Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
O bacterie izolată din intestinul unei broaște arboricole japoneze a eliminat complet tumorile în cazul șoarecilor cu cancer colorectal incluși într-un studiu de laborator. O singură administrare intravenoasă a produs un răspuns complet la toate animalele tratate, prin atacarea directă a celulelor tumorale și activarea sistemului imunitar. Rezultatul este promițător, dar terapia nu a fost încă testată pe oameni.
O echipă de cercetători din Japonia a identificat o bacterie naturală cu o activitate antitumorală neobișnuit de puternică.
Microorganismul, numit Ewingella americana, a fost izolat din intestinul broaștei arboricole japoneze Dryophytes japonicus. Administrat intravenos șoarecilor cu tumori colorectale, acesta a dus la dispariția completă a tumorilor după o singură doză.
Studiul, coordonat de profesorul Eijiro Miyako de la Japan Advanced Institute of Science and Technology – JAIST, a fost publicat în revista științifică Gut Microbes.
Deși rezultatul a fost relatat pe scară largă în vara anului 2026, cercetarea a fost publicată inițial online la sfârșitul anului 2025.
Tumorile au dispărut la toate animalele tratate
Cercetătorii au testat bacteria pe un model de cancer colorectal la șoareci. Animalele aveau tumori dezvoltate sub piele din celule tumorale murine, iar tratamentul a fost administrat printr-o singură injecție intravenoasă.
În grupul tratat cu Ewingella americana, cercetătorii au raportat o rată de răspuns complet de 100%. Cu alte cuvinte, tumorile au regresat complet la toate animalele din acel grup experimental.
În cadrul aceluiași model experimental, bacteria a avut o activitate antitumorală mai puternică decât tratamentele folosite pentru comparație:
- un anticorp anti-PD-L1, din categoria inhibitorilor punctelor de control imun;
- doxorubicina lipozomală, un medicament chimioterapic.
Această comparație nu înseamnă însă că bacteria s-a dovedit mai eficientă decât imunoterapia sau chimioterapia la pacienții cu cancer. Experimentele au fost realizate pe șoareci, în condiții controlate, cu doze și modele tumorale specifice.
Bacteria atacă tumora prin două mecanisme
Rezultatul spectaculos pare să provină dintr-un mecanism dublu.
În primul rând, bacteria s-a acumulat selectiv în țesutul tumoral. Tumorile solide conțin frecvent regiuni slab oxigenate, iar Ewingella americana este o bacterie anaerobă facultativă, capabilă să supraviețuiască și să se multiplice în asemenea condiții.
Potrivit cercetătorilor, numărul bacteriilor din tumoră a crescut de aproximativ 3.000 de ori în primele 24 de ore după administrare. Bacteria a afectat direct celulele maligne și a favorizat moartea acestora.
În al doilea rând, prezența bacteriei în tumoră a atras și a activat componente ale sistemului imunitar.
Analizele au indicat participarea:
- limfocitelor T;
- limfocitelor B;
- neutrofilelor;
- unor citokine inflamatorii, precum TNF-α și interferonul gamma.
Astfel, tumora a fost atacată atât direct de bacterii, cât și indirect de răspunsul imun declanșat în jurul ei. Autorii descriu mecanismul drept o combinație între citotoxicitate și imunomodulare.
De ce bacteriile se acumulează în tumori
Tumorile solide creează un mediu diferit de țesuturile sănătoase.
Pe măsură ce cresc, ele pot dezvolta:
- regiuni cu puțin oxigen;
- vase de sânge dezorganizate;
- zone de necroză;
- o imunitate locală slăbită;
- substanțe nutritive rezultate din distrugerea celulelor.
Unele bacterii sunt atrase sau favorizate de aceste condiții. În ultimele decenii, cercetătorii au încercat să folosească bacterii modificate ori atenuate pentru a transporta medicamente în tumori sau pentru a stimula sistemul imunitar.
Noutatea abordării japoneze constă în explorarea bacteriilor naturale provenite de la animale și administrarea directă a unei tulpini selectate pentru a ataca tumora. Autorii nu au urmărit doar schimbarea generală a microbiomului intestinal, ci au izolat, cultivat și testat separat microorganismele.
Cercetătorii au analizat bacterii de la broaște, tritoni și șopârle
Echipa a colectat bacterii din intestinul a trei vertebrate:
- broasca arboricolă japoneză, Dryophytes japonicus;
- tritonul japonez cu abdomen roșu, Cynops pyrrhogaster;
- șopârla de iarbă japoneză, Takydromus tachydromoides.
În total, au fost izolate 45 de tulpini bacteriene. După testarea sistematică, nouă au prezentat efecte antitumorale, iar Ewingella americana s-a remarcat prin cea mai puternică activitate.
Descoperirea susține ideea că biodiversitatea microbiană a animalelor insuficient studiate ar putea conține microorganisme sau molecule cu potențial terapeutic.
„Microbiomurile intestinale ale vertebratelor inferioare adăpostesc numeroase specii bacteriene necaracterizate, cu un potențial terapeutic excepțional”, au concluzionat autorii studiului.
Ce s-a întâmplat după ce bacteria a intrat în sânge
Administrarea intravenoasă a unor bacterii vii ridică o problemă evidentă de siguranță. Bacteriile pot provoca septicemie, inflamație severă, insuficiență de organ sau deces.
În acest experiment, cercetătorii au raportat că Ewingella americana a fost eliminată rapid din circulație.
Timpul estimat de înjumătățire în sânge a fost de aproximativ 1,2 ore, iar după 24 de ore bacteria nu a mai putut fi detectată în sânge. Nu a fost observată colonizarea persistentă a ficatului, splinei, plămânilor, rinichilor sau inimii.
Modificările inflamatorii au fost descrise drept tranzitorii și s-au normalizat în aproximativ 72 de ore. În perioada de observație de 60 de zile, cercetătorii nu au identificat toxicitate cronică evidentă în modelul animal folosit.
Aceste rezultate sunt încurajatoare, dar nu demonstrează că administrarea ar fi sigură la oameni. Organismul uman poate reacționa diferit, iar pacienții oncologici sunt adesea imunodeprimați și mai vulnerabili la infecții.
Bacteria poate provoca infecții la oameni
Ewingella americana nu este un probiotic obișnuit și nu trebuie ingerată, injectată sau căutată în afara unui laborator.
Este o bacterie Gram-negativă rară, din ordinul Enterobacterales, care a fost identificată și în probe clinice umane. Literatura medicală cuprinde cazuri de septicemie, pneumonie, infecții urinare, infecții ale rănilor și alte infecții oportuniste, mai ales la persoane vulnerabile.
Faptul că bacteria a avut un profil favorabil într-un anumit experiment pe șoareci nu anulează potențialul ei infecțios.
Pentru a deveni tratament, ar fi nevoie de:
- caracterizarea atentă a tulpinii;
- controlul virulenței;
- stabilirea dozei;
- metode sigure de producție;
- teste toxicologice suplimentare;
- studii pe mai multe modele animale;
- autorizarea unor studii clinice pe oameni.
De ce rezultatele obținute la șoareci nu se transferă automat la oameni
Studiile pe animale sunt o etapă importantă în dezvoltarea medicamentelor, dar multe terapii care elimină tumori la șoareci nu funcționează sau nu sunt suficient de sigure la oameni.
Există mai multe motive:
- tumorile experimentale sunt mai puțin complexe decât cancerele umane;
- sistemul imunitar al șoarecilor diferă de cel uman;
- dimensiunea și distribuția tumorilor diferă;
- metabolismul medicamentelor și al bacteriilor nu este identic;
- pacienții au adesea mai multe boli și tratamente;
- cancerele umane sunt foarte diverse genetic.
În acest studiu a fost folosit un anumit model de cancer colorectal la șoareci. Nu se știe încă dacă aceeași tulpină va elimina tumori apărute spontan, metastaze sau cancere rezistente în organismul uman.
Formularea „bacteria vindecă cancerul” ar fi, prin urmare, incorectă. Rezultatul corect este că bacteria a eliminat tumorile într-un model preclinic de cancer colorectal la șoareci.
Nu toate tipurile de cancer au fost testate
Experimentele publicate s-au concentrat asupra cancerului colorectal din modelul animal.
Echipa intenționează să verifice eficiența și în alte tumori solide, printre care:
- cancerul de sân;
- cancerul pancreatic;
- melanomul;
- alte tumori rezistente la tratament.
Cercetătorii vor analiza și dacă bacteria poate fi combinată cu imunoterapia sau chimioterapia pentru obținerea unui efect mai puternic ori pentru reducerea dozelor necesare.
Injectarea directă în tumoră ar putea reduce riscurile
Administrarea intravenoasă permite bacteriilor să ajungă prin sânge la tumori, dar expune întregul organism.
Printre variantele care urmează să fie investigate se numără:
- împărțirea dozei în mai multe administrări;
- injectarea directă în tumoră;
- modificarea bacteriei pentru reducerea virulenței;
- introducerea unor mecanisme de siguranță;
- folosirea bacteriei drept transportor pentru medicamente;
- combinarea cu tratamente oncologice existente.
Injectarea intratumorală ar putea limita expunerea sistemică, însă ar fi potrivită doar pentru tumorile accesibile și nu ar rezolva automat problema metastazelor aflate în mai multe organe.
Ideea tratării cancerului cu bacterii nu este complet nouă
La sfârșitul secolului al XIX-lea, chirurgul american William Coley a observat că unele tumori se micșorau după infecții bacteriene și a dezvoltat amestecuri cunoscute ulterior drept „toxinele Coley”.
În oncologia modernă, cel mai cunoscut exemplu este vaccinul BCG, alcătuit din bacterii vii atenuate, folosit de decenii în tratamentul anumitor forme de cancer al vezicii urinare.
Sunt investigate și bacterii din genurile Salmonella, Clostridium și Listeria, fie ca agenți antitumorali, fie ca vehicule pentru livrarea unor substanțe în interiorul tumorii.
Avantajul teoretic al bacteriilor este că pot ajunge în zonele slab oxigenate ale tumorilor, unde unele medicamente pătrund cu dificultate. Riscul major rămâne provocarea unei infecții necontrolate.
Un rezultat spectaculos, dar aflat la începutul drumului
Cercetarea japoneză oferă o direcție nouă și importantă: studierea microorganismelor naturale din specii animale puțin explorate pentru identificarea unor tratamente anticancer.
Rezultatul de 100% obținut la șoareci justifică experimente suplimentare, mai ales deoarece bacteria a atacat tumora prin două căi și a fost eliminată rapid din țesuturile sănătoase.
Totuși, până la un posibil tratament pentru pacienți mai sunt necesare numeroase etape. Cercetătorii trebuie să demonstreze că terapia este reproductibilă, sigură și eficientă în modele mai apropiate de cancerul uman, apoi în studii clinice atent controlate.
Descoperirea nu schimbă tratamentele actuale și nu reprezintă un motiv pentru ca un pacient să amâne chirurgia, chimioterapia, radioterapia, imunoterapia sau terapiile țintite recomandate de oncolog.
Deocamdată, Ewingella americana este una dintre cele mai interesante bacterii testate experimental împotriva cancerului, dar rămâne o posibilă terapie a viitorului, nu un tratament disponibil în prezent.
