Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Peștele la conservă rămâne una dintre cele mai practice și accesibile opțiuni pentru o masă rapidă. Se păstrează mult timp, poate fi folosit în salate, sandvișuri sau preparate cu paste și furnizează proteine de calitate, esențiale pentru sănătatea organismului. Potrivit nutriționistei franceze Daisy Bodin, unele sortimente de pește la conservă conțin chiar mai multe proteine decât carnea, însă nu toate sunt la fel de recomandate pentru consum frecvent.
Proteinele joacă un rol esențial în sănătatea oaselor și a mușchilor
Proteinele sunt indispensabile pentru funcționarea normală a organismului. Ele contribuie la formarea structurii osoase, susțin dezvoltarea și regenerarea masei musculare, participă la refacerea pielii, părului și a celulelor sistemului imunitar și au un rol important în menținerea unei digestii sănătoase.
Din acest motiv, alegerea unei surse de proteine de calitate poate avea un impact important asupra stării generale de sănătate.
Tonul la conservă impresionează prin conținutul ridicat de proteine
Potrivit specialistului, tonul este unul dintre cele mai bogate tipuri de pește în proteine și se remarcă prin textura sa densă și efectul de sațietate.
„Este foarte valoros din punct de vedere nutrițional. Are un efect de sațietate foarte bun, iar datorită consistenței cărnii nu este nevoie să consumi o cantitate mare pentru a te sătura. În plus, proteinele sale sunt de foarte bună calitate”, explică Daisy Bodin.
Tonul la conservă furnizează aproximativ 25 de grame de proteine la 100 de grame, o valoare comparabilă cu cea a unei fripturi foarte slabe de vită, care conține între 22 și 25 de grame de proteine la aceeași cantitate.
Dezavantajul important al tonului: conținutul de mercur
Cu toate acestea, specialiștii atrag atenția că tonul nu ar trebui consumat în exces.
Fiind un pește aflat în vârful lanțului trofic, acesta poate acumula cantități mai mari de mercur decât alte specii marine. Din acest motiv, nutriționista recomandă limitarea consumului, în acord cu recomandările autorităților sanitare, care sfătuiesc populația să nu consume cantități mari de ton în fiecare săptămână.
Pentru un consum regulat, există alternative considerate mai sigure din punct de vedere al expunerii la metale grele.
Codul este și mai bogat în proteine
Deși tonul este adesea considerat campionul conținutului de proteine, Daisy Bodin afirmă că există un pește care îl depășește.
Este vorba despre cod, care poate ajunge la aproximativ 32 de grame de proteine la 100 de grame, având în același timp un risc mai redus de contaminare cu metale grele.
Pe lângă cod, specialistul recomandă și macroul și sardinele, considerate printre cele mai sănătoase opțiuni pentru consumul frecvent. Acestea sunt pești grași, bogați în acizi grași Omega-3 și au, în general, un conținut redus de mercur. Aportul lor proteic este de aproximativ 16 grame la 100 de grame.
Nutriționista mai menționează și chefalul si anghila printre variantele care pot face parte dintr-o alimentație echilibrată.
Cât pește este recomandat să consumăm
Recomandările nutriționale indică un consum de pește de două până la trei ori pe săptămână, dintre care între 100 și 150 de grame ar trebui să provină din pește gras, pentru aportul de acizi grași Omega-3.
În ceea ce privește conservele, specialiștii recomandă alegerea variantelor în suc propriu, fără adaos de ulei și cu un conținut redus de sare, deoarece păstrează o valoare nutrițională mai bună și limitează aportul inutil de grăsimi și sodiu.
