Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Un diuretic, un inhibitor al sistemului renină–angiotensină și un antiinflamator pot afecta împreună alimentarea cu sânge a rinichilor. Combinația devine mai riscantă în timpul caniculei, al deshidratării, vărsăturilor sau diareei. Pacienții cu hipertensiune, insuficiență cardiacă, diabet ori boală renală pot lua primele două medicamente zilnic și pot adăuga un antiinflamator fără rețetă pentru dureri, fără să știe că organismul a pierdut deja lichide.
În zilele foarte calde, rinichii trebuie să funcționeze cu un volum de sânge mai mic, deoarece organismul pierde apă și sare prin transpirație.
Pentru un adult sănătos și bine hidratat, această adaptare poate trece fără probleme. La un pacient în vârstă care ia mai multe medicamente, are diaree sau bea puține lichide, echilibrul poate deveni fragil.
Una dintre cele mai cunoscute asocieri cu risc este supranumită „tripla lovitură” asupra rinichilor:
- un diuretic;
- un inhibitor al enzimei de conversie sau un blocant al receptorilor de angiotensină;
- un antiinflamator nesteroidian.
Fiecare medicament afectează altă parte a circulației renale
Diureticele, precum furosemidul, hidroclorotiazida sau indapamida, ajută organismul să elimine apă și sare. Sunt folosite în hipertensiune, edeme și insuficiență cardiacă.
În caniculă, pierderea de lichide prin transpirație se adaugă efectului diuretic. Volumul de sânge poate scădea prea mult.
Inhibitorii ECA și sartanii sunt folosiți pentru tensiune, inimă și protecția rinichilor la anumite categorii de pacienți. Ei modifică presiunea din vasele mici ale rinichiului.
Antiinflamatoarele nesteroidiene reduc producerea unor substanțe care ajută la menținerea fluxului de sânge renal, mai ales în timpul deshidratării.
Luate împreună, cele trei clase pot reduce filtrarea și pot favoriza o leziune renală acută.
FDA arată că antiinflamatoarele pot perturba semnificativ circulația renală la pacienții cu risc și pot precipita insuficiența renală acută.
Antiinflamatorul este adesea adăugat fără ca medicul să știe
Pacientul poate avea prescrise zilnic:
- un sartan pentru tensiune;
- un diuretic pentru edeme.
Apoi începe să ia ibuprofen sau naproxen pentru dureri de genunchi, spate ori măsele. Medicamentul este cumpărat fără rețetă și nu apare întotdeauna în lista tratamentelor.
Antiinflamatoare se pot găsi și în produse combinate pentru:
- răceală;
- dureri sinusale;
- migrenă;
- febră;
- dureri menstruale.
O persoană poate lua două produse cu aceeași substanță fără să realizeze.
FDA enumeră ibuprofenul, naproxenul și ketoprofenul printre antiinflamatoarele disponibile în diferite produse și avertizează asupra riscului de boală renală și sângerare digestivă la anumite persoane.
Cine are cel mai mare risc
Riscul este mai mare la:
- persoane de peste 65 de ani;
- pacienți cu boală renală;
- diabetici;
- persoane cu insuficiență cardiacă;
- pacienți cu ciroză;
- cei care iau mai multe medicamente pentru tensiune;
- persoane care beau puține lichide;
- pacienți cu vărsături sau diaree;
- cei care lucrează în căldură;
- persoane cu infecții și febră;
- pacienți care țin diete foarte restrictive.
Un episod scurt de deshidratare poate fi suficient pentru a destabiliza un pacient vulnerabil.
Semnele pot fi ușor confundate cu efectele caniculei
Leziunea renală acută poate provoca:
- scăderea cantității de urină;
- urină foarte închisă la culoare;
- greață;
- lipsa poftei de mâncare;
- somnolență;
- confuzie;
- slăbiciune;
- umflarea picioarelor;
- dificultăți de respirație;
- crampe;
- palpitații.
Uneori nu există simptome clare, iar problema este descoperită prin creșterea creatininei și modificarea potasiului.
Setea nu este un indicator perfect la vârstnici, deoarece senzația poate fi diminuată.
Nu toate medicamentele se opresc automat pe caniculă
O greșeală ar fi ca pacienții să întrerupă preventiv, în fiecare zi caldă, tratamentul pentru inimă sau tensiune.
Oprirea diureticului poate agrava insuficiența cardiacă. Eliminarea unui inhibitor ECA sau a unui sartan poate crește tensiunea și destabiliza anumite boli.
Planul trebuie stabilit individual.
Pacienții cu risc pot cere medicului instrucțiuni pentru zilele cu:
- febră;
- vărsături;
- diaree;
- imposibilitatea de a bea;
- tensiune mult mai mică;
- expunere prelungită la căldură.
Ghidul KDIGO pentru leziunea renală acută este în curs de actualizare în 2026, semn al atenției tot mai mari acordate prevenirii și urmăririi acestor episoade.
Câtă apă trebuie băută
Nu există o cantitate identică pentru toată lumea.
O persoană sănătoasă poate crește aportul în zilele calde. Un pacient cu insuficiență cardiacă, boală renală avansată sau sodiu scăzut poate avea o limită prescrisă.
Recomandarea generică de a bea „cât mai multă apă” poate fi periculoasă în aceste situații.
Medicul poate indica:
- cantitatea zilnică aproximativă;
- dacă trebuie cântărit pacientul;
- ce schimbare în greutate este îngrijorătoare;
- când trebuie verificată creatinina;
- când trebuie ajustat temporar un medicament.
Cum poate fi redus riscul
Măsurile utile includ:
- evitarea antiinflamatoarelor luate fără consult;
- verificarea ingredientelor produselor pentru răceală;
- informarea farmacistului despre toate tratamentele;
- hidratarea potrivită bolilor existente;
- evitarea expunerii la căldură la orele de vârf;
- monitorizarea tensiunii și greutății;
- contactarea medicului la vărsături sau diaree persistente;
- verificarea creatininei și potasiului când este indicat.
Durerea trebuie tratată, dar nu orice calmant este potrivit pentru orice pacient. Uneori medicul poate recomanda paracetamol, un tratament local, fizioterapie sau altă variantă, în funcție de cauză și de bolile asociate.
Combinația devine periculoasă nu pentru că fiecare medicament este greșit, ci pentru că efectele lor se întâlnesc într-un organism care a pierdut apă și nu mai poate menține filtrarea renală.
