Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Un focar sever de cancer contagios a fost detectat la scoicile soft-shell din Puget Sound, în statul Washington, potrivit unui studiu publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences. Boala afectează moluștele, nu oamenii, dar descoperirea este importantă pentru ecosistemele marine și pentru felul în care cercetătorii înțeleg rarele forme de cancer transmisibil din natură.
Afecțiunea se numește bivalve transmissible neoplasia, o formă de cancer care se poate transmite între moluște prin celule canceroase vii. Spre deosebire de cancerele obișnuite, care apar în organismul unui individ și rămân acolo, aceste celule tumorale pot trece de la un animal la altul și pot continua să se multiplice într-o nouă gazdă.
Cazul a fost semnalat la scoici soft-shell, o specie de moluște care nu este originară de pe Coasta de Vest a SUA. Cercetătorii cred că aceste scoici au fost introduse acolo din populații de pe Coasta Atlantică încă din secolul al XIX-lea.
Ce au descoperit cercetătorii
Potrivit datelor citate de KOIN 6 News, cercetătorii au observat inițial boala la scoicile soft-shell din Puget Sound, în statul Washington. În aprilie 2022, cancerul a fost detectat la 45% dintre cele 47 de scoici testate în Triangle Cove.
Câteva luni mai târziu, boala era prezentă și la 13% dintre scoicile testate în zona Stanwood. Dar situația s-a agravat rapid. Până în 2024, prevalența a urcat la aproximativ 75% în ambele locuri, ceea ce a transformat episodul într-unul dintre cele mai importante focare de cancer transmisibil la moluște documentate în regiune.
Studiul a fost condus de cercetători de la Pacific Northwest Research Institute și a urmărit felul în care această boală, detectată inițial la niveluri mai mici în alte populații de scoici, a ajuns să provoace un focar major pe Coasta de Vest.
Cum poate fi un cancer „contagios”
La oameni, cancerul nu este considerat o boală contagioasă. Nu se transmite prin atingere, aer, apă, contact obișnuit sau consum de alimente. Există infecții care cresc riscul unor cancere, cum este HPV în cazul cancerului de col uterin sau al unor cancere orofaringiene, dar infecția nu înseamnă transmiterea cancerului propriu-zis.
La unele animale, însă, există forme rare de cancer transmisibil. În aceste cazuri, nu se transmite un virus care declanșează cancerul, ci chiar celule canceroase care supraviețuiesc în afara gazdei inițiale și colonizează un alt organism.
Astfel de cancere clonale transmisibile au fost descrise la diavolii tasmanieni, la câini și la mai multe specii de moluște marine. În cazul bivalvelor, celulele canceroase pot ajunge în apă și pot infecta alte organisme din aceeași specie sau, în unele situații, chiar specii apropiate.
Ce este bivalve transmissible neoplasia
Bivalve transmissible neoplasia este o boală asemănătoare leucemiei la moluște. Ea afectează hemolimfa, fluidul care are un rol comparabil cu sângele la aceste animale.
Celulele afectate se multiplică anormal și pot compromite funcțiile normale ale organismului. Pentru scoici, boala poate fi gravă, mai ales când apare la scară mare într-o populație locală.
La nivel biologic, fenomenul este fascinant și îngrijorător în același timp. Fascinant, pentru că arată că unele celule canceroase pot deveni aproape organisme parazite, capabile să supraviețuiască dincolo de corpul în care au apărut. Îngrijorător, pentru că un focar într-o populație de moluște poate afecta ecosistemele locale și resursele marine.
Există risc pentru oameni?
Nu există dovezi că acest tip de cancer se poate transmite la oameni. Boala este descrisă la moluște și implică celule adaptate să supraviețuiască în organisme de bivalve, nu în corpul uman.
Cea mai importantă clarificare este aceasta: „cancer contagios” nu înseamnă că oamenii pot face cancer dacă ating sau consumă scoici. Riscurile legate de consumul de scoici sunt, în general, altele: bacterii, virusuri, toxine marine sau contaminare, motiv pentru care autoritățile emit periodic avertizări privind recoltarea și consumul de fructe de mare.
Pentru oameni, recomandarea rămâne respectarea alertelor oficiale privind siguranța alimentară și consumul de scoici provenite din surse verificate. Focarul descris de cercetători este, în primul rând, o problemă de sănătate a faunei marine.
De ce a atras atenția focarul din Washington
Focarul din Puget Sound a atras atenția pentru că prevalența a crescut foarte mult într-un interval relativ scurt. De la 45% într-un punct de testare și 13% în altul, cercetătorii au ajuns să observe valori de aproximativ 75% până în 2024.
O prevalență atât de mare indică o răspândire intensă în populațiile locale de scoici. Pentru cercetători, asta ridică mai multe întrebări: de ce s-a accelerat boala, cât de mult se poate extinde, ce rol au condițiile de mediu și dacă populațiile afectate pot rezista pe termen lung.
Moluștele sunt sensibile la schimbări de temperatură, poluare, acidifiere, calitatea apei și alte presiuni de mediu. Chiar dacă studiul nu transformă automat aceste elemente în cauze directe ale focarului, ele fac parte din contextul mai larg în care sănătatea ecosistemelor marine este monitorizată.
Poate ajunge boala și în alte zone?
Autoritățile din Oregon au declarat pentru KOIN 6 News că riscul actual ca boala să se răspândească în Oregon este considerat scăzut, deși posibilitatea nu este exclusă.
Un motiv ține de transportul controlat al moluștelor între regiuni. Potrivit reprezentanților Oregon Department of Fish & Wildlife, transportul de cockles din Washington către Oregon este extrem de rar, iar în peste 24 de ani de transporturi de moluște nu au fost aduse soft-shell clams sau cockles din Washington în Oregon.
În plus, agențiile cer testarea moluștelor înainte ca acestea să fie relocate în estuare din alte state. Oregon nu are propriul program de monitorizare dedicat acestui tip de cancer transmisibil, dar autoritățile au transmis că sunt în contact cu Washington Department of Fish & Wildlife în timp ce focarul este urmărit.
O boală veche, observată mai atent
Cancerul transmisibil la scoici nu este o descoperire complet nouă. Soft-shell clams au mai fost asociate cu forme de neoplazie transmisibilă, iar cercetările anterioare au arătat că unele linii de celule canceroase pot circula pe distanțe mari în populațiile de bivalve.
Ce face acest caz important este amploarea focarului din Puget Sound și faptul că boala pare să fi devenit foarte frecventă în unele puncte monitorizate.
Pentru biologi, astfel de focare sunt ocazii rare de a observa evoluția cancerului în natură. Pentru administratorii resurselor marine, ele sunt semnale de alarmă privind sănătatea populațiilor de scoici.
De ce contează pentru ecosistem
Scoicile au un rol important în ecosistemele de coastă. Ele filtrează apa, participă la ciclul nutrienților și fac parte din lanțurile trofice. Când o populație este afectată de boală, efectele pot depăși specia în sine.
Un focar sever poate reduce numărul de indivizi sănătoși, poate modifica structura comunităților locale și poate influența activitățile economice legate de recoltare, acvacultură și pescuit.
Chiar dacă soft-shell clams nu sunt native pe Coasta de Vest, ele fac parte de mult timp din ecosistemele locale. O boală care se răspândește puternic într-o astfel de populație poate deveni relevantă pentru monitorizarea mediului marin.
Legătura cu România
Pentru România, știrea nu are o implicație directă imediată. Nu este vorba despre un focar în Marea Neagră și nici despre o alertă alimentară pentru consumatori.
Totuși, subiectul este relevant pentru că arată cât de puțin cunoscute sunt unele boli ale organismelor marine și cât de importantă este monitorizarea ecosistemelor. Marea Neagră are propriile vulnerabilități: poluare, specii invazive, schimbări de temperatură, presiune asupra resurselor și episoade de contaminare care pot afecta calitatea fructelor de mare.
Ce trebuie să rețină consumatorii
Pentru consumatori, regula nu se schimbă: scoicile și alte fructe de mare trebuie cumpărate din surse verificate, păstrate corect și consumate conform recomandărilor de siguranță alimentară.
Oamenii nu trebuie să tragă concluzia că scoicile provoacă un cancer contagios la om. Nu acesta este mesajul studiului.
Mesajul real este că natura are forme rare și surprinzătoare de boală, iar cancerul, în anumite condiții biologice, poate deveni transmisibil între animale. În cazul scoicilor din Washington, acest fenomen a atins o prevalență neobișnuit de mare și trebuie urmărit.
Un avertisment despre sănătatea mediului marin
Focarul de cancer transmisibil la scoicile din Puget Sound este mai mult decât o curiozitate științifică. Este un semnal că bolile marine pot evolua, se pot răspândi și pot afecta populații întregi fără să fie vizibile pentru public.
Pentru cercetători, cazul oferă informații despre evoluția cancerului, imunitatea animalelor și transmiterea celulelor tumorale în natură. Pentru autorități, este un motiv de monitorizare. Pentru public, este o lecție despre cât de complexă este sănătatea ecosistemelor marine.
Cancerul contagios la scoici nu este o amenințare directă pentru oameni, dar poate fi un semn al fragilității vieții marine. Iar atunci când bolile apar în tăcere sub apă, efectele pot fi observate abia după ce focarul a devenit deja sever.
