Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Experiențele din apropierea morții au reprezentat un subiect de interes pentru cercetători și pentru public de mai multe decenii. De la senzația de desprindere de propriul corp până la întâlniri cu persoane decedate sau apariția unei lumini intense, numeroase persoane din întreaga lume descriu trăiri care par să urmeze un tipar asemănător.
O nouă ipoteză științifică încearcă să explice aceste relatări prin modul în care funcționează creierul în ultimele clipe de viață. Potrivit teoriei, ceea ce oamenii percep în apropierea morții ar putea fi un fel de „ultim vis”, creat de creier din amintiri, emoții și experiențe acumulate pe parcursul vieții.
Cercetătorii subliniază însă că această explicație rămâne o ipoteză și nu demonstrează că toate experiențele din pragul morții au o singură cauză.
Milioane de oameni descriu aceleași senzații înainte de revenirea la viață
Un studiu publicat în revista științifică PeerJ arată că aproximativ 10% dintre persoanele din 35 de țări au declarat că au trecut printr-o experiență în apropierea morții.
În ciuda diferențelor culturale și religioase dintre participanți, multe relatări au elemente comune. Oamenii vorbesc despre senzația că își părăsesc corpul, deplasarea către o lumină puternică, întâlnirea cu persoane apropiate care au murit și o stare intensă de calm sau împăcare.
Mulți dintre cei care au trecut prin astfel de momente spun că experiența a fost una dintre cele mai puternice trăiri din viața lor.
Creierul rămâne activ în ultimele momente de viață
Din punct de vedere medical, moartea nu este un proces instantaneu. Cercetările recente au arătat că activitatea cerebrală poate continua pentru o perioadă după apariția unor semne clinice asociate morții.
În ultimele momente de funcționare, creierul poate produce niveluri ridicate de unde gamma, considerate cele mai rapide unde cerebrale și asociate cu procese precum conștiința, memoria și percepția.
Un studiu publicat în 2023 a identificat o activitate intensă în zone ale creierului implicate în procesarea imaginilor și accesarea amintirilor. Acest lucru i-a determinat pe unii cercetători să analizeze posibilitatea ca experiențele din pragul morții să fie legate de modul în care creierul încearcă să creeze sens în ultimele clipe.
Liniștea profundă este una dintre cele mai frecvente relatări
Majoritatea persoanelor care povestesc astfel de experiențe descriu emoții pozitive. Sentimente precum pacea, iubirea, acceptarea și o stare profundă de conectare apar frecvent în relatările analizate de cercetători.
Studii realizate în Franța și Belgia au arătat că sentimentul de liniște este una dintre cele mai comune caracteristici ale acestor experiențe. Unii participanți au afirmat că au avut senzația că au înțeles, pentru o perioadă scurtă, sensul existenței sau legătura dintre toate lucrurile.
Cercetările efectuate pe persoane care au supraviețuit unui stop cardiac au indicat că unele dintre aceste trăiri au fost raportate în timpul procedurilor de resuscitare.
Totuși, nu toate experiențele sunt pozitive. Aproximativ 14% dintre persoanele care au descris astfel de momente au relatat senzații de teamă, confuzie sau experiențe percepute ca fiind tulburătoare.
Teoria „visului din momentul morții”
O nouă ipoteză propusă de cercetătorul Recai Kayış și publicată în revista Frontiers in Psychology în 2026 sugerează că experiențele din pragul morții ar putea reprezenta un proces asemănător unui vis extrem de intens.
Potrivit acestei teorii, atunci când creierul nu mai primește suficient oxigen și își pierde treptat legătura cu mediul exterior, acesta ar putea începe să genereze o experiență interioară formată din amintiri, emoții și elemente importante din viața persoanei.
Cercetătorul susține că natura experienței ar putea fi influențată de trecutul emoțional al fiecărui individ. Persoanele care au avut relații apropiate, momente pozitive și un sentiment de împlinire ar putea experimenta stări mai liniștitoare, în timp ce traumele sau conflictele nerezolvate ar putea contribui la apariția unor trăiri mai dificile.
Cultura poate influența modul în care oamenii descriu experiența
Oamenii de știință consideră că și mediul cultural poate avea un rol în interpretarea acestor momente.
În unele culturi influențate de creștinism, lumina întâlnită în astfel de experiențe este descrisă uneori ca o prezență sau o ființă. În schimb, în cultura japoneză, lumina este raportată mai frecvent ca un fenomen vizual sau un obiect luminos.
Cercetătorii avertizează însă că această componentă culturală este încă o ipoteză și nu există suficiente dovezi experimentale pentru a confirma exact modul în care influențează experiențele din apropierea morții.
Nu toate persoanele aflate în pragul morții au astfel de experiențe
Un aspect important este că nu toate persoanele care ajung foarte aproape de moarte relatează astfel de trăiri.
Datele disponibile sugerează că mai puțin de 40% dintre cei aflați în situații critice descriu o experiență conștientă pe care și-o amintesc ulterior. Pentru ceilalți, cercetătorii consideră că este posibil ca acele ultime momente să nu fi fost însoțite de nicio percepție sau amintire.
Deși cercetarea continuă, experiențele din pragul morții rămân unul dintre cele mai fascinante subiecte aflate la granița dintre neuroștiință, psihologie și filosofia conștiinței. Noua teorie aduce o posibilă explicație biologică, dar misterul modului în care creierul produce aceste trăiri este încă departe de a fi complet rezolvat.
