Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Fetiță bătută pe stradă de propria mamă, la Constanța. Poliția și Protecția Copilului s-au autosesizat, iar cei doi copii au fost luați din familie
O fetiță de 8 ani din Constanța a fost filmată în timp ce era agresată pe stradă de propria mamă, în zona Tomis 3. Imaginile, apărute în spațiul public, au provocat indignare, iar autoritățile au intervenit după mediatizarea cazului.
UPDATE: Fetița și fratele ei de 9 ani au fost luați de Protecția Copilului. DGASPC și Poliția s-au autosesizat după apariția imaginilor în spațiul public, potrivit informațiilor publicate de Antena 3 CNN. Cazul este verificat acum de autorități, iar măsurile de protecție pentru copii urmează să fie stabilite în funcție de evaluarea situației familiale.
Incidentul a avut loc duminică, 5 iulie, în zona Tomis 3 din Constanța. În imaginile filmate de martori se vede cum femeia își îmbrâncește fiica minoră, o trage de păr și o lovește. Trecătorii au intervenit și i-au cerut să se oprească, iar femeia le-a strigat: „Luați-o și creșteți-o!”
Copilul, scos din familie după apariția imaginilor
După apariția filmării în spațiul public, Protecția Copilului și Poliția s-au autosesizat. Ulterior, fetița de 8 ani și fratele ei de 9 ani au fost luați de Protecția Copilului, potrivit update-ului publicat de Antena 3 CNN.
În astfel de cazuri, intervenția autorităților nu se limitează la un singur episod filmat. Direcția de Protecție a Copilului trebuie să evalueze dacă minorii sunt în siguranță, dacă există risc de repetare a violenței, dacă este nevoie de măsuri de protecție speciale și dacă familia poate primi sprijin sau trebuie separată temporar de copii.
Măsura scoaterii copiilor din familie este una gravă și se ia, de regulă, când autoritățile consideră că siguranța minorilor poate fi pusă în pericol.
Ce se vede în filmare
@cristibombardieru10Copil batut de mama pe strada
În filmare, femeia pare să reacționeze agresiv după ce trecătorii îi cer să înceteze comportamentul violent. Un martor îi spune că va suna la poliție, iar altul anunță că va sesiza Protecția Copilului. În acel moment, mama împinge copilul spre oamenii care interveniseră și le spune să o ia și să o crească.
Potrivit Antena 3 CNN, femeia le-a spus trecătorilor că fetița a „disperat-o” și că nu are nevoie de sfaturi despre cum să-și crească propriii copii.
Astfel de scene ridică două probleme: violența asupra copilului și reacția adulților din jur. În acest caz, martorii au intervenit verbal, au filmat și au anunțat că vor sesiza autoritățile. Fără imaginile apărute public, cazul ar fi putut rămâne necunoscut.
Violența asupra copilului nu este „disciplină”
În România, violența asupra copilului este interzisă, indiferent dacă are loc acasă, pe stradă, la școală sau în orice alt spațiu. Lovirea, trasul de păr, umilirea, amenințarea sau expunerea copilului la frică nu sunt metode de educație, ci forme de abuz.
Legea privind protecția și promovarea drepturilor copilului stabilește că minorii au dreptul la protecție împotriva oricărei forme de violență, vătămare, abuz, neglijare sau rele tratamente. Această protecție se aplică inclusiv în familie.
În limbajul comun, mulți adulți folosesc încă expresii precum „așa se educă”, „a meritat” sau „părintele știe mai bine”. Din punct de vedere legal și psihologic, aceste justificări nu anulează violența. Copilul nu devine mai protejat pentru că agresorul este părinte.
Ce poate păți părintele care își agresează copilul
În funcție de gravitatea faptelor, un părinte care agresează un copil poate fi anchetat pentru lovire sau alte violențe, rele tratamente aplicate minorului ori alte infracțiuni, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de Codul penal.
Pe lângă ancheta penală, pot exista și măsuri de protecție pentru copil: monitorizarea familiei, consiliere, plan de servicii, plasament temporar, plasament de urgență sau alte măsuri stabilite de DGASPC și instanță.
Important este că autoritățile trebuie să analizeze nu doar episodul filmat, ci contextul complet: dacă violența a mai existat, dacă minorii sunt îngrijiți, dacă există neglijare, consum de alcool, probleme psihice, instabilitate locativă sau alte riscuri pentru copii.
De ce filmarea nu este suficientă
Imaginile pot declanșa intervenția autorităților, dar ele nu înlocuiesc ancheta. Poliția trebuie să stabilească exact ce s-a întâmplat, cine sunt persoanele implicate, dacă minorul are urme de violență, dacă există martori și dacă faptele se confirmă.
Protecția Copilului trebuie să discute cu minorii, cu mama, cu alți membri ai familiei, cu vecini sau persoane relevante, în funcție de caz. Copiii trebuie evaluați într-un cadru care să le protejeze siguranța și intimitatea.
De asemenea, este important ca imaginea copilului să fie protejată. Chiar dacă filmările au rol de probă și pot ajuta autoritățile să intervină, distribuirea repetată a imaginilor cu minorul agresat poate produce o a doua formă de expunere și umilire.
Ce trebuie să facă martorii când văd un copil agresat
Dacă un copil este lovit sau agresat pe stradă, martorii trebuie să sune la 112 dacă există pericol imediat. Dacă situația nu pare o urgență în acel moment, dar există suspiciuni de abuz sau neglijare, cazul poate fi sesizat la DGASPC din județul respectiv sau la numărul 119, linia națională pentru raportarea cazurilor de abuz, neglijare, exploatare și orice formă de violență asupra copilului.
Intervenția directă trebuie făcută cu prudență. Un adult agresiv poate deveni și mai violent dacă se simte provocat. De aceea, martorii ar trebui să încerce să oprească situația fără să escaladeze conflictul, să ceară ajutorul altor persoane, să sune la poliție și să rămână în zonă până la sosirea autorităților, dacă este posibil.
Filmarea poate ajuta ca probă, dar prioritatea trebuie să fie siguranța copilului, nu viralizarea imaginilor.
Semnele de abuz nu sunt întotdeauna filmate
Cazul de la Constanța a devenit public pentru că a fost filmat. Multe situații de abuz nu ajung însă niciodată în atenția autorităților. Un copil poate fi agresat acasă, amenințat să nu spună nimic, umilit constant sau neglijat fără ca vecinii, rudele ori profesorii să intervină.
Semnele care ar trebui să ridice suspiciuni sunt vânătăile repetate, frica excesivă de un părinte, retragerea bruscă, schimbările de comportament, lipsa igienei, foamea constantă, absențele frecvente de la școală, hainele nepotrivite sezonului, anxietatea, tristețea sau reacțiile de panică la greșeli minore.
Un singur semn nu dovedește automat abuzul, dar poate justifica o sesizare, mai ales dacă se repetă.
Copilul nu trebuie să fie „perfect” ca să fie protejat
Un detaliu dureros din astfel de cazuri este justificarea agresiunii prin comportamentul copilului: „m-a scos din minți”, „nu mai pot cu el”, „nu ascultă”, „m-a disperat”. Copiii pot avea crize, pot refuza, pot plânge, pot fi dificili, pot avea tulburări de comportament sau nevoi speciale. Nimic din toate acestea nu justifică lovirea lor.
Părinții aflați în epuizare, sărăcie, depresie, izolare sau conflict pot avea nevoie de sprijin real, dar sprijinul pentru adult nu trebuie să vină în detrimentul siguranței copilului.
Un copil agresat nu are nevoie să demonstreze că este „cuminte” ca să fie protejat. Protecția lui este obligația adultului și a statului.
Cazul de la Constanța arată cât contează reacția publicului
În cazul fetiței de 8 ani, intervenția martorilor și apariția imaginilor au dus la autosesizarea autorităților. Fetița și fratele ei au fost preluați de Protecția Copilului, iar poliția verifică situația.
Cazul nu trebuie transformat doar într-un episod viral cu o mamă filmată pe stradă. Miza reală este mai mare: cât de repede reacționează oamenii când văd violență asupra unui copil și cât de eficient intervin instituțiile după ce cazul ajunge la ele.
Pentru orice copil agresat, diferența dintre tăcere și protecție poate fi un martor care nu trece mai departe.
