Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Hernando Salcedo fusese diagnosticat cu un cancer pancreatic local avansat, imposibil de operat. Chimioterapia intravenoasă îi provoca greață, pierdere în greutate și o slăbiciune atât de mare încât abia mai ieșea din casă. După includerea într-un studiu clinic, medicamentul a fost administrat printr-un cateter direct în artera din apropierea tumorii. La un an de la diagnostic, boala nu se răspândise, iar bărbatul își reluase plimbările și călătoriile. Rezultatul este încurajator, dar nu înseamnă că pacientul a fost vindecat sau că metoda și-a demonstrat deja eficiența pentru toți bolnavii.
În mai 2025, Hernando Salcedo a observat că abdomenul începuse să i se umfle fără o explicație evidentă. Avea 83 de ani, fusese întotdeauna activ și obișnuia să meargă câțiva kilometri în fiecare dimineață.
Simțise și o durere în zona șoldului, dar o atribuise vârstei. Prima investigație, o ecografie endoscopică, nu a identificat cauza simptomelor. Un gastroenterolog i-a recomandat apoi un examen RMN.
Două zile mai târziu, Salcedo a primit diagnosticul: cancer pancreatic în stadiul III, local avansat și imposibil de îndepărtat chirurgical.
Povestea sa a fost relatată de CBS News, după ce participarea la un studiu clinic i-a permis să primească chimioterapia într-un mod diferit de perfuziile obișnuite.
Tumora nu putea fi operată
În cancerul pancreatic, posibilitatea intervenției chirurgicale influențează puternic opțiunile de tratament.
Tumorile local avansate pot cuprinde sau înconjura vase importante din apropierea pancreasului. Chiar dacă nu există metastaze în organe îndepărtate, operația nu poate fi efectuată în siguranță în toate cazurile.
Pentru Salcedo, obiectivul tratamentului inițial nu era vindecarea, ci controlul tumorii, prelungirea vieții și întârzierea răspândirii bolii.
Statisticile nu pot prezice evoluția unui pacient individual. Potrivit American Cancer Society, supraviețuirea relativă la cinci ani este de aproximativ 17% pentru formele regionale și de 3% atunci când boala s-a răspândit la distanță. Clasificarea americană folosită pentru aceste statistici nu corespunde perfect stadiilor numerotate I–IV.
Chimioterapia l-a făcut să se simtă mai rău decât înainte
Bărbatul a început chimioterapia la Miami Cancer Institute în iulie 2025.
Tratamentul sistemic este administrat în sânge și circulă prin întregul organism. Acest lucru îi permite să ajungă la celulele canceroase din mai multe zone, dar expune și țesuturile sănătoase la medicamente.
În cazul lui Salcedo, reacțiile adverse au apărut rapid:
- nu mai putea mânca;
- a început să piardă în greutate;
- avea dureri;
- petrecea mult timp în pat;
- abia mai putea ieși din casă;
- renunțase la plimbările zilnice.
Fiul său, Mauricio, a povestit că nu îl mai văzuse niciodată atât de slăbit. Înainte de tratament, tatăl său era incomodat de boală. După începerea chimioterapiei, devenise aproape incapabil să își desfășoare activitățile obișnuite.
De ce este greu ca medicamentul să pătrundă în tumora pancreatică
Cancerul pancreatic are un micromediu tumoral neobișnuit de dens.
Tumora este adesea înconjurată de țesut fibros, iar alimentarea sa cu sânge poate fi redusă. Acest lucru poate limita cantitatea de medicament administrat intravenos care ajunge efectiv la celulele canceroase.
Creșterea dozei nu rezolvă simplu problema, deoarece poate amplifica toxicitatea în restul organismului înainte ca în tumoare să ajungă o concentrație suficientă.
Pornind de la această dificultate, cercetătorii testează o metodă prin care gemcitabina este administrată direct în artera din apropierea pancreasului, cu ajutorul unui sistem numit RenovoCath.
Cum funcționează cateterul cu două balonașe
RenovoCath este un cateter prevăzut cu două balonașe.
Medicul îl introduce într-un vas de sânge și îl poziționează în artera care alimentează regiunea tumorii. Cele două balonașe sunt umflate temporar, izolând un segment al vasului.
Între ele este administrată chimioterapia. Presiunea controlată favorizează pătrunderea medicamentului în țesutul din apropierea tumorii, în timp ce o cantitate mai mică ajunge în circulația generală.
Metoda este numită microperfuzie transarterială, prescurtat TAMP.
Scopul său este dublu:
- să crească expunerea locală a tumorii la gemcitabină;
- să reducă expunerea restului organismului la chimioterapie.
Dispozitivul RenovoCath are autorizare FDA ca instrument pentru ocluzie vasculară temporară și perfuzie de medicamente. Însă combinația dintre cateter, tehnica TAMP și gemcitabina administrată pentru cancerul pancreatic local avansat este încă investigată și nu este aprobată ca tratament oncologic standard.
Studiul clinic compară două moduri de administrare
Salcedo a fost inclus în studiul de fază III TIGeR-PaC.
Potrivit înregistrării oficiale de pe ClinicalTrials.gov, cercetarea compară:
- gemcitabina administrată intraarterial prin RenovoCath;
- continuarea chimioterapiei intravenoase cu gemcitabină și nab-paclitaxel.
Înaintea repartizării în cele două grupuri, participanții primesc chimioterapie inițială și radioterapie. Numai pacienții a căror boală rămâne stabilă sau răspunde și care continuă să nu poată fi operați intră în etapa randomizată.
Această selecție este importantă. Metoda nu a fost testată ca înlocuitor imediat al oricărui tratament și nu este potrivită automat pentru toate persoanele diagnosticate cu cancer pancreatic.
A trebuit să treacă mai întâi prin tratamentul standard
Salcedo a primit aproximativ două luni de chimioterapie obișnuită, apoi radioterapie și încă o etapă de chimioterapie.
Investigațiile au arătat că boala nu progresase. Acest lucru i-a permis să intre în etapa randomizată a studiului.
Participanții nu își aleg tratamentul. Ei sunt repartizați aleatoriu fie în grupul cu administrare intravenoasă, fie în cel cu administrare locală.
Salcedo a fost repartizat în grupul experimental și a primit gemcitabină prin RenovoCath o dată la două săptămâni, timp de aproximativ patru luni. Schema înregistrată a studiului permite până la opt administrări pe parcursul a aproximativ 16 săptămâni.
Diferența dintre cele două experiențe a fost uriașă pentru pacient
După chimioterapia intravenoasă, Salcedo rămânea la pat și nu putea mânca.
După procedurile cu administrare intraarterială, a declarat că se simțea bine chiar din ziua următoare. Nu mai avea aceeași greață și nu mai resimțea durerea care îi afectase viața în timpul tratamentului sistemic.
„Tratamentul acesta mi-a reparat viața”, a spus el pentru CBS News, descriind schimbarea calității vieții, nu dispariția cancerului.
Experiența unui singur pacient nu poate demonstra că terapia este mai sigură sau mai eficientă. O persoană poate tolera diferit tratamentele, iar selecția pentru studiu presupune deja anumite caracteristici clinice.
Boala a rămas stabilă, dar nu a fost declarată vindecată
La aproximativ un an după diagnostic, cancerul lui Salcedo era stabil și nu se răspândise în alte organe.
Această evoluție este importantă pentru un pacient de 83 de ani cu o tumoră local avansată, imposibil de operat. Totuși, formularea „a învins cancerul” ar fi incorectă.
Medicul său, radiologul intervenționist și oncologul Ripal Gandhi, a precizat că asemenea forme de cancer pancreatic nu sunt, în general, considerate vindecabile prin tratamentul administrat. Obiectivul era prelungirea vieții fără sacrificarea calității acesteia.
Salcedo și familia sa sunt conștienți că prognosticul rămâne serios. Câștigul imediat constă în timpul petrecut într-o stare fizică mai bună.
A revenit la plimbări și a dansat la nunta nepotului
După tratament, bărbatul a început din nou să ia în greutate și și-a recăpătat o parte din energie.
A călătorit în Columbia pentru nunta unui nepot și a dansat în timpul petrecerii. De asemenea, și-a reluat plimbările și a început să facă alte planuri de călătorie.
Pentru fiul său, faptul că tatăl său era din nou activ, lucid și interesat de viitor a valorat enorm, chiar dacă nimeni nu știe cât timp va rămâne boala sub control.
În oncologie, calitatea lunilor sau anilor câștigați poate conta aproape la fel de mult ca durata lor.
Datele preliminare au indicat mai puține reacții adverse
Compania care dezvoltă metoda a raportat anterior rezultate intermediare favorabile.
O analiză preliminară din studiul TIGeR-PaC a indicat un posibil avantaj de aproximativ șase luni al supraviețuirii mediane pentru administrarea intraarterială, comparativ cu tratamentul sistemic. Cercetarea trebuia însă continuată pentru confirmarea rezultatului.
Date prezentate anterior au indicat și o reducere a unor reacții adverse. Aceste informații provin din analize intermediare și din comunicări ale companiei care sponsorizează studiul, nu din rezultatele finale ale unui studiu de fază III publicat integral.
Compania a anunțat în martie 2026 că studiul depășise 100 de pacienți randomizați și că analiza finală era estimată pentru 2027.
Până la publicarea rezultatelor complete, nu se știe cu certitudine:
- dacă metoda prelungește supraviețuirea;
- cu cât o prelungește;
- ce pacienți beneficiază cel mai mult;
- dacă avantajele depășesc riscurile procedurii;
- cât de des apar complicații vasculare;
- dacă rezultatele pot fi reproduse în practica obișnuită.
Cateterul este autorizat, tratamentul combinat rămâne experimental
Distincția este importantă.
Un dispozitiv medical poate primi autorizare pentru introducerea sau perfuzarea medicamentelor fără ca fiecare utilizare oncologică posibilă să fie automat aprobată.
RenovoCath este autorizat de FDA ca dispozitiv intravascular pentru ocluzie temporară și perfuzie. Prima versiune menționată în baza FDA a primit decizia de echivalență în 2017, iar o versiune ulterioară în 2021.
Tratamentul studiat în TIGeR-PaC presupune folosirea sa împreună cu gemcitabina, după chimioterapie și radioterapie, pentru cancer pancreatic local avansat. Această combinație este încă experimentală.
Pacienții nu ar trebui să creadă că metoda este disponibilă deja în orice spital sau că poate fi cerută ca procedură standard.
Cine poate fi eligibil pentru un asemenea studiu
Criteriile publicate pentru TIGeR-PaC includ, printre altele:
- adenocarcinom pancreatic confirmat;
- boală local avansată;
- tumoră imposibil de operat;
- lipsa metastazelor la distanță;
- stare generală suficient de bună pentru tratament;
- răspuns sau stabilitate după etapa inițială;
- evaluarea într-o echipă multidisciplinară.
Starea funcțională este importantă. În înregistrarea studiului, participanții trebuie să aibă un scor ECOG 0 sau 1 la includere, ceea ce înseamnă că sunt încă independenți sau doar ușor limitați în activități.
Un pacient foarte fragil, cu metastaze extinse sau cu alte boli grave poate să nu fie eligibil, chiar dacă metoda pare atractivă.
Procedura are și riscuri
Administrarea prin cateter nu elimină toate efectele chimioterapiei și nici riscurile intervenției.
Pot apărea:
- sângerare la locul puncției;
- lezarea vasului;
- formarea unui cheag;
- infecție;
- durere;
- reacții la substanța de contrast;
- afectarea funcției renale;
- reacții adverse ale gemcitabinei;
- scăderea celulelor sanguine;
- complicații specifice anatomiei vasculare.
Un tratament localizat poate reduce cantitatea de medicament care circulă prin organism, dar nu înseamnă că expunerea sistemică devine zero.
Siguranța este unul dintre obiectivele studiate în cercetarea de fază III.
De ce un studiu clinic poate oferi o opțiune când tratamentele sunt limitate
Studiile clinice permit accesul la terapii care nu au fost încă introduse în practica obișnuită.
Participarea nu garantează primirea tratamentului experimental și nici un rezultat mai bun. Într-un studiu randomizat, pacientul poate fi repartizat în grupul standard.
Înainte de înscriere trebuie discutate:
- scopul cercetării;
- tratamentele disponibile în afara studiului;
- probabilitatea repartizării în fiecare grup;
- riscurile cunoscute și necunoscute;
- numărul de vizite și proceduri;
- costurile;
- posibilitatea retragerii;
- ce se întâmplă dacă boala progresează.
Pentru Salcedo, includerea în studiu a adus o perioadă de stabilitate și o toleranță mult mai bună decât cea avută la chimioterapia intravenoasă.
Povestea sa nu demonstrează încă succesul metodei, dar arată ce urmărește medicina oncologică modernă: nu numai prelungirea vieții, ci administrarea tratamentului într-un mod care să îi permită pacientului să și-o trăiască.
