Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Milioane de adulți iau calciu și vitamina D cu ideea că își protejează oasele, previn fracturile și reduc riscul de căderi. Sunt printre cele mai cunoscute suplimente recomandate la vârste înaintate, mai ales după menopauză sau după 60 de ani.
O analiză amplă publicată în The BMJ schimbă însă tonul discuției. Cercetătorii au analizat 69 de studii clinice randomizate, cu 153.902 participanți, și au ajuns la concluzia că suplimentele cu calciu, vitamina D sau combinația dintre cele două oferă beneficii mici sau deloc relevante clinic pentru prevenirea fracturilor și căderilor la majoritatea adulților vârstnici.
Concluzia nu este că vitamina D și calciul nu contează pentru organism. Ambele sunt importante pentru sănătatea oaselor. Dar administrarea lor de rutină, în speranța că vor preveni fracturile și căderile la persoane vârstnice care nu au indicații clare, pare mult mai puțin eficientă decât s-a crezut ani la rând.
Ce a analizat studiul
Cercetătorii din Canada au inclus în analiză studii în care adulții au primit suplimente cu calciu, suplimente cu vitamina D sau o combinație de calciu și vitamina D. Rezultatele au fost comparate cu placebo sau cu lipsa tratamentului.
Obiectivul a fost clar: să vadă dacă suplimentele reduc fracturile, fracturile de șold și căderile. Pentru ca rezultatele să nu fie interpretate doar statistic, autorii au stabilit praguri pentru ceea ce ar putea fi considerat un beneficiu clinic relevant.
După această analiză, echipa a observat că suplimentarea cu calciu a avut efect mic sau absent asupra riscului total de fracturi. Rezultate similare au fost observate pentru vitamina D și pentru administrarea combinată de calciu și vitamina D.
Studiul publicat în The BMJ arată că dovezile au fost, în mare parte, de certitudine moderată sau înaltă pentru lipsa unui beneficiu relevant clinic în prevenirea fracturilor și căderilor.
Nici fracturile de șold nu au fost prevenite clar
Fracturile de șold sunt printre cele mai grave consecințe ale căderilor la vârstnici. Pot duce la operații, imobilizare, pierderea independenței și, în unele cazuri, internare pe termen lung sau deces.
Tocmai de aceea, orice intervenție care ar reduce semnificativ fracturile de șold ar avea valoare medicală mare. Dar analiza BMJ nu a găsit un beneficiu clar și consistent nici pentru acest tip de fractură.
Autorii notează că suplimentele au avut efect mic sau absent și asupra fracturilor specifice, inclusiv fracturile de șold, iar concluzia a rămas similară după analize suplimentare care au luat în calcul vârsta, sexul, istoricul de fracturi, istoricul de căderi și aportul mediu de calciu din alimentație.
De ce rezultatul nu înseamnă că suplimentele sunt inutile pentru toți
Aceasta este nuanța cea mai importantă. Studiul se referă la administrarea de rutină pentru prevenirea fracturilor și căderilor la majoritatea adulților vârstnici. Nu se aplică automat tuturor pacienților.
Persoanele cu deficit documentat de vitamina D, aport foarte scăzut de calciu, malabsorbție, osteomalacie, osteoporoză diagnosticată sau tratament antiosteoporotic pot avea indicații diferite. De asemenea, persoanele instituționalizate, fragile, cu expunere foarte redusă la soare sau cu risc nutrițional pot necesita o abordare individuală.
Office of Dietary Supplements din cadrul National Institutes of Health explică faptul că vitamina D susține absorbția calciului și menține concentrații adecvate de calciu și fosfat, necesare pentru mineralizarea normală a oaselor. Fără suficientă vitamina D, oasele pot deveni subțiri, fragile sau deformate.
Cu alte cuvinte, problema nu este existența acestor nutrienți, ci folosirea suplimentelor ca soluție generală pentru prevenirea fracturilor și căderilor, fără selecția atentă a persoanelor care chiar au nevoie.
Ce spun recomandările preventive
Concluziile BMJ se aliniază cu direcția unor recomandări preventive recente. USPSTF a recomandat împotriva suplimentării cu vitamina D, cu sau fără calciu, pentru prevenirea fracturilor la femeile aflate după menopauză și la bărbații de peste 60 de ani care trăiesc în comunitate, atunci când nu există alte indicații medicale.
Aceeași instituție a concluzionat că vitamina D nu aduce un beneficiu net pentru prevenirea căderilor la adulții vârstnici care trăiesc independent.
Asta nu înseamnă că oamenii ar trebui să își oprească singuri tratamentele. Înseamnă că suplimentele nu ar trebui luate automat, ani la rând, fără analize, fără evaluarea riscului de osteoporoză și fără o discuție medicală despre beneficiile reale.
De ce căderile nu se previn cu o pastilă
Căderile la vârstnici au cauze multiple. Pot apărea din cauza slăbiciunii musculare, problemelor de echilibru, tulburărilor de vedere, medicamentelor care amețesc sau scad tensiunea, neuropatiei, durerilor articulare, hipotensiunii ortostatice, covoarelor, pragurilor sau iluminatului slab din locuință.
Un supliment nu poate corecta toate aceste cauze. De aceea, experții care au comentat studiul spun că resursele ar trebui îndreptate mai mult spre strategii cu beneficii dovedite: exerciții de echilibru, antrenament de forță, evaluarea locuinței, ajustarea medicamentelor, corectarea vederii și programe personalizate de prevenire a căderilor.
CDC recomandă adulților vârstnici activități fizice adaptate, inclusiv exerciții care îmbunătățesc forța, echilibrul, coordonarea și mobilitatea. Aceste intervenții acționează exact asupra mecanismelor care duc frecvent la cădere.
Ce funcționează mai bine pentru prevenirea căderilor
În editorialul asociat studiului, specialiștii au subliniat că, până când vor exista date mai clare pentru grupurile cu risc foarte mare, atenția ar trebui mutată spre intervenții cu efect demonstrat.
Antrenamentele de echilibru și rezistență pot reduce riscul de cădere pentru că îmbunătățesc musculatura, stabilitatea, reflexele și încrederea în mișcare. Programele personalizate pot include exerciții, verificarea locuinței, educație, evaluarea mersului, controlul tensiunii, revizuirea medicamentelor și corectarea problemelor de vedere sau auz.
O analiză publicată în Age and Ageing privind ghidurile mondiale de prevenire a căderilor susține intervențiile multifactoriale pentru persoanele cu risc crescut și exercițiile fizice care includ echilibru și forță.
Pentru un vârstnic, prevenția reală poate însemna lucruri aparent simple: ridicat de pe scaun de mai multe ori pe zi, mers regulat, exerciții pentru picioare, ochelari potriviți, încălțăminte stabilă, eliminarea covoarelor care alunecă și lumină bună pe traseul către baie.
Calciul din alimentație rămâne important
Studiul nu spune că alimentația săracă în calciu este acceptabilă. Calciul rămâne necesar pentru oase, mușchi, nervi și inimă. Diferența este că aportul alimentar și suplimentarea nu trebuie puse în aceeași categorie.
Calciul din alimente poate veni din lactate, sardine cu oase, legume verzi, tofu preparat cu calciu, migdale, semințe de susan și produse fortificate. Pentru persoanele care nu pot acoperi necesarul prin alimentație, suplimentele pot fi discutate cu medicul, mai ales dacă există risc de osteoporoză.
Office of Dietary Supplements notează că deficitul de calciu poate reduce rezistența oaselor și poate contribui la osteoporoză, boală caracterizată prin oase fragile și risc crescut de fracturi.
Așadar, concluzia practică nu este „renunțați la calciu”, ci „nu vă bazați pe pastile ca principală protecție împotriva fracturilor”.
Vitamina D trebuie verificată, nu luată la întâmplare în doze mari
Vitamina D este implicată în absorbția calciului, sănătatea oaselor, funcția musculară și imunitate. Deficitul trebuie tratat. Dar suplimentarea în doze mari, fără indicație, poate fi periculoasă.
NIH avertizează că toxicitatea vitaminei D poate provoca hipercalcemie, hipercalciurie, afectare renală, calcificări ale țesuturilor moi și tulburări de ritm cardiac. Toxicitatea apare aproape întotdeauna din suplimente administrate excesiv, nu din alimentație sau expunere obișnuită la soare.
Persoanele care iau vitamina D pe termen lung ar trebui să discute cu medicul despre doza potrivită și, când este cazul, despre măsurarea 25-OH vitamina D, calciului seric și funcției renale.
Cine nu ar trebui să schimbe nimic fără medic
Persoanele diagnosticate cu osteoporoză, cele care iau tratamente antiresorbtive sau anabolice pentru os, pacienții cu fracturi de fragilitate, cei cu deficit de vitamina D, boli digestive cu malabsorbție, boală renală cronică sau tratamente care afectează metabolismul osos nu ar trebui să oprească suplimentele fără recomandare medicală.
În multe scheme de tratament pentru osteoporoză, medicii recomandă menținerea unui aport adecvat de calciu și vitamina D pentru ca terapia să funcționeze corect și pentru a reduce riscul de hipocalcemie în anumite situații.
Pentru aceste persoane, studiul BMJ nu înlocuiește consultul. El ridică mai ales o întrebare pentru populația generală: are sens ca adulții vârstnici fără deficit și fără indicație clară să ia suplimente ani la rând pentru prevenirea fracturilor și căderilor?
Concluzia
Noua analiză publicată în The BMJ arată că suplimentele de calciu, vitamina D sau combinația dintre cele două aduc beneficii mici sau deloc relevante clinic pentru prevenirea fracturilor și căderilor la majoritatea adulților vârstnici.
Rezultatul nu anulează importanța calciului și vitaminei D pentru oase. Dar pune sub semnul întrebării ideea că o pastilă luată zilnic poate înlocui evaluarea riscului de osteoporoză, mișcarea, echilibrul, forța musculară, alimentația și prevenirea reală a căderilor.
Pentru cei care iau aceste suplimente la recomandarea medicului, nu este un motiv de oprire bruscă. Pentru cei care le iau „preventiv”, fără analize și fără diagnostic, este un moment bun să ceară o reevaluare. Oasele nu se protejează doar cu vitamina D și calciu, ci printr-un plan complet, adaptat riscului fiecărei persoane.
