Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Apa minerală carbogazoasă este adesea privită cu suspiciune de persoanele care au hipertensiune. Motivul pare logic: unele ape minerale conțin sodiu, iar prea mult sodiu poate crește tensiunea arterială. De aici apare întrebarea dacă un om cu tensiune mare ar trebui să renunțe complet la apa „cu bule” și să aleagă numai apă plată.
Studiile disponibile arată însă că situația este mai nuanțată. Dioxidul de carbon care produce bulele nu pare să crească tensiunea arterială. Ceea ce trebuie verificat este în primul rând conținutul de sodiu al apei și forma minerală în care acesta se găsește.
Mai multe studii controlate au testat chiar ape minerale carbogazoase bogate în sodiu și bicarbonat și nu au observat o creștere semnificativă a tensiunii. Într-un studiu randomizat publicat în Blood Pressure, 94 de adulți au băut timp de patru săptămâni între 1,5 și 2 litri pe zi fie dintr-o apă bogată în sodiu și bicarbonat, fie dintr-o apă cu nivel redus al acestor minerale. Tensiunea arterială nu a evoluat diferit între cele două grupuri, inclusiv la participanții care aveau valori tensionale mai mari.
Asta nu înseamnă că orice apă minerală poate fi consumată fără limită de o persoană cu hipertensiune. Unele ape au foarte puțin sodiu, altele au sute de miligrame pe litru. Pentru cine trebuie să își reducă aportul de sare, diferența poate conta.
Bulele nu sunt sare
Primul lucru care trebuie separat este carbogazificarea de mineralizare.
Apa carbogazoasă conține dioxid de carbon dizolvat, care formează acid carbonic și îi dă gustul ușor acid și senzația de efervescență.
Acest lucru nu înseamnă automat că apa conține mult sodiu.
Pot exista:
- ape carbogazoase cu foarte puțin sodiu;
- ape carbogazoase bogate în sodiu;
- ape plate cu puțin sodiu;
- ape plate cu un conținut mineral mult mai mare.
Prin urmare, pentru tensiune, întrebarea mai utilă nu este „are bule?”, ci „cât sodiu are?”.
În Uniunea Europeană, inclusiv în România, compoziția analitică a apei minerale trebuie menționată pe etichetă. O apă poate purta indicația că este potrivită pentru un regim sărac în sodiu numai dacă are sub 20 mg de sodiu pe litru, potrivit Directivei europene privind apele minerale naturale.
Cât sodiu poate ascunde un litru de apă minerală
Valorile diferă enorm de la un produs la altul.
De exemplu, dacă pe etichetă scrie:
Na⁺ = 10 mg/L
iar persoana bea 2 litri, primește doar 20 mg de sodiu din apă.
Dacă apa are:
Na⁺ = 200 mg/L
aceiași 2 litri aduc 400 mg de sodiu.
Iar dacă o apă foarte mineralizată ajunge la aproximativ:
1.000 mg/L
un singur litru ar furniza aproximativ 1 gram de sodiu.
Diferența devine relevantă în contextul întregii alimentații.
Ghidul AHA/ACC pentru hipertensiune din 2025 recomandă adulților să limiteze aportul de sodiu la sub 2.300 mg pe zi, cu o țintă ideală de aproximativ 1.500 mg pe zi pentru majoritatea adulților, în special atunci când există hipertensiune. Reducerea sodiului scade tensiunea mai mult la persoanele hipertensive și la cele sensibile la sare.
Așadar, o apă care aduce 400–500 mg de sodiu zilnic poate reprezenta o contribuție relevantă pentru cine încearcă să rămână în jurul valorii de 1.500 mg pe zi.
Surpriza: sodiul din unele ape minerale nu se comportă exact ca sarea de masă
Aici lucrurile devin interesante.
În multe ape minerale, o parte importantă din sodiu nu vine sub formă de clorură de sodiu – NaCl, adică sarea obișnuită, ci sub formă de bicarbonat de sodiu.
Studiile mai vechi și cele recente arată că cele două forme nu par să aibă exact același efect asupra tensiunii.
Într-un studiu clinic în care au fost comparate direct clorura de sodiu și bicarbonatul de sodiu, aportul de bicarbonat nu a produs aceeași creștere a tensiunii observată în mod obișnuit în dietele bogate în sare. La participanții cu hipertensiune ușoară, tensiunea sistolică a scăzut chiar cu aproximativ 5 mmHg în perioada cu bicarbonat de sodiu. Studiul a fost însă foarte mic, cu numai 20 de participanți, și nu poate fi folosit pentru a recomanda ape foarte sodice drept tratament pentru hipertensiune.
Un alt studiu randomizat, pe persoane de 60–72 de ani, a constatat că apa minerală bogată în clorură de sodiu a anulat o parte din reducerea tensiunii obținută printr-o dietă săracă în sare, în timp ce apa bogată în bicarbonat de sodiu nu a avut același efect.
Ce s-a întâmplat când oamenii au băut zilnic apă carbogazoasă bogată în sodiu
Există și un studiu care a testat exact întrebarea legată de apa minerală carbogazoasă.
Într-un studiu randomizat publicat în 2010, 17 adulți sănătoși au consumat timp de șapte săptămâni câte 500 ml pe zi de apă minerală naturală carbogazoasă bogată în sodiu și, într-o altă perioadă, o apă de control.
Cercetătorii nu au găsit nicio diferență semnificativă a tensiunii arteriale între cele două perioade.
Într-un alt studiu controlat, 64 de adulți cu colesterol moderat crescut au băut câte 1 litru pe zi de apă minerală cu aproximativ 1 gram de sodiu pe litru și 2 grame de bicarbonat pe litru. Nici în această situație tensiunea arterială nu a crescut.
Rezultate similare au fost observate și la femei aflate după menopauză care au consumat timp de două luni un litru pe zi de apă carbogazoasă bogată în sodiu și bicarbonat: valorile tensionale nu s-au modificat semnificativ.
Un studiu mai nou a testat până la doi litri pe zi
Cea mai recentă cercetare relevantă este și mai interesantă deoarece cantitatea consumată a fost mare.
În studiul randomizat pe 94 de adulți, participanții au băut 1,5–2 litri de apă minerală pe zi timp de 28 de zile.
Un grup a primit apă bogată în bicarbonat și sodiu, iar celălalt apă cu concentrații reduse.
În ciuda cantității suplimentare de sodiu, nu au existat diferențe semnificative în modificarea tensiunii sistolice, diastolice sau medii între cele două grupuri.
În grupul care a primit apă bogată în sodiu, eliminarea urinară de sodiu a crescut, ceea ce arată că organismul a eliminat o parte importantă din aportul suplimentar.
Cercetarea a inclus însă în principal adulți sănătoși și a durat numai patru săptămâni. Autorii nu demonstrează că orice persoană cu hipertensiune, insuficiență cardiacă sau boală renală poate consuma fără restricții ape foarte bogate în sodiu.
De ce sarea din mâncare rămâne o problemă chiar dacă unele ape sodice nu cresc tensiunea
Ar fi greșit să interpretăm aceste studii astfel: „sodiul nu contează”.
Contează foarte mult.
Ghidul american pentru hipertensiune din 2025 arată că reducerea aportului de sodiu poate scădea tensiunea în medie cu aproximativ 6–8 mmHg sistolic la persoanele cu hipertensiune, cu variații importante de la o persoană la alta.
Diferența este că majoritatea sodiului alimentar vine sub formă de clorură de sodiu, în special din:
- mezeluri;
- brânzeturi foarte sărate;
- pâine;
- semipreparate;
- conserve;
- snacksuri;
- fast-food;
- mâncare de restaurant.
Bicarbonatul de sodiu din unele ape minerale pare să aibă un efect diferit, dar dovezile sunt insuficiente pentru ca o persoană cu hipertensiune să ignore pur și simplu sodiul de pe etichetă.
Cine ar trebui să fie mai atent la o apă cu mult sodiu
Sensibilitatea la sare nu este identică la toată lumea.
Efectul reducerii sodiului asupra tensiunii este în general mai mare la persoanele cu hipertensiune și poate fi mai pronunțat la adulții în vârstă și la cei cu tensiune sensibilă la aportul de sare.
O atenție suplimentară este justificată în special dacă există:
- hipertensiune dificil de controlat;
- insuficiență cardiacă;
- boală cronică de rinichi;
- edeme sau tendință de retenție de lichide;
- recomandare medicală explicită de dietă hiposodată.
În aceste situații, alegerea unei ape cu puțin sodiu simplifică respectarea aportului zilnic recomandat.
Cum verifici rapid dacă apa pe care o bei are mult sodiu
Pe eticheta unei ape minerale trebuie căutată compoziția chimică.
Sodiul apare de regulă ca:
Na⁺ — x mg/L
Ca reper foarte simplu, legislația europeană permite mențiunea că o apă este potrivită pentru regim sărac în sodiu numai sub 20 mg/L. În schimb, o apă poate fi descrisă ca având conținut de sodiu atunci când acesta depășește 200 mg/L.
Pentru o persoană cu hipertensiune care bea zilnic 1,5–2 litri de apă, diferența dintre 5 mg/L și 300 mg/L nu este neglijabilă.
La 2 litri pe zi:
- 5 mg/L înseamnă 10 mg sodiu;
- 20 mg/L înseamnă 40 mg;
- 200 mg/L înseamnă 400 mg;
- 500 mg/L înseamnă 1.000 mg sodiu.
Ultima valoare ar consuma deja o mare parte din ținta zilnică de sodiu recomandată unei persoane care încearcă să țină tensiunea sub control.
Apa minerală carbogazoasă trebuie, așadar, evitată dacă ai hipertensiune?
Nu doar pentru că are bule.
Dovezile disponibile nu arată că dioxidul de carbon din apă crește în sine tensiunea arterială, iar mai multe studii cu ape carbogazoase bogate în bicarbonat și sodiu nu au identificat creșteri semnificative ale tensiunii.
Pentru cine are hipertensiune, partea relevantă este compoziția apei.
O apă minerală carbogazoasă cu sodiu foarte puțin poate fi consumată fără ca bulele să reprezinte problema. În schimb, dacă apa are câteva sute de miligrame de sodiu pe litru și este băută în cantități mari în fiecare zi, aportul trebuie adăugat la sodiul provenit din alimentație.
Iar pentru cine are indicație medicală de regim strict hiposodat, cea mai simplă alegere este o apă pe a cărei etichetă apare un conținut foarte redus de sodiu – ideal sub 20 mg/L.
Așadar, dacă te uiți la sticlă și te întrebi dacă îți poate crește tensiunea, nu numărul de bule este informația importantă. Uită-te la cifra de lângă „Na⁺”.
