Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Suplimentarea zilnică cu 4.000 UI de vitamina D reduce cu 19% riscul de a dezvolta diabet de tip 2 la persoanele cu prediabet, dar numai la cei care au anumite variante ale genei receptorului vitaminei D.
Cei cu varianta ApaI AA, aproximativ 30% din populație, nu obțin niciun beneficiu, conform unei analize publicate în aprilie 2026 în JAMA Network Open. Studiul explică de ce rezultatele cercetărilor anterioare au fost contradictorii și deschide perspectiva unei abordări genetice pentru prevenția diabetului.
Ce arată noul studiu publicat în JAMA Network Open
Cercetătorii de la Tufts University și de la Boston University Chobanian & Avedisian School of Medicine au analizat datele a 2.098 de adulți cu prediabet care au participat la trialul clinic D2d, „Vitamin D and Type 2 Diabetes”. Studiul, publicat în aprilie 2026 în JAMA Network Open, a fost coordonat de Bess Dawson-Hughes și a examinat patru polimorfisme comune ale genei receptorului vitaminei D (VDR): ApaI, BsmI, FokI și TaqI. Acestea sunt variații genetice frecvente care influențează modul în care celulele răspund la vitamina D circulantă.
Participanții au primit zilnic, timp de aproximativ 2,5 ani, fie 4.000 UI de vitamina D3, fie placebo. În analiza intention-to-treat a trialului inițial, beneficiul global al vitaminei D pentru prevenția diabetului nu a atins semnificația statistică. Analiza genetică a schimbat interpretarea: la pacienții cu genotipuri ApaI AC și CC, suplimentarea a redus riscul de progresie spre diabet zaharat de tip 2 cu 19%. La cei cu genotip ApaI AA, vitamina D nu a avut niciun efect demonstrabil asupra riscului.
De ce contează receptorul vitaminei D
Vitamina D nu acționează direct asupra celulelor. După ce este transformată în forma activă (1,25-dihidroxivitamina D), aceasta se leagă de un receptor specific, VDR, care se găsește în aproape toate celulele organismului, inclusiv în celulele beta-pancreatice care produc insulină. Receptorul transmite semnalul în interiorul celulei și activează gene implicate în metabolism, inflamație și răspuns imun, conform unei analize publicate în Inside Precision Medicine.
Polimorfismele VDR modifică modul în care receptorul răspunde la semnalul vitaminei D. Varianta FokI produce un receptor mai scurt, cu activitate transcripțională crescută, în timp ce variantele BsmI, ApaI și TaqI influențează stabilitatea ARN-ului mesager, reglarea post-transcripțională și eficiența traducerii. ApaI este asociat în mod particular cu sindromul metabolic și obezitatea, doi factori majori de risc pentru diabetul de tip 2.
Mecanismul prin care vitamina D influențează glicemia
Există trei căi prin care vitamina D ar putea influența metabolismul glucozei. Prima este stimularea secreției de insulină din celulele beta-pancreatice, care exprimă receptori pentru vitamina D. A doua este ameliorarea sensibilității celulelor periferice la insulină. A treia este reducerea inflamației sistemice de grad scăzut, frecventă la pacienții cu prediabet și obezitate. Aceste mecanisme au fost descrise într-o sinteză publicată în 2017 în Journal of Diabetes Investigation, care a evaluat și interacțiunea dintre VDR și susceptibilitatea la diabet și boală coronariană.
Un alt studiu, publicat în Scientific Reports, a evaluat efectul a 12 luni de suplimentare cu 2.000 UI de vitamina D3 zilnic la 204 pacienți cu diabet zaharat de tip 2. Rezultatele au arătat că pacienții cu genotipurile TaqI GG și BsmI TT au prezentat ameliorări semnificative ale trigliceridelor, LDL-colesterolului, insulinei și HOMA-IR, în timp ce cei cu alte genotipuri au avut răspunsuri minime, conform analizei publicate în 2017.
Ce înseamnă acest studiu pentru pacienții români
Concluzia practică imediată este că suplimentarea cu vitamina D nu funcționează ca o metodă universală de prevenție a diabetului. Pentru aproximativ o treime din populație (purtătorii genotipului ApaI AA), administrarea de doze mari de vitamina D nu reduce riscul de progresie de la prediabet la diabet, deși poate avea alte beneficii (osoase, imune).
Pentru ceilalți două treimi, suplimentarea cu 4.000 UI pe zi a redus riscul cu 19% într-un interval de 2,5 ani. Aceasta este o reducere modestă, dar semnificativă din punct de vedere clinic, mai ales pentru o intervenție ieftină și ușor de administrat. În acest moment, testarea genotipului ApaI nu este disponibilă de rutină în clinicile din România și nu intră în niciun protocol de îngrijire a prediabetului.
Profesorul Anastassios Pittas de la Tufts University, autor principal al trialului D2d, a subliniat că rezultatele nu trebuie interpretate ca o recomandare generală de a lua doze mari de vitamina D fără aviz medical, deoarece consumul peste 4.000 UI pe zi poate produce hipercalcemie cu efecte asupra rinichilor și inimii.
Prediabetul în România
Prediabetul afectează un număr semnificativ de adulți români, mulți fără simptome și fără diagnostic. Definiția se bazează pe trei criterii glicemice: glicemie à jeun între 100 și 125 mg/dl, hemoglobină glicată între 5,7% și 6,4%, sau glicemie la 2 ore după testul de toleranță la glucoză între 140 și 199 mg/dl. Studii populaționale americane arată că aproape jumătate din adulți au prediabet, iar fără intervenție, până la 70% dintre aceștia dezvoltă diabet.
Cea mai puternică intervenție pentru prediabet rămâne combinația dintre scăderea ponderală, alimentația echilibrată și activitatea fizică. În studiile clasice de prevenire a diabetului, schimbările de stil de viață au redus riscul de progresie cu 58%, mult mai mult decât orice intervenție farmacologică testată până în prezent. Vitamina D poate intra în discuție ca sprijin, nu ca înlocuitor.
Cine ar trebui să-și verifice nivelul de vitamina D
Pentru pacienții cu prediabet, măsurarea 25(OH)D înainte de a începe suplimentarea este o decizie rezonabilă. Pacienții cu deficit confirmat (sub 20 ng/ml sau 50 nmol/l) beneficiază cel mai clar din corectarea deficitului. La cei cu valori normale, dozele mari nu sunt justificate doar pentru „siguranță”, iar suplimentarea pe orb expune pacientul la riscul de hipercalcemie.
Un sub-studiu de siguranță al D2d, publicat în 2022 în European Journal of Clinical Nutrition, a confirmat că dozele zilnice de 4.000 UI au fost, în general, bine tolerate la pacienții cu prediabet. Hipercalcemia clinic semnificativă a fost rară, dar nu inexistentă, ceea ce justifică monitorizarea periodică a calciului seric și a funcției renale la pacienții care primesc doze mari pe termen lung.
Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultul medical. Pentru orice decizie privind suplimentarea cu vitamina D, consultați un medic.
