Din cuprinsul articolului
Consumul frecvent de alimente bogate în flavonoide, precum ceaiul și merele, ar putea contribui la reducerea riscului de cancer de sân, potrivit unui studiu realizat de cercetători din China și publicat în revista de specialitate NPJ Breast Cancer.
Rezultatele sugerează că o alimentație bogată în astfel de compuși naturali poate avea un efect protector inclusiv în cazul femeilor cu predispoziție genetică pentru această boală.
Studiul a urmărit peste 93.000 de femei timp de aproape 12 ani

Cercetătorii au analizat datele a peste 93.000 de femei din Marea Britanie, incluse în baza de date UK Biobank. Starea lor de sănătate a fost monitorizată pe o perioadă de aproape 12 ani.
Pe baza alimentației participanților, specialiștii au calculat un indice al consumului de flavonoide, care a inclus 10 alimente bogate în acești compuși naturali: ceai, mere, fructe de pădure, struguri, portocale, grepfrut, ceapă, ciocolată și vin roșu.
Risc cu 15% mai mic de cancer de sân
Analiza a arătat că femeile care consumau cel mai frecvent aceste alimente au avut un risc cu 15% mai mic de a dezvolta cancer de sân, comparativ cu participantele care aveau un consum redus.
Un rezultat important al studiului este că beneficiul a fost observat și în cazul femeilor cu risc genetic crescut, ceea ce sugerează că alimentația poate influența parțial efectele predispoziției ereditare.
Ce rol au flavonoidele
Flavonoidele sunt compuși naturali prezenți în numeroase fructe, legume și băuturi de origine vegetală. Cercetările anterioare au arătat că acestea au proprietăți antioxidante și antiinflamatoare, fiind studiate pentru rolul lor în prevenirea unor boli cronice.
Pentru a verifica dacă rezultatele au fost influențate de consumul de alcool, cercetătorii au repetat analiza după eliminarea vinului roșu din calcule. Concluziile au rămas neschimbate, ceea ce indică faptul că efectul protector este asociat cu flavonoidele și nu cu alcoolul.
Autorii studiului subliniază că rezultatele provin dintr-un studiu observațional. Acest tip de cercetare evidențiază o asociere între alimentație și riscul de boală, dar nu poate demonstra o relație directă de cauză și efect.



