Cum ajunge un vârstnic într-un azil de stat. Procedura completă, actele necesare și cine are prioritate

Internarea într-un cămin public pentru persoane vârstnice nu se obține printr-o simplă cerere și nu este garantată de existența unei pensii. Solicitantul trece printr-o evaluare medicală, socială și financiară, iar dacă nu există loc este înscris pe o listă de așteptare. Prioritate au persoanele care nu se pot îngriji singure și nu au familie sau sprijin suficient.

Pentru multe familii, decizia de a solicita internarea într-un cămin apare după luni sau ani în care îngrijirea la domiciliu devine tot mai dificilă.

Vârstnicul poate suferi de demență, poate cădea frecvent, nu se mai poate hrăni singur sau are nevoie de supraveghere permanentă. Familia descoperă însă că accesul la un loc public presupune mai multe etape, iar aprobarea dosarului nu înseamnă internare imediată.

Citeste si…

Stenograme șocante din dosarul lui Viorel Pașca. Procurorii DIICOT: medicamente împărțite „după culoarea cutiilor”, iar ambulanța era refuzată pentru bolnavii în criză

Procedura se bazează în principal pe Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, republicată, dar lista actelor și circuitul dosarului pot diferi între localități.

Pasul 1: cererea se depune la serviciul social local

Primul contact este, de regulă, cu:

• direcția de asistență socială a primăriei;

• serviciul public de asistență socială;

• DGASPC, în funcție de organizarea locală;

• direcția sectorului, în București.

Cererea poate fi formulată de persoana vârstnică, de reprezentantul său legal sau, în anumite situații, cu sprijinul familiei și al serviciilor sociale.

Citeste si…

Bolojan, în mijlocul scandalului „azilelor ilegale” din Bihor. „Nu știam despre rețea”

În București, solicitantul se adresează instituției competente din sectorul în care are domiciliul. Nu există un singur „azil de stat al Capitalei” și nici o procedură identică în toate cele șase sectoare.

Pasul 2: este deschis dosarul social

Actele cerute diferă, dar dosarul include frecvent:

• cerere de admitere;

• copie după cartea de identitate;

• certificat de naștere;

• certificat de căsătorie, divorț sau deces al soțului, după caz;

• talonul de pensie;

• adeverințe privind alte venituri;

• documente privind locuința;

• acte ale copiilor sau susținătorilor legali;

• declarații privind componența familiei;

  Citeste si…

  

  Ce veste tristă! Din păcate, este vorba despre Irinel Columbeanu

• acte privind reprezentarea legală;

• documente medicale;

• acordul persoanei pentru internare.

Direcțiile locale pot solicita acte suplimentare în funcție de situația concretă. Listele publicate de DGASPC-uri includ cererea, evaluarea inițială, documentele de venit, actele aparținătorilor și dosarul medical.

Este important ca familia să ceară lista actualizată direct de la instituția competentă, nu să folosească un model vechi găsit online.

Pasul 3: dosarul medical

Căminul trebuie să știe dacă poate răspunde nevoilor persoanei.

Pot fi solicitate:

• adeverință de la medicul de familie;

• scrisoare medicală;

• diagnosticele și tratamentul curent;

  Citeste si…

  

  32 de lei pe zi pentru mâncarea copiilor și bătrânilor. Decizia Guvernului Bolojan stârnește revoltă

• analize recente;

• evaluare psihiatrică sau neurologică;

• examen geriatric;

• dovada că persoana nu are boli infectocontagioase;

• testări cerute de centru;

• evaluarea gradului de dependență;

• documente privind dizabilitatea, dacă există.

Un cămin pentru persoane autonome nu poate prelua neapărat un pacient imobilizat sau cu tulburări severe de comportament.

Unele persoane au nevoie de un centru medico-social, de un serviciu specializat pentru demență sau de o unitate pentru adulți cu dizabilități, nu de un cămin obișnuit.

Pasul 4: ancheta socială

Un asistent social evaluează condițiile în care trăiește persoana.

Sunt analizate:

• dacă locuiește singură;

• starea locuinței;

• accesul la apă, căldură și hrană;

• capacitatea de a se deplasa și îngriji;

• riscul de cădere;

• relația cu familia;

• posibilitatea îngrijirii la domiciliu;

• veniturile și bunurile;

• existența unor susținători;

• riscul de abuz, neglijare sau abandon.

Legea acordă asistență în funcție de situația sociomedicală și de resursele economice ale persoanei.

Ancheta nu urmărește doar dacă pensionarul este sărac, ci dacă internarea este serviciul potrivit.

Pasul 5: evaluarea gradului de dependență

Autoritatea stabilește cât ajutor îi este necesar vârstnicului pentru activitățile zilnice:

• ridicarea din pat;

• mersul;

• folosirea toaletei;

• îmbrăcarea;

• igiena;

• alimentația;

• administrarea medicamentelor;

• orientarea în timp și spațiu;

• evitarea pericolelor.

Gradul de dependență influențează atât prioritatea, cât și tipul centrului și costul îngrijirii.

O persoană autonomă, dar singură, are alte nevoi decât un pacient cu Alzheimer avansat, incontinență și imposibilitatea de a se deplasa.

Pasul 6: verificarea familiei și a veniturilor

Autoritatea poate solicita date despre copii și despre celelalte persoane care au obligații legale de întreținere.

Se verifică:

• pensia;

• indemnizațiile;

• alte venituri;

• veniturile susținătorilor;

• posibilitatea familiei de a contribui;

• situația locativă;

• uneori bunurile relevante pentru evaluare.

Existența copiilor nu exclude automat accesul la un cămin. Contează dacă aceștia pot oferi efectiv sprijin și dacă îngrijirea necesară poate fi asigurată în siguranță.

Un copil care locuiește în altă țară, are probleme medicale sau nu poate oferi supraveghere permanentă nu echivalează cu existența unei soluții reale la domiciliu.

Pasul 7: decizia de admitere

Dosarul este analizat de structura competentă. Pot exista trei rezultate principale:

1. admiterea, dacă sunt îndeplinite condițiile și există loc;

2. înscrierea pe lista de așteptare;

3. respingerea sau recomandarea unui alt serviciu.

În locul internării pot fi propuse:

• îngrijire la domiciliu;

• centru de zi;

• masă pe roți;

• servicii de recuperare;

• teleasistență;

• sprijin financiar;

• centru pentru persoane cu dizabilități;

• unitate medico-socială.

Decizia trebuie comunicată și motivată potrivit procedurilor administrative aplicabile.

Cine are prioritate

Conform criteriilor prevăzute de Legea nr. 17/2000, prioritate au în special persoanele care:

• necesită îngrijire medicală permanentă ce nu poate fi asigurată acasă;

• nu se pot gospodări singure;

• nu au locuință;

• nu au venituri sau acestea sunt insuficiente;

• nu au familie sau susținători;

• familia nu le poate asigura îngrijirea;

• se află în risc social major.

Autoritatea trebuie să analizeze toate criteriile, nu să admită automat persoanele în ordinea depunerii cererilor.

O situație de abandon, abuz sau incapacitate totală poate primi prioritate față de un solicitant autonom care are familie și locuință.

Ce înseamnă lista de așteptare

Lista de așteptare apare atunci când dosarul este eligibil, dar centrul nu are un loc potrivit disponibil.

Durata depinde de:

• numărul locurilor;

• gradul de dependență;

• sexul beneficiarului, dacă organizarea camerelor impune acest lucru;

• urgența cazului;

• numărul persoanelor cu prioritate;

• transferurile și externările;

• profilul medical acceptat de centru.

În București, oferta este extrem de redusă: numai 522 de locuri publice la aproximativ 460.000 de pensionari.

Nu toți pensionarii solicită internarea, dar diferența explică de ce așteptarea poate deveni foarte lungă.

Poate familia să aleagă exact căminul?

Familia poate exprima o preferință, însă admiterea depinde de locurile disponibile și de compatibilitatea dintre nevoile persoanei și serviciile centrului.

Uneori solicitantul poate refuza un loc oferit, dar refuzul poate influența poziția sa pe listă conform regulamentului local.

Este important să fie întrebată instituția în scris:

• în ce centre poate fi repartizată persoana;

• dacă există o singură listă sau liste separate;

• ce se întâmplă după un refuz;

• cât timp rămâne valabil dosarul;

• ce documente trebuie reînnoite.

Cât se plătește într-un cămin de stat

Contribuția nu este identică în toate centrele.

Costul mediu lunar este aprobat pentru fiecare cămin, iar plata depinde de:

• venitul beneficiarului;

• gradul de dependență;

• costul serviciilor;

• veniturile susținătorilor;

• hotărârile autorității locale.

Legea reglementează participarea vârstnicului și, după caz, a susținătorilor la plata întreținerii. Persoanele fără venituri și fără familie capabilă să contribuie pot beneficia de finanțare publică.

Familia trebuie să ceară înaintea internării decizia de stabilire a contribuției și metoda de recalculare dacă veniturile se modifică.

Internarea se poate face fără acordul persoanei?

Ca regulă, persoana vârstnică trebuie să își exprime consimțământul.

Dacă nu are capacitatea de a decide din cauza unei afecțiuni cognitive severe, pot fi necesare măsuri de ocrotire și intervenția reprezentantului legal, conform legislației civile.

Familia nu poate interna pur și simplu o persoană lucidă împotriva voinței sale doar pentru că este dificil de îngrijit.

În situații de pericol, tulburare psihică severă sau incapacitate, procedura trebuie discutată cu serviciile sociale, medicii și, când este necesar, instanța.

Dosarul trebuie actualizat

Chiar dacă persoana se află pe lista de așteptare, unele documente medicale și sociale expiră sau trebuie actualizate.

Familia ar trebui să verifice periodic:

• dacă solicitarea este încă activă;

• poziția sau criteriul de prioritate;

• actele care trebuie reînnoite;

• modificarea stării de sănătate;

• apariția unei urgențe;

• schimbarea venitului ori domiciliului.

Dacă starea se deteriorează, trebuie cerută reevaluarea. O persoană care era autonomă la depunerea dosarului poate deveni dependentă după un accident vascular cerebral sau o cădere.

Ce faci dacă situația este urgentă

Dacă vârstnicul nu se mai poate hrăni, este abandonat, abuzat, rătăcește sau se află într-un pericol imediat, familia trebuie să contacteze serviciile sociale fără să aștepte soluționarea obișnuită a listei.

În funcție de situație, pot fi implicate:

• DGASPC;

• serviciul social al primăriei;

• medicul de familie;

• ambulanța;

• poliția;

• serviciul de urgență;

• un spital sau o unitate medico-socială.

Internarea într-un cămin nu este o soluție pentru o urgență medicală acută. Persoana trebuie mai întâi stabilizată și evaluată.

Cererea poate fi contestată dacă este respinsă

Solicitantul trebuie să primească un răspuns motivat.

Dacă familia consideră că evaluarea este greșită, poate:

• cere explicații și acces la procedură;

• depune documente suplimentare;

• solicita reevaluarea;

• formula o contestație administrativă;

• solicita ajutor juridic;

• sesiza instituțiile de control, dacă există nereguli.

Este util ca toate cererile să fie depuse cu număr de înregistrare și ca răspunsurile să fie păstrate.

Procedura, pe scurt

Pentru accesul la un cămin public:

1. se contactează serviciul social de domiciliu;

2. se depune cererea;

3. se completează dosarul medical și financiar;

4. se efectuează ancheta socială;

5. se evaluează gradul de dependență;

6. se analizează sprijinul familiei;

7. se stabilește eligibilitatea;

8. persoana este admisă sau trecută pe lista de așteptare;

9. contribuția este calculată;

10. internarea se face când apare un loc potrivit.

Obținerea unui loc nu depinde doar de existența unui diagnostic și nici de ordinea solicitărilor. Sistemul prioritizează urgența socială și medicală, însă numărul foarte mic de paturi face ca multe familii să aștepte fără un termen sigur.