Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Statinele, medicamente prescrise pe scară largă pentru reducerea colesterolului LDL și prevenirea infarctului și accidentului vascular cerebral, ar putea avea un beneficiu suplimentar pentru creier. Un studiu național pe peste 132.000 de persoane cu diabet de tip 2 a găsit un risc mai mic de demență în rândul celor care au început tratamentul cu statine, iar asocierea a fost mai puternică atunci când medicamentele au fost administrate în primul an după diagnosticul de diabet. Cercetătorii avertizează însă că rezultatul nu demonstrează că statinele previn demența.
Atorvastatina, simvastatina, rosuvastatina și celelalte medicamente din familia statinelor sunt prescrise în primul rând pentru un scop bine cunoscut: scăderea colesterolului LDL, supranumit colesterolul „rău”.
Prin reducerea LDL, statinele scad probabilitatea formării și progresiei plăcilor de aterom și contribuie la prevenirea infarctului și accidentului vascular cerebral la persoanele care au indicație pentru tratament.
Acum, un studiu de amploare ridică o altă posibilitate: în anumite categorii de pacienți, tratamentul început suficient de devreme ar putea fi asociat și cu o probabilitate mai mică de apariție a demenței.
Cercetarea a fost prezentată pe 30 august la Congresul Societății Europene de Cardiologie – ESC 2026 – și publicată în The Lancet Regional Health – Europe.
Peste 132.000 de persoane au fost urmărite
Cercetătorii au folosit registrele medicale naționale din Danemarca pentru a identifica 132.585 de persoane care au dezvoltat diabet zaharat de tip 2 între 2006 și 2019.
Niciuna nu lua statine la momentul includerii.
Participanții au fost urmăriți până la apariția demenței, deces, emigrare sau până la sfârșitul anului 2021. Perioada mediană de urmărire a fost de 7,1 ani, iar în acest interval 3.592 de persoane, adică aproximativ 2,7%, au primit un diagnostic de demență.
Cercetătorii au împărțit participanții în trei categorii:
- cei care nu au început tratamentul cu statine în primii cinci ani după diagnosticul diabetului;
- cei care au început statinele în intervalul de la unu la cinci ani după diagnostic;
- cei care au început tratamentul în primul an după diagnosticul diabetului de tip 2.
Rezultatul a arătat un tipar clar: cu cât tratamentul fusese început mai devreme, cu atât riscul estimat de demență era mai mic.
Cu 15% mai puține cazuri, în termeni relativi, când statinele au fost începute devreme
La zece ani, riscul estimat de demență a fost:
3,9% în grupul care nu începuse tratamentul cu statine în primii cinci ani;
3,5% în grupul care începuse statinele după unul până la cinci ani;
3,3% în rândul celor care începuseră tratamentul în primul an după diagnosticul de diabet.
Comparativ cu absența inițierii tratamentului, începerea timpurie a statinelor a fost asociată cu un risc relativ cu 15% mai mic de demență la zece ani.
Începerea mai târzie a fost asociată cu o reducere relativă de aproximativ 10%.
Rezultatele au fost asemănătoare la femei și bărbați, potrivit Societății Europene de Cardiologie.
Ce înseamnă de fapt reducerea cu 15%
Procentul de 15% poate suna spectaculos, dar trebuie făcută diferența între riscul relativ și riscul absolut.
Riscul estimat la zece ani a scăzut de la 3,9% la 3,3% în cazul începerii timpurii a statinelor.
Asta înseamnă o diferență absolută de aproximativ 0,59 puncte procentuale, conform analizei cercetătorilor.
Prin urmare, studiul nu spune că 15 din 100 de persoane care iau statine vor fi ferite de demență.
Reducerea de 15% se referă la diferența relativă dintre grupuri.
La nivelul unei singure persoane, diferența este modestă. La nivelul unei populații foarte mari însă, chiar și o modificare mică poate deveni relevantă, mai ales în contextul în care statinele sunt deja prescrise pentru prevenirea bolilor cardiovasculare.
De ce au fost studiate persoanele cu diabet
Rezultatele nu trebuie extrapolate automat la orice persoană care ia atorvastatină sau simvastatină.
Studiul s-a concentrat asupra unei populații precise: persoane cu diabet zaharat de tip 2 care nu luaseră anterior statine.
Alegerea nu este întâmplătoare.
Diabetul de tip 2 este asociat atât cu o probabilitate mai mare de boală cardiovasculară, cât și cu un risc mai mare de declin cognitiv și demență.
În același timp, valorile ridicate ale colesterolului LDL sunt frecvente în această populație.
Dr. Tummas Ternhamar, de la Copenhagen University Hospital, autor al studiului, a explicat că depistarea și tratarea colesterolului LDL crescut încă de la mijlocul vieții se numără printre strategiile luate în calcul pentru reducerea factorilor modificabili implicați în demență.
Ce legătură poate avea colesterolul cu creierul
Colesterolul LDL este cunoscut mai ales pentru efectele sale asupra arterelor inimii.
Dar vasele de sânge sunt la fel de importante pentru creier.
Hipertensiunea, diabetul, fumatul, ateroscleroza și tulburările colesterolului pot afecta în timp circulația cerebrală.
Micile leziuni vasculare acumulate în creier pot contribui la deteriorarea funcțiilor cognitive, iar bolile vasculare sunt implicate direct în demența vasculară și pot coexista cu boala Alzheimer.
Acesta este unul dintre motivele pentru care prevenirea demenței este privită tot mai mult și prin prisma sănătății cardiovasculare de la mijlocul vieții, nu exclusiv prin ceea ce se întâmplă în creier la vârste foarte înaintate.
Raportul Lancet Commission din 2024 a inclus colesterolul LDL ridicat la mijlocul vieții printre factorii modificabili legați de demență, iar comisia estimează că aproape jumătate dintre cazurile de demență la nivel populațional ar putea fi legate de un ansamblu de 14 factori asupra cărora se poate interveni.
De ce ar conta momentul începerii statinelor
Una dintre cele mai interesante observații este diferența dintre tratamentul început în primul an și cel început mai târziu.
Persoanele care au început statinele devreme au avut o reducere relativă estimată de 15%, în timp ce inițierea la unu până la cinci ani după diagnosticul diabetului a fost asociată cu o reducere de 10%.
O posibilă explicație este acumularea în timp a efectelor colesterolului LDL crescut asupra vaselor.
Dacă factorii vasculari contribuie la procesul care duce ulterior la declin cognitiv, controlarea lor mai devreme ar putea conta mai mult decât intervenția după ani de expunere.
Studiul nu demonstrează însă acest mecanism.
El arată doar că începerea mai timpurie a tratamentului s-a asociat cu rezultate mai bune.
Atorvastatina și simvastatina nu au fost testate separat ca „medicamente împotriva demenței”
Aici apare o altă diferență importantă față de unele titluri apărute în presa britanică.
Cercetarea nu demonstrează că atorvastatina sau simvastatina previn individual demența.
Autorii au analizat inițierea tratamentului cu statine ca grupă terapeutică la persoanele cu diabet de tip 2.
Statinele rămân medicamente pentru controlul colesterolului și prevenirea bolilor cardiovasculare.
Nu au primit, pe baza acestui studiu, o indicație pentru prevenirea bolii Alzheimer sau a altor forme de demență.
Studiul a încercat să imite un experiment randomizat
Cercetătorii au folosit o metodă statistică sofisticată numită clone-censor-weight design, menită să imite unele dintre caracteristicile unui studiu clinic randomizat.
Scopul a fost reducerea unei probleme clasice a studiilor observaționale: oamenii care primesc un anumit tratament pot fi diferiți din multe alte puncte de vedere de cei care nu îl primesc.
De exemplu, pot merge mai des la medic, pot respecta mai bine recomandările sau pot avea alte boli și tratamente care influențează rezultatul.
Metoda utilizată poate diminua o parte dintre aceste distorsiuni.
Nu le poate elimina însă complet.
Iar acesta este motivul pentru care autorii formulează rezultatul drept asociere, nu dovadă de cauzalitate.
Statinele nu pot fi prescrise doar pentru că cineva se teme de demență
Profesorul Isabel Goncalves, membru al Comitetului de Comunicare al Societății Europene de Cardiologie, a subliniat exact această limitare.
Persoanele cu diabet de tip 2 au deja un risc mai mare de demență și primesc recomandări pentru reducerea colesterolului în scopul prevenirii infarctului și AVC-ului.
Noul studiu indică faptul că începerea statinelor la scurt timp după diagnosticul diabetului ar putea avea și un beneficiu cognitiv suplimentar.
Dar fiind vorba despre un studiu observațional, acesta nu poate demonstra că statinele sunt cele care previn demența.
Prin urmare, o persoană cu colesterol normal și fără indicație cardiovasculară nu ar trebui să înceapă statine exclusiv în speranța că va evita Alzheimerul.
Nici tratamentul existent nu trebuie întrerupt de teamă
Statinele au fost în trecut în centrul unor discuții privind memoria și posibile efecte cognitive.
Noul studiu nu arată o creștere a riscului de demență. Dimpotrivă, în populația analizată, administrarea lor a fost asociată cu o probabilitate mai mică.
Pentru persoanele cărora medicul le-a prescris deja o statină pentru colesterol crescut sau prevenție cardiovasculară, decizia de a opri, modifica doza sau schimba medicamentul trebuie luată împreună cu medicul.
Beneficiile statinelor pentru prevenirea evenimentelor cardiovasculare la pacienții care au indicație sunt documentate mult mai solid decât potențialul efect asupra demenței.
Un medicament ieftin și deja disponibil ar putea avea un avantaj neașteptat
Tocmai faptul că statinele sunt deja disponibile pe scară largă face ca rezultatele să atragă atenția.
Nu este vorba despre o moleculă experimentală care ar putea ajunge pe piață peste zece ani.
Este o clasă de medicamente utilizată de zeci de ani.
Dr. Tummas Ternhamar spune că statinele par să fie încă insuficient utilizate în unele persoane cu diabet de tip 2, în ciuda beneficiilor lor demonstrate pentru sistemul cardiovascular. Noul rezultat oferă, în opinia sa, încă un posibil argument pentru ca pacienții care au diabet și colesterol LDL crescut și îndeplinesc criteriile de tratament să primească terapia la momentul potrivit.
Dar cea mai importantă întrebare rămâne deschisă:
statinele reduc efectiv riscul de demență sau persoanele care le încep mai devreme diferă prin alți factori care le protejează creierul?
Pentru a răspunde definitiv ar fi nevoie de dovezi suplimentare, inclusiv studii clinice.
Până atunci, cercetarea daneză oferă un indiciu important: la persoanele care dezvoltă diabet de tip 2, momentul în care este tratat colesterolul ar putea conta nu doar pentru inimă și vase, ci și pentru sănătatea creierului peste ani.
