Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Persoanele care suferă de boli cardiovasculare severe pot solicita evaluarea în vederea încadrării într-un grad de handicap, însă simplul diagnostic de boală de inimă nu este suficient. În 2026, evaluarea se face în funcție de severitatea afecțiunii, deficiența funcțională și impactul pe care boala îl are asupra vieții de zi cu zi.
O boală cardiovasculară poate afecta semnificativ capacitatea unei persoane de a munci, de a se deplasa sau de a desfășura activități obișnuite. În anumite situații, limitările produse de afecțiune pot justifica încadrarea într-un grad de handicap.
Totuși, două persoane care au același diagnostic pot primi rezultate diferite la evaluare. Ceea ce contează nu este doar denumirea bolii, ci mai ales cât de mult este afectată funcționarea inimii, ce simptome apar la efort sau în repaus și în ce măsură persoana își poate desfășura activitățile cotidiene.
Ce prevăd criteriile pentru bolile cardiovasculare
Criteriile medico-psihosociale aflate în vigoare în 2026 includ o secțiune distinctă pentru afectarea funcțiilor sistemului cardiovascular. Evaluarea se bazează pe parametri clinici și paraclinici, printre care se pot regăsi electrocardiograma, testarea toleranței la efort, ecografia cardiacă și Doppler, monitorizarea tensiunii arteriale, iar în anumite situații cateterismul cardiac sau angiografia.
În funcție de severitatea afectării, criteriile fac diferența între deficiență medie, accentuată și gravă, corespunzătoare, după caz, gradelor de handicap mediu, accentuat sau grav.
Astfel, nu orice afecțiune cardiovasculară conduce la acordarea unui certificat. Pentru stabilirea încadrării este esențială evaluarea funcției cardiace și a limitărilor pe care aceasta le produce.
Insuficiența cardiacă severă poate duce la încadrarea în grad de handicap
Insuficiența cardiacă este una dintre afecțiunile pentru care severitatea limitării funcționale poate avea un rol important în evaluare.
Criteriile actuale folosesc, între altele, clasificarea funcțională NYHA. În formele mai severe, simptomele pot limita activitățile obișnuite, iar în stadiul NYHA IV acestea pot apărea inclusiv în repaus. Criteriile oficiale asociază formele severe de insuficiență cardiacă unor niveluri importante de deficiență, în funcție de tabloul clinic și de răspunsul la tratament.
În cazul insuficienței cardiace severe pot deveni relevante simptome precum oboseala la eforturi reduse, dificultățile de respirație, toleranța foarte scăzută la activitate fizică sau apariția manifestărilor chiar și în repaus.
Pentru evaluare nu este suficientă însă menționarea diagnosticului de insuficiență cardiacă. Situația trebuie documentată prin investigațiile și datele medicale relevante.
Cardiomiopatiile și tulburările de ritm pot fi luate în calcul
Criteriile oficiale prevăd și evaluarea persoanelor cu afectarea funcției contractile a inimii, inclusiv în cazul unor cardiomiopatii primare, precum cardiomiopatia dilatativă, hipertrofică sau restrictivă.
De asemenea, tulburările de ritm și de conducere pot deveni relevante atunci când sunt severe, repetitive, necesită tratament susținut și produc limitări funcționale importante.
În cazurile grave, criteriile iau în considerare inclusiv situațiile în care tulburările de ritm nu sunt controlate corespunzător prin tratament sau produc manifestări hemodinamice importante.
Infarctul miocardic nu înseamnă automat certificat de handicap
O persoană care a suferit un infarct miocardic nu primește automat certificat de încadrare în grad de handicap.
După un infarct, evaluarea trebuie să țină cont de sechelele și limitările rămase, de funcția cardiacă și de capacitatea de efort. Dacă pacientul își poate desfășura activitățile obișnuite fără limitări funcționale semnificative, simplul antecedent de infarct nu este, în sine, suficient pentru stabilirea unui grad de handicap.
În schimb, atunci când după evenimentul cardiac rămân afectări importante ale funcției inimii și o reducere semnificativă a capacității de efort, acestea pot fi relevante în procesul de evaluare.
Hipertensiunea arterială nu duce automat la încadrare
Nici hipertensiunea arterială, luată separat, nu înseamnă automat că persoana poate primi certificat de handicap.
Importanța acesteia în evaluare crește atunci când boala este severă, dificil de controlat sau a produs afectări ale altor organe și sisteme. În funcție de situația medicală, pot deveni relevante complicațiile cardiovasculare, renale sau neurologice.
Prin urmare, nu valoarea tensiunii arteriale luată izolat este elementul decisiv, ci impactul global al afecțiunii și al complicațiilor sale asupra funcționalității persoanei.
Ce investigații pot fi importante la evaluare
Dosarul medical trebuie să ofere o imagine cât mai clară asupra stării pacientului. În cazul afecțiunilor cardiovasculare, medicul poate utiliza investigații precum electrocardiograma, ecocardiografia, monitorizarea Holter, testele de efort și alte examinări specifice, în funcție de diagnostic.
Criteriile oficiale menționează, în funcție de afecțiune și de necesitățile evaluării, EKG-ul de repaus, testul de toleranță la efort, ecografia cardiacă bidimensională și Doppler, cateterismul cardiac, angiografia și monitorizarea tensiunii arteriale.
La dosar pot fi relevante și scrisorile medicale, biletele de externare, documentele privind internările, tratamentele urmate și eventualele intervenții cardiovasculare.
Cât de importantă este capacitatea de efort
Unul dintre cele mai importante aspecte în cazul bolilor cardiovasculare este modul în care afecțiunea limitează activitatea fizică.
O persoană poate avea un diagnostic cardiac, dar să își poată desfășura activitățile cotidiene cu limitări reduse. Într-o altă situație, aceeași boală poate produce oboseală severă, dificultăți de respirație la eforturi mici sau simptome chiar în repaus.
Tocmai această diferență explică de ce diagnosticul medical nu este singurul criteriu. Evaluarea urmărește deficiența funcțională și consecințele sale asupra activității și participării persoanei.
Clasificarea NYHA, importantă în insuficiența cardiacă
În cazul insuficienței cardiace, clasificarea NYHA este utilizată pentru descrierea limitării funcționale.
Clasele NYHA diferențiază pacienții în funcție de gradul în care activitatea fizică provoacă simptome. Pe măsură ce clasa funcțională este mai severă, activitățile obișnuite devin mai greu de realizat, iar în forma NYHA IV simptomele pot apărea și în repaus.
Criteriile românești actuale folosesc această clasificare în evaluarea afectării funcției inimii și stabilesc nivelurile de deficiență în funcție de tabloul clinic și de ceilalți parametri medicali relevanți.
Unde se depune dosarul pentru evaluare
Persoanele adulte care consideră că afecțiunea cardiovasculară le produce o dizabilitate semnificativă se pot adresa structurii competente a DGASPC pentru evaluarea în vederea încadrării în grad de handicap.
Documentele necesare pot varia în funcție de situația medicală și de procedura aplicată de autoritatea competentă. De aceea, este recomandat ca persoana să verifice în prealabil lista actualizată a actelor solicitate de DGASPC din județul de domiciliu.
Documentele medicale de la cardiolog și rezultatele investigațiilor recente sunt importante pentru ca situația medicală să poată fi evaluată cât mai corect.
Decizia nu se ia doar după numele bolii
În cazul bolilor de inimă, întrebarea esențială nu este doar „ce diagnostic are pacientul?”, ci și „cât de mult îi afectează această boală funcționarea și viața de zi cu zi?”.
O insuficiență cardiacă severă, o cardiomiopatie cu afectare importantă a funcției inimii, anumite tulburări grave de ritm sau alte afecțiuni cardiovasculare care reduc semnificativ capacitatea de efort pot intra în evaluarea pentru stabilirea unui grad de handicap, în condițiile prevăzute de criteriile medico-psihosociale.
În schimb, un diagnostic cardiac stabil, bine controlat și fără limitări funcționale importante nu înseamnă automat acordarea certificatului.
În 2026, evaluarea persoanelor cu afecțiuni cardiovasculare se realizează potrivit criteriilor medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 2.300/1.457/2025. Încadrarea și gradul de handicap sunt stabilite individual, pe baza documentelor medicale, a parametrilor funcționali și a evaluării complexe a persoanei.
