Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Nu doar ce mâncăm ar putea conta pentru sănătatea pe termen lung, ci și ora la care începem și terminăm mesele zilei. Un studiu amplu, realizat pe peste 31.000 de adulți, a descoperit că persoanele care consumau primele calorii ale zilei după ora 12 aveau o mortalitate cardiovasculară cu 46% mai mare decât cele care începeau să mănânce între 7:00 și 8:00.
La vârsta de 50 de ani, diferența estimată în speranța de viață era de aproximativ 2,5 ani. Cercetătorii avertizează însă că rezultatele arată o asociere și nu demonstrează că un mic dejun târziu scurtează direct viața.
Majoritatea recomandărilor despre micul dejun se concentrează asupra alimentelor din farfurie. Ouă sau cereale? Mai multe proteine? Mai puțin zahăr? Un nou studiu mută însă atenția către un element mai puțin discutat: ora la care începem să mâncăm.
Cercetarea, publicată în European Journal of Clinical Nutrition, a analizat relația dintre ora primei mese, ora ultimei mese, durata intervalului zilnic de alimentație și mortalitate.
Autorii au folosit informații provenite de la 31.044 de adulți americani în vârstă de cel puțin 40 de ani, incluși în National Health and Nutrition Examination Survey – NHANES între 1999 și 2018.
Participanții au raportat alimentele și băuturile consumate într-un interval de 24 de ore și orele la care acestea au fost consumate.
Apoi, cercetătorii au urmărit decesele înregistrate până la sfârșitul anului 2019.
Într-o perioadă mediană de monitorizare de 8,6 ani, au murit 7.129 dintre participanți, dintre care 2.259 din cauze cardiovasculare.
Cu cât prima masă era mai târzie, cu atât asocierea cu mortalitatea era mai puternică
Cercetătorii au folosit drept grup de referință persoanele care consumau prima masă între 7:00 și 8:00 dimineața.
Diferențele au devenit progresiv mai mari pe măsură ce prima masă era împinsă spre orele târzii.
Față de grupul care începea să mănânce între 7:00 și 8:00:
- prima masă între 8:00 și 10:00 a fost asociată cu un risc de deces din orice cauză cu aproximativ 10% mai mare;
- prima masă între 10:00 și 12:00 – cu un risc cu 19% mai mare;
- prima masă după ora 12:00 – cu un risc cu 29% mai mare.
Asocierea a fost și mai pronunțată pentru bolile cardiovasculare.
Persoanele care consumau primele calorii ale zilei după prânz aveau un risc de mortalitate cardiovasculară cu aproximativ 46% mai mare comparativ cu cei care începeau să mănânce între 7:00 și 8:00.
Rezultatele au rămas semnificative după ce cercetătorii au luat în calcul numeroși factori care ar fi putut influența mortalitatea, inclusiv vârsta, fumatul, activitatea fizică, indicele de masă corporală, calitatea alimentației, numărul de calorii consumate, veniturile și bolile deja existente.
Diferență estimată de 2,46 ani în speranța de viață
Cercetătorii au mers mai departe și au calculat cum se reflectă aceste asocieri în speranța de viață.
La vârsta de 50 de ani, persoanele care își începeau alimentația după ora 12:00 aveau o speranță de viață estimată cu 2,46 ani mai scurtă, în medie, decât cele care mâncau prima dată între 7:00 și 8:00.
Pentru cei care începeau să mănânce între 8:00 și 10:00, diferența era de aproximativ 0,9 ani.
Rezultatele nu înseamnă că simpla mutare a micului dejun la ora 7:30 va adăuga automat ani de viață.
Studiul este observațional și nu poate demonstra o relație directă de cauzalitate.
„Prima masă” putea fi chiar și o cafea cu calorii
Există și un detaliu important pentru interpretarea studiului.
Cercetătorii nu au definit micul dejun ca pe o masă clasică, luată la masă, cu alimente specifice.
Orice aliment sau băutură care conținea calorii și era consumată după ora 4:00 dimineața putea fi considerată prima masă a zilei.
Astfel, pentru o persoană care bea la ora 7:30 o cafea cu lapte sau zahăr și mânca propriu-zis abia la 10:00, momentul primei ingestii calorice era cel luat în calcul.
Ultima masă era definită în același mod: ultimul aliment sau ultima băutură cu calorii consumată în ziua respectivă.
Nici cina foarte devreme nu a fost asociată cu cele mai bune rezultate
Rezultatul privind ultima masă a zilei a fost mai neașteptat.
Relația nu a fost pur și simplu „cu cât mănânci mai târziu, cu atât este mai rău”.
Graficul a avut o formă de U.
Cercetătorii au folosit ca referință ultima masă consumată între 19:00 și 20:00.
În comparație cu această categorie:
- persoanele care terminau de mâncat înainte de ora 19:00 aveau o mortalitate generală cu aproximativ 13% mai mare;
- cei care consumau ultima masă după miezul nopții aveau un risc cu aproximativ 27% mai mare.
În modelele statistice, nivelul cel mai scăzut al mortalității apărea în jurul orei 20:00.
Dar autorii avertizează că aceasta nu trebuie transformată într-o „oră perfectă pentru cină”.
„Acest lucru nu înseamnă că ora 19:00-20:00 este o oră universal optimă pentru cină pentru toată lumea”, a explicat Zhilei Shan, autorul principal al studiului și cercetător la Huazhong University of Science and Technology, într-o declarație pentru ScienceAlert.
De ce și cina foarte devreme a fost asociată cu o mortalitate mai mare
Cina foarte târzie are o explicație biologică plauzibilă.
Consumul de alimente la ore târzii poate intra în conflict cu ritmul circadian, ceasul intern prin care organismul coordonează metabolismul, secreția hormonilor, somnul și numeroase alte procese.
Dar rezultatul pentru mesele foarte timpurii trebuie interpretat cu și mai multă precauție.
Persoanele care terminau de mâncat înainte de ora 19:00 erau, în medie, mai în vârstă, mâncau mai rar și aveau mai multe boli preexistente.
Astfel, este posibil ca masa foarte devreme să nu fie cauza riscului mai mare.
Ea ar putea fi pur și simplu un marker pentru alte probleme de sănătate.
O persoană fragilă, bolnavă sau cu un aport alimentar redus poate avea un program diferit de cel al unui adult sănătos, iar acest lucru poate influența rezultatele.
De ce momentul mesei ar putea influența metabolismul
Ritmul circadian nu este controlat exclusiv de lumină și somn.
Și mesele transmit organismului informații despre momentul zilei.
„Momentul meselor este un semnal important pentru ritmurile circadiene periferice”, a explicat Shan pentru ScienceAlert.
Organe precum ficatul, pancreasul, țesutul adipos și intestinul au propriile ceasuri moleculare, sincronizate parțial prin momentul în care primim nutrienți.
O primă masă foarte târzie sau consumul alimentelor noaptea poate contribui la o nepotrivire între ceasul central și ritmurile metabolice ale diferitelor organe.
Printre efectele biologice luate în calcul de cercetători se află modificări ale metabolismului glucozei și lipidelor.
Studiile pe animale au arătat, de asemenea, că întârzierea meselor poate modifica ritmurile moleculare din ficat, favoriza acumularea grăsimii hepatice și influența absorbția lipidelor.
Aceste mecanisme nu demonstrează însă că ele sunt responsabile pentru diferențele de mortalitate observate la oameni.
Ce s-a întâmplat cu postul intermitent
Studiul aduce și o observație interesantă pentru popularitatea postului intermitent și a alimentației într-o fereastră restrânsă de timp.
Cercetătorii au calculat intervalul dintre prima și ultima masă.
La prima vedere, s-ar putea presupune că o fereastră alimentară mai scurtă este automat asociată cu rezultate mai bune.
Dar lucrurile nu au fost atât de simple.
După ce autorii au luat în calcul ora primei mese, durata totală a ferestrei alimentare nu a avut o relație constantă cu mortalitatea în întregul grup.
Relația varia în funcție de momentul în care începea alimentația.
Cu alte cuvinte, două persoane care mănâncă într-un interval de opt ore nu au neapărat același profil dacă una mănâncă între 7:00 și 15:00, iar alta între 14:00 și 22:00.
Rezultatul completează cercetările recente privind time-restricted eating și ridică o întrebare importantă: poate conta mai mult momentul ferestrei de alimentație decât simplul număr de ore în care nu mâncăm?
Studiul actual nu poate oferi un răspuns definitiv.
Un studiu mare, dar cu o limitare importantă
Cei peste 31.000 de participanți reprezintă un avantaj important, însă metodologia are o limitare care trebuie luată în calcul.
Ora meselor a fost stabilită în principal pe baza unui chestionar alimentar de 24 de ore.
Cu alte cuvinte, cercetătorii au avut o fotografie a unei zile din viața participantului, nu un jurnal alimentar ținut în fiecare zi timp de 8 sau 10 ani.
Este posibil ca ora la care o persoană a mâncat în ziua evaluată să nu reflecte perfect obiceiurile sale pe termen lung.
Cercetătorii nu au avut nici informații complete despre cronotip – dacă persoana este în mod natural matinală sau nocturnă –, programul detaliat de somn, orele de activitate fizică sau toate formele de muncă în schimburi.
Aceste variabile ar putea influența atât ora meselor, cât și starea de sănătate.
Oamenii bolnavi ar putea începe să mănânce mai târziu
Există și problema numită cauzalitate inversă.
Nu putem exclude scenariul în care boala modifică programul meselor, și nu programul meselor provoacă boala.
O persoană care doarme prost, lucrează în ture, are depresie, o boală cronică sau un program social dificil poate începe să mănânce mai târziu.
Un studiu anterior realizat pe adulți mai în vârstă observase deja că ora micului dejun tinde să se deplaseze mai târziu pe măsură ce se acumulează problemele de sănătate.
Din acest motiv, Zhilei Shan spune că alimentația târzie trebuie privită în acest moment drept un posibil marker de risc și un comportament potențial modificabil, nu drept o cauză demonstrată a morții premature.
Autorul avertizează și împotriva schimbărilor radicale de program făcute exclusiv pe baza noului studiu.
Lucrarea, intitulată „Meal timing and eating window with all-cause and cardiovascular mortality and life expectancy: population-based cohort study”, a fost publicată la 31 iulie 2026 în European Journal of Clinical Nutrition.
Rezultatele adaugă însă un element nou într-o discuție dominată mult timp de numărul caloriilor și calitatea alimentelor: ora primei și ultimei mese ar putea fi încă o piesă din relația complexă dintre alimentație, ritmul circadian și longevitate.
