Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Deblocarea posibilă a celor peste 7.800 de posturi propusă de Ministerul Sănătății – dintre care aproape 3.000 de asistenți, 1.300 de medici și 2.800 de cadre auxiliare, la care se adaugă peste 440 de locuri la Ambulanță – atacă direct două dintre cele mai mari vulnerabilități ale sistemului public: supraaglomerarea din UPU și epuizarea fizică și psihică (burnout-ul) a personalului existent.
Iată o analiză detaliată a modului în care această măsură va schimba lucrurile la nivelul spitalelor:
1. Impactul direct asupra UPU și timpilor de așteptare
În Unitățile de Primiri Urgențe (UPU), principala cauză a timpilor mari de așteptare nu este doar fluxul mare de pacienți, ci lipsa de personal pentru triaj, investigații rapide și îngrijiri imediate.
-
Triaj mai rapid și preluare promptă: Suplimentarea asistenților și infirmierelor va permite prelucrarea mult mai rapidă a cazurilor codificate verde sau galben (pacienți care au nevoie de îngrijiri urgente, dar nu au viața pusă în pericol imediat și care, până acum, așteptau ore în șir).
-
Degrevarea medicilor de urgență: Un număr mai mare de asistenți și personal auxiliar înseamnă că medicii își pot concentra timpul pe diagnostic și decizie terapeutică, în loc să fie prinși în proceduri administrative sau manevre secundare.
-
Corelarea cu Ambulanța (SAJ): Deblocarea completă a posturilor de la Serviciile de Ambulanță Județene reduce timpul de răspuns pe teren și scurtează timpul în care mașinile de salvare rămân blocate în fața UPU pentru a preda pacienții.
Efect practic estimat: Scurtarea timpului total petrecut de un pacient în UPU cu 30% până la 50% în perioadele de vârf, în special pentru cazurile de complexitate medie.
2. Impactul asupra calității actului medical
Calitatea actului medical depinde direct de timpul pe care cadrul medical îl are la dispoziție pentru fiecare pacient și de starea sa de oboseală.
A. Reducerea erorilor medicale
Lăsând la o parte pregătirea profesională, un medic sau un asistent medical care lucrează pe gardă dublă sau acoperă munca a 2-3 colegi lipsă are o rată mult mai mare de greșeală. Gărzile acoperite optim înseamnă cadre medicale odihnite, decizii clinice mai precise și mai puține scăpări de diagnostic.
B. Mărirea timpului dedicat pacientului
În prezent, din cauza deficitului, interacțiunea dintre cadru medical și pacient este adesea foarte scurtă și formală. Mai mulți medici și asistenți înseamnă:
-
Consultații mai detaliate și atenție sporită la istoricul medical;
-
Comunicare mai bună cu pacientul și aparținătorii (un factor crucial în satisfacția generală a pacientului);
-
Monitorizare post-procedurală mai atentă pe secții.
C. Îngrijire de bază mai bună pe secții (Rolul personalului auxiliar)
Cele peste 2.800 de posturi destinate infirmierelor, brancardierilor și îngrijitorilor vor schimba vizibil condițiile din secții. Igiena spațiilor, mobilizarea pacienților nedeplasabili și transportul rapid la investigații (CT, RMN, radiologie) nu vor mai suferi întârzieri cauzate de lipsa de mâini de lucru.
3. Deblocarea „dopului” din spitale (Internările și Secțiile ATI)
UPU se blochează adesea pentru că nu există locuri libere sau personal suficient pe secțiile cu paturi (Cardiologie, Neurologie, Chirurgie, ATI) pentru a transfera pacienții deja stabilizați.
Prin suplimentarea personalului pe secțiile de profil:
-
Ritmul externărilor crește: Pacienții vindecați pot fi externați la timp, eliberând patul.
-
Transferul din UPU pe secție se face mai repede: Se elimină fenomenul de „spitalizare în UPU”, unde pacienții așteptau uneori și 24 de ore pe o targă din urgență până se găsea un pat liber pe secție.
4. Nu este un proces de pe o zi pe alta
Deși măsura este un pas esențial, efectele nu vor fi vizibile peste noapte:
-
Perioada de concurs și încadrare: Procedurile de organizare a concursurilor, evaluarea dosarelor, probele și angajarea efectivă durează, în medie, între 2 și 4 luni.
-
Integrarea: Noul personal are nevoie de o perioadă de acomodare și instruire pe secții.
