Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Tetanosul nu vine de la rugină și nu a dispărut. Boala rară care poate ucide, prevenită printr-un vaccin uitat de mulți adulți
Tetanosul este adesea asociat cu un cui ruginit, dar rugina nu este cauza bolii. Pericolul real vine de la sporii bacteriei Clostridium tetani, care se pot găsi în sol, praf și materii organice și pot intra în organism printr-o rană contaminată.
Boala este rară în țările cu acoperire vaccinală bună, dar nu a dispărut. Centers for Disease Control and Prevention avertizează că tetanosul rămâne o infecție gravă, care poate necesita spitalizare, terapie intensivă și ventilație mecanică. În SUA, două rapoarte recente ale CDC au readus subiectul în atenție: între 2009 și 2023 au fost raportate 402 cazuri de tetanos și 37 de decese, iar în 2024 au fost descrise patru cazuri la copii.
Toți cei patru copii au făcut tetanos generalizat, forma cea mai frecventă și severă a bolii. Niciunul nu finalizase schema primară de vaccinare antitetanică, iar doi dintre ei ajunseseră la medic după accidentare, dar familiile au refuzat tratamentul preventiv recomandat, inclusiv vaccinul și imunoglobulina antitetanică.
Rugina nu provoacă tetanosul
Imaginea clasică a cuiului ruginit a rămas în memoria colectivă, dar medicii atrag atenția că rugina nu produce boala. Problema este contaminarea obiectului sau a rănii cu sporii bacteriei Clostridium tetani.
Acești spori rezistă în mediu și pot pătrunde prin tăieturi, înțepături, arsuri, fracturi deschise, mușcături, răni prin zdrobire sau leziuni contaminate cu pământ, praf, fecale ori salivă. Un cui aflat afară, o rană murdară făcută în grădină sau o leziune după o căzătură pot deveni relevante dacă persoana nu este vaccinată sau nu are rapelul la zi.
Dr. Leana Wen, medic de urgență și profesor asociat la George Washington University, explică în interviul publicat de CNN că multe tipuri de răni pot permite intrarea bacteriei în organism, nu doar înțepăturile adânci. În seria CDC privind copiii diagnosticați în 2024, leziunile au inclus o fractură la gleznă produsă în timpul mersului cu trotineta electrică, o plagă prin înțepare și o rană la picior.
De ce boala poate deveni atât de gravă
După ce sporii intră în organism, bacteria poate produce o toxină puternică, numită tetanospasmină. Aceasta afectează sistemul nervos și determină rigiditate musculară și spasme dureroase.
Simptomele apar de obicei la câteva zile sau săptămâni după rană. CDC notează că intervalul tipic este între 3 și 21 de zile, cu o medie de aproximativ 8 zile. Primul semn este adesea încleștarea maxilarului, cunoscută popular drept „lockjaw”.
Pot apărea dificultăți la înghițire, rigiditate dureroasă la nivelul gâtului, spatelui sau abdomenului, spasme musculare bruște, febră, transpirații, dureri de cap, convulsii și modificări ale tensiunii arteriale sau ale ritmului cardiac.
În formele severe, mușchii implicați în respirație nu mai funcționează normal. Pot apărea spasme ale corzilor vocale, blocarea căilor respiratorii, fracturi produse de contracțiile musculare și tulburări cardiovasculare. Recuperarea poate dura săptămâni sau luni.
Tetanosul nu se transmite de la om la om
Spre deosebire de rujeolă, gripă sau COVID-19, tetanosul nu se ia de la o altă persoană. Nu există transmitere prin tuse, strănut sau contact apropiat.
Această diferență contează mult pentru prevenție. În cazul unor infecții contagioase, vaccinarea comunității reduce circulația bolii și oferă protecție indirectă celor vulnerabili. La tetanos, această protecție colectivă nu funcționează la fel. Bacteria se află în mediu, iar o persoană nevaccinată nu este protejată pentru că oamenii din jur au vaccinul făcut.
Altfel spus, fiecare persoană depinde de propria imunizare și de îngrijirea corectă a rănilor.
Când trebuie mers la medic după o rană
Nu orice zgârietură cere un consult urgent, dar anumite răni trebuie evaluate rapid. CDC recomandă consult medical dacă rana este adâncă, produsă prin înțepare, contaminată cu pământ, fecale sau salivă, dacă este o arsură, o degerătură, o fractură deschisă, o rană prin zdrobire sau dacă rămân fragmente de murdărie ori corpuri străine care nu pot fi îndepărtate ușor.
Îngrijirea corectă presupune curățarea rănii, îndepărtarea murdăriei și evaluarea istoricului vaccinal. În funcție de tipul rănii și de vaccinurile făcute anterior, medicul poate recomanda un rapel antitetanic și, în unele cazuri, imunoglobulină antitetanică, un tratament care oferă anticorpi cu efect imediat.
Un detaliu important este că antibioticele nu sunt folosite pentru a preveni tetanosul după o rană. CDC precizează că prevenția se bazează pe curățarea adecvată a plăgii, vaccinare și imunoglobulină antitetanică atunci când este indicată.
Cine are cel mai mare risc
Persoanele nevaccinate, cele care nu au finalizat schema primară de vaccinare și adulții care nu au făcut rapelurile recomandate au cel mai mare risc. În raportul de supraveghere citat de CNN, aproape jumătate dintre persoanele cu tetanos pentru care istoricul vaccinal era cunoscut nu primiseră niciodată vaccin antitetanic.
Copiii ai căror părinți refuză vaccinarea sunt vulnerabili, mai ales după accidente aparent banale. Și nou-născuții pot fi expuși, motiv pentru care vaccinarea în sarcină are rol de protecție în primele luni de viață.
Un alt grup important este reprezentat de vârstnici. CDC a raportat cele mai mari rate de tetanos și de decese asociate bolii la femeile de peste 80 de ani. Unele persoane din această generație ar putea să nu fi primit schema primară completă sau să nu fi făcut rapelurile necesare.
Riscul este mai mare și la persoanele cu diabet, la cele cu imunitate scăzută și la consumatorii de droguri injectabile.
Ce vaccinuri protejează împotriva tetanosului
Vaccinarea este principala metodă de prevenție. CDC recomandă vaccinuri care conțin componentă antitetanică pentru toate vârstele. La copii, protecția este inclusă în vaccinul DTaP, administrat în mai multe doze în copilărie. Adolescenții primesc apoi un rapel Tdap, iar adulții ar trebui să facă rapel cu Td sau Tdap la fiecare 10 ani.
După o rană murdară sau majoră, un rapel poate fi recomandat mai devreme, dacă au trecut cel puțin 5 ani de la ultima doză și persoana are schema primară completă. Dacă istoricul vaccinal este necunoscut, incomplet sau persoana nu a fost vaccinată, medicul poate recomanda vaccinarea și imunoglobulina antitetanică.
În sarcină, vaccinul Tdap este recomandat în fiecare sarcină pentru protecția nou-născutului, mai ales împotriva tusei convulsive, dar vaccinul conține și componentă antitetanică.
De ce apar din nou avertismentele
Tetanosul a devenit rar pentru că vaccinurile funcționează, nu pentru că bacteria a dispărut. Sporii de Clostridium tetani rămân în mediul înconjurător și nu pot fi eliminați din sol, praf sau materii organice.
Cele patru cazuri pediatrice din 2024, descrise de CDC, sunt relevante tocmai pentru că tetanosul la copii este foarte rar în SUA. Faptul că toate cazurile au apărut la copii care nu finalizaseră schema primară arată cât de repede poate reapărea riscul atunci când protecția vaccinală lipsește.
La adulți, problema este adesea uitarea rapelului. Mulți nu mai știu când au făcut ultima doză antitetanică sau dacă au primit schema completă. În cazul unei răni contaminate, această informație poate decide dacă este nevoie de vaccin, imunoglobulină sau doar îngrijirea locală a plăgii.
Ce trebuie reținut
Tetanosul este rar, dar poate fi fatal. Nu se transmite de la om la om, nu este provocat de rugină și nu poate fi prevenit prin simpla curățare superficială a unei răni adânci sau murdare.
O rană contaminată trebuie evaluată rapid, mai ales dacă vaccinarea nu este la zi sau istoricul vaccinal este neclar. Semne precum încleștarea maxilarului, dificultatea la înghițire, rigiditatea gâtului sau spasmele musculare după o leziune trebuie tratate ca urgențe medicale.
Mesajul medicilor este simplu: tetanosul poate fi prevenit mult mai ușor decât poate fi tratat. Vaccinarea la zi și îngrijirea corectă a rănilor rămân cele mai sigure metode de protecție.
