Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Nic și Trees Elderhorst aveau amândoi 91 de ani și petrecuseră 65 de ani împreună când au luat o decizie neobișnuită chiar și pentru Olanda: au cerut să fie eutanasiați în aceeași zi. El rămăsese cu probleme grave de mobilitate după un accident vascular cerebral, iar starea ei fizică și cognitivă se deteriora.
Cei doi se temeau că moartea unuia l-ar fi lăsat pe celălalt singur și dependent de îngrijire instituționalizată. Dorința lor nu a fost însă suficientă pentru aprobarea procedurii. Fiecare a trebuit să îndeplinească separat criteriile stricte prevăzute de lege.
Povestea lui Nic și Trees Elderhorst a revenit în atenție la aproape un deceniu după ce cei doi soți olandezi au murit prin eutanasie în 2017.
Aveau amândoi 91 de ani, locuiau în Didam, în estul Olandei, și erau căsătoriți de 65 de ani.
În ultimii ani, sănătatea amândurora se deteriorase.
Nic suferise un accident vascular cerebral în 2012, în urma căruia mobilitatea îi fusese puternic afectată. Trees îl îngrijise, dar în timp și propria sa stare de sănătate a început să se agraveze. Îi era tot mai greu să meargă și apăruseră probleme de memorie, relatează The Washington Post, care a documentat cazul în 2017.
Trees fusese diagnosticată cu demență vasculară, iar familia se temea că boala va continua să îi afecteze autonomia.
Se temeau că moartea unuia îi va despărți definitiv
Una dintre marile temeri ale cuplului era ce s-ar fi întâmplat dacă Nic ar fi murit primul.
În acel scenariu, starea lui Trees s-ar fi putut deteriora suficient de mult încât să necesite internarea într-un centru de îngrijire.
Una dintre fiicele lor a povestit că medicul geriatru stabilise că mama sa avea încă discernământul necesar pentru a lua o decizie privind propria viață. Familia se temea însă că pierderea soțului ar fi putut-o dezorienta profund.
„A muri împreună era cea mai profundă dorință a lor”, au spus fiicele cuplului, potrivit relatărilor publicate la acea vreme de The Independent.
Dar faptul că doi oameni își doresc să moară împreună nu reprezintă, în Olanda, un criteriu pentru aprobarea eutanasiei.
Fiecare persoană trebuie evaluată separat și trebuie să îndeplinească individual condițiile legale.
Tocmai de aceea, cazurile în care doi membri ai aceluiași cuplu sunt eutanasiați simultan sunt rare.
Evaluările au durat luni întregi
Decizia nu a fost luată de pe o zi pe alta.
Cei doi discutaseră anterior despre sfârșitul vieții și depuseseră cereri pentru eutanasie. Întregul demers s-a întins pe aproximativ un an, iar o parte importantă a acestuia a constat în evaluări medicale separate.
Potrivit informațiilor publicate după moartea lor, cuplul a trecut aproximativ șase luni prin evaluările unei clinici specializate în solicitările de eutanasie.
Nic și Trees au fost examinați separat de echipe medicale, pentru a se stabili dacă dorința fiecăruia era voluntară, persistentă și formulată în deplină cunoștință de cauză.
În cazul lui Trees exista o problemă suplimentară: deteriorarea memoriei ridica întrebarea dacă mai avea capacitatea de a lua singură o astfel de decizie.
Un geriatru a concluzionat că aceasta era încă competentă din punct de vedere decizional, potrivit relatărilor despre caz.
Abia după parcurgerea acestor etape solicitările au fost acceptate.
Olanda nu permite eutanasia doar pentru că cineva nu mai dorește să trăiască
Olanda a devenit în 2002 prima țară care a reglementat explicit prin lege eutanasia și sinuciderea asistată medical.
Dar procedura nu funcționează ca un drept automat la moarte la cerere.
Guvernul olandez precizează că medicul poate efectua legal eutanasia numai dacă sunt îndeplinite șase criterii de diligență.
Medicul trebuie să fie convins că:
- solicitarea pacientului este voluntară și bine analizată;
- suferința este insuportabilă și fără perspectivă de ameliorare;
- pacientul a fost informat despre situația sa și prognostic;
- pacientul și medicul au ajuns la concluzia că nu există o alternativă rezonabilă;
- cel puțin un alt medic independent a evaluat pacientul și a emis o opinie scrisă;
- procedura este realizată cu atenția medicală prevăzută de lege.
Mai mult, legislația olandeză spune explicit că simpla impresie că o persoană „și-a trăit viața” sau că nu mai dorește să continue, în absența unei suferințe cu dimensiune medicală care să îndeplinească criteriile legale, nu este suficientă.
Nici medicul nu este obligat să accepte solicitarea, chiar dacă pacientul dorește eutanasia.
De ce este atât de rară eutanasia simultană a unui cuplu
Pentru doi soți, condițiile devin și mai greu de îndeplinit în același moment.
Legea nu evaluează cuplul ca pe o singură unitate.
Faptul că unul dintre parteneri este eligibil pentru eutanasie nu îl face eligibil și pe celălalt. Fiecare trebuie să aibă propriul motiv medical, propria suferință și propria cerere voluntară și bine analizată.
Dick Bosscher, reprezentant la acea vreme al Asociației Olandeze pentru Sfârșitul Voluntar al Vieții, explica după cazul Elderhorst că este practic „o coincidență” ca ambii membri ai unui cuplu să îndeplinească simultan toate cerințele.
De aceea, „cererile duble” sunt aprobate rareori, declara el pentru presa internațională.
Cazul lui Nic și Trees a atras tocmai din acest motiv atenția presei din mai multe țări.
Trees avea probleme de memorie. Cum s-a putut stabili că solicitarea era voluntară
Diagnosticul de demență nu exclude automat eutanasia în Olanda, dar complică foarte mult evaluarea.
În cazul unei persoane aflate încă într-o fază în care poate înțelege informațiile și consecințele deciziei, medicul trebuie să stabilească dacă solicitarea este cu adevărat voluntară și bine analizată.
În cazul Elderhorst, geriatru care a examinat-o pe Trees a concluzionat că ea avea încă această capacitate.
Legislația olandeză permite și existența unei directive anticipate scrise pentru situația în care un pacient cu demență ajunge ulterior să nu își mai poată exprima dorința. Totuși, guvernul olandez subliniază că evaluarea unor asemenea cazuri rămâne supusă tuturor criteriilor legale.
A avea un diagnostic de demență nu înseamnă, prin el însuși, că o persoană poate primi eutanasie.
După 65 de ani de căsnicie, au murit înconjurați de familie
După aprobarea solicitărilor, Nic și Trees și-au pregătit inclusiv funeraliile.
În ziua aleasă, membrii familiei și persoane apropiate au fost alături de ei.
Fiicele lor au povestit ulterior că părinții și-au luat rămas-bun unul de la celălalt și au murit ținându-se de mână.
„Și-au dat un sărut și au murit ținându-se de mână, așa cum și-au dorit”, a relatat una dintre fiice.
Povestea a devenit rapid unul dintre cele mai cunoscute exemple de eutanasie simultană a unui cuplu și a reaprins dezbaterea asupra autonomiei individuale, suferinței la bătrânețe și limitelor până la care medicina poate interveni la sfârșitul vieții.
În 2015, eutanasia reprezenta 4,5% din decesele din Olanda
Cazul celor doi a apărut într-o perioadă în care numărul eutanasierilor raportate în Olanda crescuse considerabil față de anii ’90.
O cercetare publicată în 2017 în New England Journal of Medicine, care a analizat deciziile de la sfârșitul vieții pe parcursul a 25 de ani, arăta că 1,7% dintre decesele din Olanda din 1990 erau rezultatul eutanasiei.
În 2015, proporția ajunsese la 4,5%.
Studiul publicat în New England Journal of Medicine a avut la bază eșantioane naționale de decese și chestionare completate de medici.
Sinuciderea asistată de medic era mult mai rară, reprezentând aproximativ 0,1-0,2% dintre decese.
Creșterea numărului de cazuri nu înseamnă însă că orice solicitare este acceptată.
În sistemul olandez, fiecare caz trebuie raportat după procedură și este analizat de unul dintre comitetele regionale de evaluare a eutanasiei pentru a se verifica dacă medicul a respectat criteriile prevăzute de lege.
O poveste care ridică și astăzi întrebări dificile
Cazul Elderhorst poate fi privit foarte diferit în funcție de perspectiva etică, medicală sau religioasă.
Pentru susținătorii eutanasiei, el este un exemplu al autonomiei unor persoane în vârstă care, după evaluări medicale separate, au putut decide în ce condiții doreau să își încheie viața.
Pentru criticii eutanasiei, asemenea situații ridică întrebări despre vulnerabilitatea persoanelor foarte în vârstă, despre influența fricii de dependență sau instituționalizare și despre dificultatea de a defini „suferința insuportabilă”.
Legea olandeză încearcă să separe aceste dileme de simpla dorință a unui cuplu de a nu fi despărțit: Nic și Trees nu au primit aprobarea pentru că erau căsătoriți de 65 de ani și voiau să moară împreună, ci pentru că medicii au considerat că fiecare dintre ei îndeplinea, separat, criteriile legale pentru eutanasie.
Tocmai această coincidență a făcut ca povestea lor să rămână, chiar și într-o țară în care eutanasia este reglementată de peste două decenii, un caz ieșit din comun.
