Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Vitamina B12 este cunoscută mai ales pentru rolul ei în formarea globulelor roșii, sănătatea nervilor și producerea ADN-ului. Un studiu coordonat de cercetători de la University of California San Francisco a socs la iveală că, în cazul vârstnicilor, un nivel considerat „normal” la analizele obișnuite ar putea să nu fie mereu suficient pentru sănătatea creierului.
Cercetarea, publicată în Annals of Neurology, a analizat 231 de adulți sănătoși, cu vârsta medie de 71 de ani, fără demență sau tulburare cognitivă ușoară. Participanții aveau, în medie, valori ale vitaminei B12 peste pragul minim folosit în SUA pentru definirea deficitului. Totuși, cei cu niveluri mai mici ale formei active de B12 au avut viteză mai lentă de procesare cognitivă, răspuns vizual întârziat și mai multe leziuni în substanța albă a creierului.
De ce „normal” nu înseamnă întotdeauna optim
În practica medicală, deficitul de vitamina B12 este depistat de obicei prin analiza nivelului total de B12 din sânge. Problema este că această valoare nu arată întotdeauna câtă vitamină poate folosi efectiv organismul.
Studiul UCSF s-a concentrat pe forma biologic activă a vitaminei B12, care poate reflecta mai bine disponibilitatea reală pentru țesuturi. După ajustarea rezultatelor pentru vârstă, sex, educație și factori de risc cardiovascular, cercetătorii au observat că nivelurile mai mici de B12 activă au fost asociate cu o procesare mentală mai lentă și cu semne structurale de afectare cerebrală.
Ari J. Green, neurolog la UCSF și autor senior al studiului, a spus că definițiile actuale ale deficitului de B12 ar putea rata manifestări subtile, fără simptome evidente, dar relevante pentru sistemul nervos. El a afirmat că redefinirea deficitului prin includerea unor biomarkeri funcționali ar putea permite intervenții mai devreme.
Ce au arătat scanările cerebrale
Rezultatul care a atras cel mai mult atenția a venit din investigațiile RMN. Participanții cu niveluri mai mici de B12 activă aveau un volum mai mare de leziuni în substanța albă.
Substanța albă este formată din fibre nervoase care conectează diferite regiuni ale creierului. Când aceste „cabluri” sunt afectate, comunicarea dintre zonele cerebrale poate deveni mai lentă sau mai puțin eficientă. Leziunile de substanță albă au fost asociate în studii cu declin cognitiv, risc de demență și risc de accident vascular cerebral.
Autorii nu spun că B12 mai scăzută provoacă direct aceste leziuni. Studiul este observațional și arată o asociere. Totuși, rezultatul ridică o întrebare importantă: unele persoane vârstnice ar putea avea creierul afectat înainte ca analizele standard să indice un deficit clar?
De ce vârstnicii sunt mai vulnerabili
Deficitul de vitamina B12 devine mai frecvent odată cu vârsta. NIH Office of Dietary Supplements arată că între 3% și 43% dintre adulții vârstnici pot avea deficit de B12, în funcție de criteriile folosite și de populația studiată. Una dintre cauze este reducerea acidității gastrice, care îngreunează eliberarea vitaminei B12 din alimente.
După 50 de ani, multe persoane absorb mai greu vitamina B12 din carne, ouă sau lactate. Din acest motiv, NIH notează că adulții peste 50 de ani ar trebui să își asigure mare parte din B12 din alimente fortificate sau suplimente, forme care sunt mai ușor de absorbit decât B12 legată de proteinele din alimente.
Riscul este mai mare la vegetarieni și vegani, deoarece vitamina B12 se găsește natural în alimente de origine animală. La risc pot fi și persoanele cu gastrită atrofică, boală celiacă, boala Crohn, intervenții bariatrice, anemie pernicioasă sau tratamente pe termen lung cu metformin ori medicamente care reduc aciditatea gastrică.
Simptomele deficitului de B12 pot fi ușor confundate
Deficitul de vitamina B12 poate provoca oboseală, slăbiciune, paloare, palpitații, furnicături în mâini și picioare, amorțeli, tulburări de mers, limbă dureroasă, iritabilitate, depresie, confuzie sau probleme de memorie.
Uneori, simptomele neurologice apar fără anemie severă. Acesta este unul dintre motivele pentru care autorii studiului UCSF cer mai multă atenție la markerii funcționali și la simptomele subtile. Alexandra Beaudry-Richard, coautor al studiului, a afirmat că medicii ar trebui să ia în calcul suplimentarea la pacienții vârstnici cu simptome neurologice chiar și când nivelurile sunt în limitele considerate normale.
Aceasta nu înseamnă că orice persoană trebuie să ia suplimente la întâmplare. Înseamnă că un rezultat „normal” nu ar trebui să închidă discuția dacă există simptome compatibile.
Ce spun cercetările mai noi despre suplimente
Dovezile despre vitamina B12 și creier sunt importante, dar nu susțin ideea că suplimentele sunt un „boost” universal pentru memorie. O analiză din 2025 despre deficitul de B12 și afectarea cognitivă a concluzionat că deficitul rămâne un factor modificabil pentru probleme neurologice și cognitive, mai ales la vârstnici și persoane cu risc crescut. Autorii au subliniat însă nevoia unor markeri mai buni pentru diagnostic și a unor studii mai clare despre beneficiul suplimentării.
O meta-analiză din 2025 a studiilor randomizate a găsit un beneficiu foarte mic al suplimentării cu vitamine B asupra funcției cognitive globale la adulții vârstnici. Efectul nu a fost unul spectaculos, ceea ce întărește ideea că suplimentele nu trebuie prezentate ca soluție generală pentru toată populația.
Mai mult, un studiu de randomizare mendeliană din 2025 nu a găsit dovezi clare că nivelurile genetic mai mari de B12 totală protejează populația generală de tulburări psihice sau afectare cognitivă. Autorii studiului UCSF atrag însă atenția că diferența poate veni din tipul de marker folosit: multe cercetări se bazează pe B12 totală, nu pe forma activă.
De unde iei vitamina B12
Vitamina B12 se găsește natural în alimente de origine animală. Cele mai bune surse sunt ficatul, scoicile, peștele, carnea, ouăle, laptele și produsele lactate. Pentru persoanele care nu consumă produse animale, sursele principale sunt alimentele fortificate și suplimentele.
NIH menționează că necesarul zilnic pentru adulți este de 2,4 micrograme, iar pentru gravide și femei care alăptează este mai mare.
Surse utile de B12:
-
pește și fructe de mare;
-
carne de vită, pui sau curcan;
-
ouă;
-
lapte, iaurt, brânzeturi;
-
cereale fortificate;
-
drojdie nutritivă fortificată;
-
băuturi vegetale fortificate, dacă eticheta confirmă adaosul de B12.
Când ar trebui verificată vitamina B12
Testarea are sens mai ales la persoanele cu risc: vârstnici, vegetarieni, vegani, persoane cu simptome neurologice, anemie, boli digestive, intervenții bariatrice sau tratamente care pot reduce absorbția vitaminei B12.
În unele cazuri, medicul poate recomanda analize suplimentare, precum acid metilmalonic sau homocisteină, mai ales când nivelul de B12 este la limită, iar simptomele ridică suspiciuni. Acești markeri pot oferi indicii despre deficitul funcțional, adică situația în care organismul nu folosește suficient B12, chiar dacă valoarea totală nu pare dramatic scăzută.
Mesajul de reținut
Studiul UCSF nu demonstrează că suplimentele de B12 previn demența și nu recomandă automedicația. Arată însă că, la adulții vârstnici, nivelurile „normale”, dar mai joase, ale formei active de B12 pot fi asociate cu semne de afectare cerebrală subtilă: gândire mai lentă, procesare vizuală întârziată și mai multe leziuni în substanța albă.
Pentru persoanele peste 50-60 de ani, mai ales când apar furnicături, amorțeli, probleme de mers, oboseală persistentă, confuzie sau scăderea vitezei de gândire, vitamina B12 merită verificată atent. Un rezultat normal pe hârtie nu spune întotdeauna toată povestea, iar discuția cu medicul poate face diferența între un deficit ignorat și o problemă corectată la timp.
