Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Afecțiunile cardiace pot permite încadrarea într-un grad de handicap, însă simplul diagnostic nu este suficient. Începând din noiembrie 2025, evaluarea se face potrivit unor criterii noi, stabilite prin Ordinul nr. 2.300/1.457/2025.
Noul act normativ pune accent pe gravitatea afecțiunii și pe impactul acesteia asupra capacității funcționale și a vieții de zi cu zi. Astfel, două persoane cu același diagnostic pot primi grade diferite de handicap, în funcție de starea lor și de limitările produse de boală.
Ce contează la evaluarea unei boli de inimă
Cadrul general este stabilit de Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, în timp ce criteriile concrete de evaluare sunt prevăzute în Ordinul nr. 2.300/1.457/2025.
Ordinul a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 1027 din 6 noiembrie 2025 și a înlocuit vechile criterii prevăzute de Ordinul nr. 762/1.992/2007.
Pentru afecțiunile cardiovasculare sunt analizate atât datele medicale, cât și nivelul deficienței funcționale. Sunt importante capacitatea de efort, simptomele, funcția inimii și gradul în care persoana își poate desfășura activitățile cotidiene.
Prin urmare, o afecțiune cardiacă bine controlată, care nu produce limitări funcționale importante, nu conduce automat la acordarea unui certificat de handicap.
Ce afecțiuni cardiovasculare pot fi luate în calcul
Criteriile includ afecțiuni cardiovasculare care pot produce deficiențe funcționale importante. Printre situațiile evaluate se află formele severe de insuficiență cardiacă, anumite cardiomiopatii și tulburări grave de ritm cardiac.
Este analizată și afectarea funcției contractile a inimii, inclusiv în cazul unor cardiomiopatii primare.
Un indicator important în evaluarea insuficienței cardiace este clasificarea NYHA, utilizată pentru stabilirea severității limitării la efort. În formele foarte severe, precum clasa NYHA IV, afectarea poate corespunde unui grad grav de handicap, în funcție de criteriile aplicabile și de autonomia persoanei, potrivit sursei.
Cum se stabilește gradul de handicap
În România există patru grade de handicap: ușor, mediu, accentuat și grav.
În cazul bolilor cardiovasculare, gradul este stabilit în funcție de nivelul deficienței și de impactul acesteia asupra autonomiei. Evaluarea nu se bazează exclusiv pe denumirea diagnosticului, ci pe datele medicale și funcționale care demonstrează gravitatea afecțiunii.
Atunci când există mai multe boli, sunt luate în calcul afecțiunile care se regăsesc în criteriile prevăzute de ordin.
Unde se depune dosarul
Pentru adulți, dosarul pentru evaluarea în vederea încadrării în grad de handicap se depune la DGASPC din județul de domiciliu sau din municipiul București.
Evaluarea este realizată de specialiști, iar decizia de încadrare aparține Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.
Documentele medicale și investigațiile trebuie să permită stabilirea severității bolii și a limitărilor funcționale. Lipsa documentelor necesare poate împiedica realizarea evaluării complete.
Când poate fi acordat un certificat permanent
Pentru anumite afecțiuni grave și ireversibile, certificatul de handicap poate fi acordat cu termen permanent, inclusiv de la prima evaluare, în condițiile prevăzute de legislație.
În alte situații, caracterul permanent poate fi stabilit după cel puțin două evaluări, dacă afecțiunea are o evoluție de lungă durată, este stabilă și nu prezintă potențial de reversibilitate prin tratamentele disponibile. Pentru unele categorii este prevăzută și condiția unei evoluții de cel puțin cinci ani de la diagnostic și începerea tratamentului.
Ce se întâmplă dacă persoana nu este de acord cu decizia
Decizia de încadrare poate fi contestată. Persoana nemulțumită de gradul stabilit poate depune contestație la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, în termen de 30 de zile de la comunicarea certificatului.
Astfel, pentru pacienții cu boli cardiovasculare, elementul esențial în procedura de evaluare îl reprezintă gravitatea deficienței și efectele acesteia asupra funcționării și autonomiei, nu doar existența unui diagnostic cardiac.
