Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Metforminul, un medicament vechi folosit în diabetul de tip 2, a devenit în ultimii ani una dintre cele mai discutate substanțe din zona longevității. A fost analizat pentru efectele sale asupra metabolismului, inflamației, riscului de diabet și chiar asupra îmbătrânirii.
Dar un nou studiu publicat în JAMA Network arată că, la adulții cu prediabet, două intervenții mult mai simple au avut rezultate mai bune pe termen lung: alimentația controlată și mișcarea regulată.
Analiza vine din Diabetes Prevention Program și studiul de urmărire Diabetes Prevention Program Outcomes Study, unele dintre cele mai importante cercetări despre prevenirea diabetului. Participanții au fost urmăriți până la 21 de ani, iar cercetătorii au analizat dacă stilul de viață sau metforminul pot reduce riscul de a dezvolta mai multe boli cronice în același timp.
Rezultatul este important tocmai pentru că nu se referă doar la diabet. Cercetătorii au urmărit multimorbiditatea, adică apariția a două sau mai multe boli cronice, printre care hipertensiune, cancer, demență, boală Alzheimer, boală cronică de rinichi, insuficiență cardiacă, osteoporoză și accident vascular cerebral.
Ce au făcut participanții din grupul cu stil de viață
Intervenția de stil de viață a fost clară și intensă: dietă săracă în grăsimi și calorii, cu scop de scădere în greutate, plus cel puțin 150 de minute de activitate fizică pe săptămână.
Asta înseamnă aproximativ 30 de minute de mișcare în cinci zile pe săptămână. Nu vorbim neapărat despre antrenamente dure, ci despre activitate fizică susținută, suficientă pentru a schimba metabolismul, greutatea, glicemia, tensiunea și rezistența la insulină.
În studiul inițial Diabetes Prevention Program, publicat în New England Journal of Medicine, modificarea stilului de viață a redus riscul de diabet de tip 2 cu 58%, iar metforminul cu 31%, comparativ cu placebo. Noul studiu a mers mai departe și a analizat dacă acele intervenții au influențat, peste ani, acumularea mai multor boli cronice.
Ce a arătat studiul după 21 de ani
În analiza publicată online în JAMA pe 15 iunie 2026, cercetătorii au inclus 1.173 de participanți înscriși în Medicare, urmăriți timp de 21 de ani după intrarea în studiul randomizat. Rezultatele au fost clare: 82% dintre cei din grupul de intervenție prin stil de viață au dezvoltat multimorbiditate, comparativ cu 85% în grupul metformin și 87% în grupul placebo.
Diferența poate părea mică la prima vedere, dar devine importantă când vorbim despre boli cronice care se acumulează în timp și care cresc costurile, riscul de dizabilitate și dependența de tratamente.
Potrivit NIH, participanții din grupul de stil de viață au avut un risc cu 21% mai mic de a dezvolta două boli cronice și un risc cu 25% mai mic de a dezvolta trei boli cronice, comparativ cu placebo. Metforminul nu a avut o diferență semnificativă față de placebo pentru acest obiectiv.
Metforminul nu este „demontat” de studiu
Rezultatul nu înseamnă că metforminul este inutil. Medicamentul rămâne important în tratamentul diabetului de tip 2 și are date solide pentru reducerea riscului de diabet la persoane selectate cu prediabet, mai ales la cei mai tineri, cu exces ponderal sau cu risc metabolic crescut.
Dar studiul arată că, atunci când obiectivul este prevenirea acumulării mai multor boli cronice pe termen lung, metforminul nu a depășit placebo în această analiză. Stilul de viață, în schimb, a avut un semnal mai bun.
Această diferență contează într-o perioadă în care metforminul este promovat uneori ca „medicament al longevității”, inclusiv de persoane fără diabet. Noul studiu aduce o corecție importantă: o pastilă promițătoare nu înlocuiește efectele combinate ale alimentației, mișcării și scăderii în greutate.
De ce mișcarea și dieta pot avea efecte mai largi
Metforminul acționează asupra unor căi metabolice, în special asupra producției de glucoză la nivel hepatic și asupra sensibilității la insulină. Stilul de viață acționează însă simultan asupra mai multor sisteme.
Mișcarea regulată îmbunătățește sensibilitatea la insulină, reduce tensiunea, susține masa musculară, scade inflamația, ajută somnul, protejează oasele și îmbunătățește funcția cardiovasculară. Dieta echilibrată poate reduce greutatea, glicemia, colesterolul, tensiunea și riscul de ficat gras.
Această acțiune largă poate explica de ce intervenția de stil de viață a avut un avantaj când cercetătorii au urmărit nu o singură boală, ci acumularea mai multor afecțiuni cronice.
Ce înseamnă multimorbiditatea
Multimorbiditatea înseamnă prezența a două sau mai multe boli cronice la aceeași persoană. La vârste înaintate, devine tot mai frecventă și complică tratamentul.
Un pacient cu hipertensiune și diabet are deja risc mai mare de boală renală, infarct și AVC. Dacă apar și insuficiență cardiacă, osteoporoză sau demență, tratamentul devine mult mai dificil. Medicamentele se înmulțesc, riscul de reacții adverse crește, iar calitatea vieții scade.
Autorii studiului spun că prevenirea sau întârzierea multimorbidității este una dintre marile provocări ale sănătății publice, pentru că medicina obișnuită tratează adesea bolile separat, după ce apar.
De ce studiul este relevant și pentru România
România are o povară mare de boli cardiometabolice: hipertensiune, diabet, obezitate, boală cardiovasculară și boală renală cronică. În practică, mulți pacienți trec de la „puțin zahăr crescut” sau „tensiune la limită” la combinații de boli care cer tratamente multiple.
Pentru publicul român, mesajul studiului este foarte practic. Prediabetul nu este o simplă valoare de laborator, ci o fereastră în care se poate interveni. O scădere modestă în greutate, mers zilnic, reducerea caloriilor, mai puține ultraprocesate și activitate fizică constantă pot schimba traiectoria pe termen lung.
Într-un sistem medical în care prevenția ajunge adesea prea târziu, faptul că o intervenție accesibilă a avut efecte observabile după două decenii este foarte important.
Nu trebuie început perfect, ci început treptat
Dr. Shirin Jaggi, endocrinolog la Northwell Health, a descris rezultatele ca „puternice”, tocmai pentru că le arată pacienților că nu depind doar de o rețetă. Ea subliniază că schimbările trebuie adaptate fiecărei persoane și începute gradual, mai ales la cei sedentari.
Pentru cine nu face deloc mișcare, 150 de minute pe săptămână pot părea mult. Dar se poate începe cu 10-15 minute de mers, o dată sau de două ori pe zi, apoi durata poate crește. Importantă este repetarea, nu perfecțiunea.
Aceeași logică se aplică alimentației. O dietă mai bună nu începe cu reguli extreme, ci cu pași concreți: porții mai mici, mai multe legume, proteine de calitate, mai puține băuturi dulci, gustări mai rare și mese mai simple.
Ce ar trebui să facă persoanele cu prediabet
Persoanele cu glicemie crescută, HbA1c la limită sau diagnostic de prediabet ar trebui să discute cu medicul despre riscul individual și despre un plan realist. Pentru unii pacienți, metforminul poate fi recomandat. Pentru alții, intervenția de stil de viață este prima măsură.
Studiul nu spune că pacienții trebuie să refuze medicamentele. Spune că dieta și mișcarea nu trebuie tratate ca sfaturi decorative, ci ca intervenții medicale cu efect real pe termen lung.
Un plan bun include monitorizarea glicemiei, tensiunii, greutății, circumferinței taliei, colesterolului și funcției renale. În paralel, contează somnul, renunțarea la fumat și reducerea alcoolului.
Concluzia
Un studiu publicat în JAMA arată că, la adulții cu prediabet, o dietă săracă în grăsimi și calorii, asociată cu cel puțin 150 de minute de activitate fizică pe săptămână, a fost legată de un risc mai mic de a dezvolta mai multe boli cronice pe parcursul a 21 de ani. Metforminul, deși important în diabet și util pentru prevenția diabetului la anumite persoane, nu a fost mai bun decât placebo pentru reducerea multimorbidității în această analiză.
Mesajul nu este că pastilele nu contează. Mesajul este că, pentru îmbătrânirea sănătoasă, două obiceiuri simple pot avea efecte mai largi decât ne place să credem: mișcarea făcută constant și alimentația care reduce povara metabolică.
Într-o epocă obsedată de medicamente ale longevității, studiul readuce în prim-plan o idee incomodă, dar puternică: corpul îmbătrânește mai bine când este antrenat și hrănit mai bine, nu doar tratat.
