Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Ce poate percepe un om în timpul unui stop cardiac? Întrebarea continuă să stârnească interes în lumea medicală, mai ales după ce mai mulți pacienți resuscitați au relatat experiențe pe care le-au descris ca fiind extrem de vii.
Unul dintre cele mai cunoscute studii pe această temă a fost publicat în revista medicală The Lancet și a analizat 344 de pacienți care au supraviețuit unui stop cardiac în spitale din Țările de Jos.
Aproape unul din cinci pacienți a relatat o experiență de apropiere de moarte
Cercetarea, coordonată de cardiologul Pim van Lommel, a urmărit în mod prospectiv pacienții resuscitați. Dintre cei 344 de supraviețuitori, 62, adică aproximativ 18%, au declarat că au avut o experiență de apropiere de moarte.
În 41 dintre aceste cazuri au fost identificate mai multe elemente specifice acestui tip de experiență.
Pacienții au descris senzația că sunt conștienți de propria moarte, emoții puternice, impresia că își părăsesc corpul, trecerea printr-un tunel, apariția unei lumini sau întâlnirea cu persoane decedate. Experiențele nu au fost însă identice, iar intensitatea lor a variat de la un pacient la altul.
De ce doar unii pacienți își amintesc ce au trăit?
Una dintre cele mai interesante observații ale cercetării a fost diferența dintre supraviețuitori. 282 dintre cei 344 de pacienți, adică 82%, nu au raportat nicio amintire legată de perioada în care au fost inconștienți.
Cercetătorii nu au identificat un factor medical simplu care să explice de ce unii oameni își amintesc astfel de experiențe, iar alții nu.
Nici durata stopului cardiac, nici perioada de inconștiență, medicamentele administrate sau teama de moarte înaintea evenimentului nu au explicat în mod clar apariția acestor relatări.
Ce spune studiul despre lipsa oxigenului
Una dintre explicațiile discutate în cazul experiențelor de apropiere de moarte este privarea creierului de oxigen.
Autorii studiului au observat însă că această explicație, luată singură, nu clarifică toate rezultatele. Dacă lipsa oxigenului ar fi singurul mecanism responsabil, era de așteptat ca astfel de experiențe să fie raportate mult mai frecvent de pacienții aflați în condiții similare.
Totuși, cercetarea nu a demonstrat că aceste experiențe apar independent de activitatea creierului și nici că reprezintă dovada existenței unei conștiințe separate de creier.
Experiențele au avut efecte și după resuscitare
Cercetătorii au urmărit pacienții și la ani după eveniment, pentru a observa dacă experiențele raportate au avut consecințe pe termen lung.
Rezultatele au indicat că unele schimbări au apărut treptat. Persoanele care au relatat experiențe de apropiere de moarte au prezentat modificări mai pronunțate în ceea ce privește valorile personale, perspectiva asupra vieții și modul în care priveau moartea.
Aceste schimbări au fost observate în perioada de urmărire de până la opt ani.
Misterul experiențelor de apropiere de moarte rămâne
Studiul publicat în 2001 a devenit una dintre cercetările importante în domeniul experiențelor de apropiere de moarte. Cercetări ulterioare au analizat fenomenul, iar proporția persoanelor care raportează astfel de experiențe diferă între studii, în funcție de criteriile utilizate și de grupurile analizate.
Prin urmare, procentul de 18% nu înseamnă că aproape unul din cinci oameni „vede lumea de dincolo”. El arată că, în grupul de 344 de supraviețuitori analizat în cercetarea olandeză, 18% au relatat ulterior experiențe încadrate de cercetători drept experiențe de apropiere de moarte.
Întrebarea privind mecanismul acestor amintiri rămâne deschisă. Medicina are mai multe ipoteze și rezultate de cercetare, însă nu există în prezent un răspuns definitiv care să explice de ce apar aceste experiențe și de ce sunt memorate doar de o parte dintre persoanele care supraviețuiesc unui stop cardiac.
