Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Statinele, medicamente prescrise pe scară largă pentru reducerea colesterolului, au fost asociate cu un risc mai mic de demență într-un studiu amplu pe persoane cu diabet de tip 2.
Cercetătorii au analizat datele a peste 132.000 de pacienți și au observat că cei care au început tratamentul cu statine în primul an după diagnosticul de diabet au avut un risc relativ de demență cu 15% mai mic în următorii zece ani. Beneficiul aparent a fost mai redus atunci când tratamentul a început mai târziu. Studiul este însă observațional și nu demonstrează că statinele previn demența.
Unul dintre cele mai prescrise tratamente pentru colesterol ar putea avea un beneficiu suplimentar pentru anumite persoane cu diabet de tip 2.
Un studiu național realizat în Danemarca a urmărit 132.585 de persoane diagnosticate cu diabet de tip 2, care nu luaseră statine înainte de diagnostic. Cercetătorii au vrut să afle dacă momentul în care este început tratamentul pentru scăderea colesterolului are vreo legătură cu probabilitatea de a dezvolta demență.
Rezultatele, publicate în The Lancet Regional Health – Europe și prezentate la Congresul Societății Europene de Cardiologie 2026, au arătat o asociere clară: cu cât statinele au fost începute mai devreme după diagnosticul de diabet, cu atât riscul de demență a fost mai mic.
Societatea Europeană de Cardiologie a prezentat rezultatele pe 30 august, subliniind însă că studiul nu poate stabili o relație directă de cauză și efect.
Peste 132.000 de persoane cu diabet au fost urmărite ani întregi
Cercetătorii au folosit registrele naționale de sănătate din Danemarca pentru a identifica persoane care au primit un diagnostic de diabet de tip 2 între 2006 și 2019.
Niciuna nu folosise statine înaintea diagnosticului.
Pacienții au fost împărțiți în funcție de momentul începerii tratamentului:
- cei care nu au început statine în primii cinci ani după diagnosticul de diabet;
- cei care au început devreme, în primul an;
- cei care au început mai târziu, între unu și cinci ani după diagnostic.
Urmărirea a continuat până la sfârșitul anului 2021, iar perioada mediană de monitorizare a fost de 7,1 ani.
În acest interval, 2,7% dintre participanți au fost diagnosticați cu demență.
Cei care au început statinele repede au avut cel mai mic risc
Diferența cea mai mare a apărut la pacienții care începuseră tratamentul în primul an după diagnosticul de diabet.
Comparativ cu cei care nu au început statine, aceștia au avut un risc relativ de demență cu 15% mai mic în următorii zece ani.
În cazul persoanelor care au început statinele la unul până la cinci ani după diagnosticul de diabet, reducerea relativă a riscului a fost de aproximativ 10%.
Rezultatele au fost asemănătoare la femei și bărbați.
Autorul principal, Dr. Tummas Ternhamar de la Copenhagen University Hospital, spune că asocierea a fost cea mai puternică în cazul începerii precoce a tratamentului și atrage atenția că statinele sunt încă insuficient folosite la unele persoane cu diabet de tip 2, în ciuda beneficiilor cardiovasculare deja bine demonstrate.
15% sună mult. Diferența absolută a fost însă mai mică
Procentele relative pot face rezultatul să pară mai spectaculos decât este pentru fiecare persoană în parte.
De aceea, cercetătorii au calculat și riscul absolut de demență la zece ani.
Acesta a fost estimat la:
- 3,9% pentru persoanele care nu au început statine;
- 3,5% pentru cele care au început tratamentul între unu și cinci ani;
- 3,3% pentru cele care au început statine în primul an.
Așadar, între grupul fără statine și cel care le-a început precoce, diferența absolută estimată a fost de aproximativ 0,6 puncte procentuale în zece ani.
Este un efect modest la nivel individual, dar care poate deveni relevant la nivelul unei populații foarte mari de pacienți cu diabet.
De ce sunt persoanele cu diabet mai expuse demenței
Diabetul de tip 2 este el însuși asociat cu o probabilitate mai mare de declin cognitiv și demență.
În același timp, persoanele cu diabet prezintă frecvent un profil lipidic nefavorabil și un risc crescut de ateroscleroză, infarct și accident vascular cerebral.
Colesterolul LDL crescut la vârsta mijlocie a fost inclus în raportul din 2024 al Comisiei Lancet pentru prevenția demenței printre factorii de risc modificabili.
Această suprapunere i-a făcut pe cercetători să se întrebe dacă tratarea precoce a colesterolului după apariția diabetului ar putea influența și sănătatea creierului.
Cum ar putea statinele să influențeze riscul de demență
Studiul nu a fost conceput pentru a demonstra mecanismul.
Una dintre explicațiile plauzibile este însă legată de protecția vaselor de sânge.
Statinele scad colesterolul LDL și reduc riscul evenimentelor cardiovasculare. Un sistem vascular mai sănătos poate însemna și mai puține leziuni ale vaselor cerebrale, accidente vasculare mici și alte modificări care contribuie la demența vasculară sau la declinul cognitiv.
Există și cercetări asupra efectelor statinelor asupra inflamației și funcției endoteliale, dar nu este clar dacă acestea explică asocierea observată în noul studiu.
O meta-analiză anterioară a studiilor observaționale găsise, de asemenea, o asociere între utilizarea statinelor și un risc mai mic de demență și boală Alzheimer, însă autorii subliniau necesitatea studiilor randomizate pentru a demonstra un eventual efect neuroprotector.
Studiul nu dovedește că statinele previn demența
Aceasta este cea mai importantă limitare.
Cercetarea daneză este observațională.
Chiar dacă autorii au folosit metode statistice menite să imite cât mai bine un studiu randomizat și să reducă influența altor factori, pacienții nu au fost repartizați aleatoriu să ia sau să nu ia statine.
Pot exista diferențe între grupuri care să explice o parte din rezultat.
De exemplu, persoanele care încep tratamentul devreme pot avea acces mai bun la servicii medicale, pot urma mai atent recomandările medicului, își pot controla mai bine glicemia sau tensiunea și pot avea alte comportamente care influențează riscul de demență.
Profesorul Isabel Goncalves, membră a comitetului de comunicare al Societății Europene de Cardiologie și neimplicată în cercetare, a subliniat tocmai acest lucru: asocierea este interesantă, dar nu permite concluzia că statinele previn demența.
Un mare studiu randomizat din 2026 aduce o imagine mai nuanțată
Un alt rezultat prezentat la același Congres European de Cardiologie arată de ce trebuie evitate concluziile prea rapide.
Studiul randomizat STAREE a inclus 9.971 de persoane cu vârsta de cel puțin 70 de ani, fără boală cardiovasculară cunoscută, diabet sau demență.
Participanții au primit fie atorvastatină 40 mg, fie placebo și au fost urmăriți aproape șase ani.
Atorvastatina a redus cu 30% riscul relativ de evenimente cardiovasculare majore, confirmând beneficiul cardiovascular al tratamentului.
În schimb, nu a existat o diferență semnificativă în obiectivul care combina decesul, demența și dizabilitatea fizică persistentă: 12,8% în grupul cu atorvastatină față de 13,6% cu placebo.
Cele două studii au populații foarte diferite și nu se contrazic direct. Dar rezultatul STAREE arată că nu putem presupune pur și simplu că statinele protejează împotriva demenței în orice categorie de populație.
De ce contează momentul începerii tratamentului
În studiul danez, asocierea a fost mai puternică atunci când statina a fost începută în primul an după diagnosticul de diabet.
Acest lucru poate avea mai multe explicații.
Expunerea mai îndelungată la colesterol LDL crescut și la afectarea vasculară ar putea contribui, în timp, la deteriorarea vaselor cerebrale.
Reducerea mai precoce a colesterolului ar putea limita acumularea acestor leziuni.
Dar există și o altă posibilitate: persoanele cărora li se prescriu precoce statine pot fi diferite în alte privințe de cele care încep tratamentul abia după câțiva ani.
Numai un studiu randomizat conceput special pentru această întrebare poate separa cu certitudine aceste explicații.
Rezultatele nu se aplică automat tuturor celor care iau statine
Studiul nu a analizat populația generală.
Toți participanții aveau diabet de tip 2 nou diagnosticat și nu utilizaseră statine înainte.
Prin urmare, rezultatul nu permite afirmația că orice persoană care ia atorvastatină, rosuvastatină, simvastatină sau altă statină își reduce cu 15% riscul de demență.
Nici cercetarea nu a demonstrat că un anumit tip de statină este superior altuia pentru protecția cognitivă.
Concluzia este mult mai specifică: la persoanele cu diabet de tip 2 analizate în registrele daneze, începerea statinelor – mai ales în primul an după diagnostic – a fost asociată cu o probabilitate mai mică de demență în anii următori.
Statinele au deja un motiv clar pentru care sunt prescrise în diabet
Chiar dacă eventualul efect asupra demenței rămâne de demonstrat, statinele au un beneficiu bine stabilit pentru numeroși pacienți cu diabet: reducerea riscului cardiovascular.
Diabetul crește probabilitatea de infarct și accident vascular cerebral, iar controlul colesterolului LDL este una dintre componentele importante ale prevenirii acestor complicații.
Dr. Ternhamar spune că noul rezultat poate oferi încă un argument pentru ca persoanele cu diabet și LDL crescut care au indicație de statină să înceapă tratamentul la momentul potrivit, nu să îl amâne ani întregi.
Asta nu înseamnă însă că statinele ar trebui începute doar în scopul prevenirii demenței.
Indicația, medicamentul și doza se stabilesc în funcție de riscul cardiovascular, nivelul colesterolului, vârstă, alte boli și eventualele contraindicații.
Nu trebuie început sau întrerupt tratamentul fără recomandarea medicului
Persoanele care iau deja statine nu ar trebui să își modifice tratamentul pe baza acestui studiu, iar cei care nu au indicație nu ar trebui să înceapă medicamentele în speranța că vor preveni demența.
Statinele pot produce reacții adverse și au indicații medicale precise.
În același timp, temerile privind efectele lor asupra memoriei au determinat uneori pacienții să întrerupă tratamentul.
Datele observaționale disponibile până acum nu susțin ideea că utilizarea statinelor crește în general riscul de demență; unele studii indică, dimpotrivă, o posibilă asociere protectoare.
Noul studiu danez adaugă o informație importantă acestei discuții: pentru persoanele cu diabet de tip 2, momentul începerii tratamentului ar putea conta.
Dar până la apariția unor studii randomizate care să testeze direct prevenția demenței, rezultatul rămâne o asociere promițătoare, nu dovada că medicamentele pentru colesterol sunt și medicamente împotriva demenței.
