viața fiecărui adult, ideal odată cu primul profil lipidic sau la următorul set de analize dacă persoana și-a verificat deja colesterolul în trecut.
Motivul este că Lp(a) este determinată în proporție de peste 90% genetic și poate rămâne crescută chiar la o persoană care mănâncă sănătos, face sport și are un LDL care nu atrage atenția.
Ce este, de fapt, lipoproteina(a)
Lp(a) seamănă cu particula LDL, cea care transportă colesterolul prin sânge, dar are o particularitate importantă: de particula sa LDL este atașată o proteină suplimentară numită apolipoproteina(a).
Această structură îi conferă proprietăți diferite și explică de ce nivelurile crescute sunt considerate un factor independent de risc cardiovascular.
Datele epidemiologice și genetice analizate în ghidul european ESC/EAS arată o relație continuă între concentrațiile mari de Lp(a) și probabilitatea mai mare de boală cardiovasculară aterosclerotică și stenoză calcifică a valvei aortice.
Cele mai puternice relații au fost observate pentru infarctul miocardic și stenoza aortică.
Poți avea LDL bun și Lp(a) mare
Acesta este motivul pentru care Lp(a) este uneori descrisă drept un colesterol „ascuns”.
Un profil lipidic obișnuit include, de regulă:
- colesterol total;
- LDL-colesterol;
- HDL-colesterol;
- trigliceride.
Lp(a) trebuie măsurată separat.
O persoană poate, așadar, să își verifice colesterolul în fiecare an și să nu afle niciodată că are o concentrație mare de Lp(a).
Mai mult, riscul legat de Lp(a) nu dispare automat dacă LDL-ul este bun.
Ghidurile consideră Lp(a) un factor suplimentar de risc, care trebuie adăugat celorlalte informații despre pacient: vârstă, tensiune arterială, diabet, fumat, LDL, antecedente familiale și existența unei boli cardiovasculare.
De ce este suficientă, de obicei, o singură analiză
În cazul colesterolului LDL, valoarea se poate modifica substanțial în funcție de dietă, greutate, tratament și stil de viață.
Lp(a) se comportă diferit.
Noul ghid american explică faptul că nivelul ei este predominant genetic și rămâne relativ stabil de-a lungul vieții, motiv pentru care, pentru majoritatea adulților, o singură măsurare este suficientă pentru identificarea unei valori crescute.
Analiza nu necesită nici măcar post alimentar, potrivit aceluiași ghid.
Există însă câteva situații în care valoarea se poate modifica, printre care tranziția menopauzală și anumite boli renale, hepatice sau tiroidiene. Sarcina și unele medicamente pot influența, de asemenea, nivelul.
Ce valoare este considerată mare
Ghidurile nu descriu Lp(a) ca pe un marker cu o graniță perfectă între „sigur” și „periculos”. Riscul crește progresiv odată cu concentrația.
Actualizarea europeană ESC/EAS arată că riscul cardiovascular începe să crească ușor de la aproximativ 30 mg/dL sau 62 nmol/L și devine mai relevant clinic peste aproximativ 50 mg/dL sau 105 nmol/L.
Nivelurile peste 50 mg/dL sunt suficient de frecvente încât afectează cel puțin aproximativ 20% din populație, conform documentului european.
Ghidul american din 2026 recomandă ca Lp(a) crescută să fie folosită în evaluarea riscului cardiovascular și atrage atenția în mod special asupra valorilor extrem de mari, de peste aproximativ 180 mg/dL sau 430 nmol/L. La asemenea niveluri, riscul cardiovascular pe durata vieții poate fi comparabil cu cel întâlnit în hipercolesterolemia familială heterozigotă.
De ce este important istoricul familiei
Pentru că Lp(a) este în mare parte moștenită, istoricul familial poate fi primul indiciu că merită verificată.
Testarea devine cu atât mai relevantă dacă există:
- infarct la vârstă tânără în familie;
- accident vascular cerebral prematur;
- boală cardiovasculară severă fără o explicație evidentă;
- hipercolesterolemie familială;
- stenoză aortică;
- rude cu Lp(a) cunoscută ca fiind crescută.
Noul ghid american recomandă chiar testarea în cascadă a rudelor de gradul întâi atunci când există hipercolesterolemie familială, boală cardiovasculară prematură sau Lp(a) mare.
Asta înseamnă că, dacă o persoană descoperă o valoare foarte crescută, informația poate fi relevantă și pentru copii, frați sau părinți.
Lp(a) poate crește după menopauză
Există un detaliu în mod special relevant pentru femei.
Deși nivelul Lp(a) este în mare parte genetic, ghidul european actualizat precizează că acesta poate crește după menopauză.
Din acest motiv, o a doua măsurare poate fi rezonabilă, mai ales dacă valoarea obținută înainte de menopauză fusese la limită.
Și ghidul american menționează tranziția menopauzală printre situațiile în care Lp(a) poate varia și în care testarea repetată poate avea sens.
Dieta și sportul nu scad mult Lp(a)
Pentru cine descoperă o valoare mare, acesta poate fi unul dintre aspectele frustrante.
În cazul Lp(a), modificările stilului de viață au un efect mult mai mic asupra concentrației propriu-zise decât în cazul LDL sau trigliceridelor, deoarece valoarea este puternic determinată genetic.
Asta nu înseamnă că mișcarea, dieta, renunțarea la fumat sau controlul greutății devin inutile.
Dimpotrivă: dacă există un factor ereditar care nu poate fi modificat ușor, devine cu atât mai important ca factorii care pot fi controlați să fie ținuți cât mai bine sub control.
În absența unui tratament specific cu beneficii cardiovasculare deja demonstrate prin scăderea Lp(a), ghidul european recomandă controlul precoce al factorilor de risc și, atunci când situația o cere, o strategie mai intensă de reducere a LDL.
Statinele nu sunt prescrise pentru a scădea Lp(a)
O altă confuzie apare atunci când o persoană cu Lp(a) mare primește tratament pentru colesterol.
Statinele sunt foarte eficiente în reducerea LDL și a evenimentelor cardiovasculare la pacienții potriviți, dar nu reprezintă un tratament specific pentru scăderea Lp(a).
Ghidul european atrage atenția că o valoare mare a Lp(a) nu este un motiv pentru evitarea statinei atunci când aceasta este indicată. Dimpotrivă, tocmai existența unui factor de risc suplimentar poate face controlul LDL mai important.
Se testează deja medicamente care reduc Lp(a) cu peste 80%
Există însă o cursă intensă pentru dezvoltarea unor terapii destinate direct Lp(a).
Ghidul ESC/EAS descrie medicamente experimentale pe bază de ARN – oligonucleotide antisens și molecule de tip siRNA – care țintesc producția apolipoproteinei(a) în ficat și care, în studiile de până acum, au redus concentrațiile Lp(a) cu aproximativ 80–98%.
Faptul că un medicament poate reduce analiza foarte mult nu demonstrează automat că va preveni infarcturile sau accidentele vasculare. Pentru asta sunt necesare studiile clinice de rezultate cardiovasculare.
Tocmai de aceea, ghidul european precizează că trebuie demonstrat dacă scăderea specifică a Lp(a) se traduce într-o reducere a evenimentelor cardiovasculare.
Cui îi este utilă analiza
Noile recomandări merg mai departe decât vechea idee că Lp(a) trebuie măsurată doar celor cu istoric familial dramatic.
Ghidul american 2026 recomandă acum determinarea cel puțin o dată la toți adulții.
Ghidul european formulează recomandarea drept măsurare care ar trebui luată în considerare măcar o dată pe parcursul vieții adulte și subliniază utilitatea ei în special la persoanele cu antecedente familiale, boală cardiovasculară precoce sau risc aflat aproape de pragul la care medicul trebuie să decidă dacă începe tratamentul.
Asta schimbă puțin modul în care poate fi privit banalul „profil de colesterol”.
Pentru o persoană de 40, 50 sau 60 de ani care și-a verificat de multe ori LDL-ul, dar nu a făcut niciodată Lp(a), poate exista încă o informație cardiovasculară importantă pe care analizele obișnuite nu au arătat-o.
