Ana Maria Niţu
Germina Olteanu
Deşi majoritatea şcolilor au un psiholog care se ocupă de cei mici, părinţii preferă să îşi ducă copilul la un cabinet particular de psihologie.
După testele predictive psihologii din școli merg din clasă în clasă pentru a-și promova activitatea de consiliere. Aceștia participă la ședințe și vorbesc cu părinții în vederea îmbunătățirii relației dintre copii și toți actorii educaționali. Este acţiunea de consilere psihologică pe care specialiştii o fac în cadrul unităţilor de învăţământ. Cu toate că psihologii fac toate demersurile pentru a oferi elevilor încrederea de a se prezenta în faţa acestora, foarte mulţi copii refuză să se prezinte de bună voie în faţa specialiştilor: “Unii copii refuză să meargă la psihologul școlii, din cauza faptului că le este frică de repercusiuni, neavând încredere că se respectă confidenţialitatea faţă de părinţi şi profesori”, a precizat psihologul Loana Comsa, din Cluj-Napoca. Aceasta vorbeşte şi despre imaginea deficitară pe care un psiholog şcolar o are.
De cele mai multe ori profesorii sunt cei care îi îndrumă pe elevi spre psihologul şcolar: „Dacă vin la mine cu o problemă și nu pot să îi ajut, atunci îi ghidez spre psiholog. Este foarte important și nu este nicio rușine să apeleze la un specialist”, spune Dan Munteanu, profesor de limba și literatura română la Colegiul Național Matei Basarab.
Printre adolescenţii care totuşi sunt convinşi de către profesori să accepte consultul de specialitate, sunt foarte mulţi care vin chiar fără acordul părinţilor, după cum spune Diana Ioaneş, psiholog școlar și psihoterapeut. „Nu îi lasă părinții și vin pe ascuns. « Ce să vorbești cu doamna aia? Nu poți să vorbești cu mine? Nu trebuie să știe tot ce se întâmplă în casă ! » Așa zic părinții”, este de părere aceasta.
Părinții nu sunt la fel de reticenţi atunci când vine vorba de psihologii din cabinetele particulare. „La cabinetul particular, prima întâlnire este cu părintele, care îmi povesteşte situaţia copilului. Cam 80% dintre minori vin, însă o fac numai pentru că îi obligă părinţii. În cazul celor 20% întâmpin un refuz major. E mai bine să vină ei înşişi, deoarece asociază psihologul cu părintele, iar discuţiile iau o altă direcţie”, a declarat Diana Ioaneş, pentru Doctorul zilei.
Acest lucru se întâmplă, după cum spun specialiştii, pentru că foarte mulți părinți au așteptări nerealiste de la un psiholog care are în grijă un număr important de elevi. „Vin cu ideea că în două-trei ședințe, printr-o „formulă magică”, se pot rezolva probleme vechi de ani de zile. Din păcate, niciun psiholog nu are un glob de cristal sau o baghetă magică la îndemână ….. Este nevoie de timp, răbdare şi multă muncă (inclusiv din partea părinţilor) pentru a repara ce a funcţionat greşit în ani de zile”, ne explică și Monica Bolocan, psiholog pentru copii și adolescenți.
Afecțiuni specifice adolescenților
Psihologii specializați în tratarea afecțiunilor minorilor merg mai mult pe prevenţia problemelor variate cu care se confruntă adolescenţii. În cazul băieților acestea sunt : agresivitatea, hiperactivitatea (neastâmpărul, agitaţia) şi indisciplina. În cazul fetelor, problemele cel mai des întâlnire sunt : emotivitatea, timiditatea, anxietatea.
Combaterea depresiei, muncă în echipă
O altă problemă majoră cu care se confruntă adolescenţii este depresia. Despre această afecțiune, Florin Ulete explică pentru cititorii revistei noastre : „Este un întreg proces, se face o anamneză despre trecutul copilului, relația cu părinții și mediul familial. Abia apoi văd copilul și stabilesc un plan terapeutic împreună cu adolescentul și părintele. Este important să observ cine ce își dorește de la discuțiile cu mine”.
Specialiştii atenţionează însă că indiferent de cabinetul de psihologie ales, pentru ca o consultaţie psihologică să dea roade este necesară o muncă în echipă: „Ei aduc copilul la psiholog să fie « reparat », dar asta presupune munca în echipa și mult efort din partea lor”, conchide psihologul Loana Comsa.
