Depresia reactivă este tipul cel mai frecvent întâlnit de depresie, mai ales în această societate şi în acest secol în care parcă rezistenţa la stres a scăzut şi noi, ca persoane, am devenit extrem de vulnerabili la factorii ce pot determina apariţia acestei afecţiuni.
Dr. Anca Talasman, medic primar – psihiatrie explică modul în care se manifestă şi se tratează acest tip de depresie
Cum diferentiem o depresie endogenă de o depresie reactivă?
Depresia endogenă este acel tip de depresie care are ca şi cauză, factorii biologici, ereditari. În schimb, depresia reactivă este determinată de factori psihosociali, de un eveniment traumatic, dificil prin care persoana trece la un moment dat în viaţă. Debutul simptomatologiei în depresia reactivă nu se produce întotdeauna imediat după acţiunea factorului favorizant sau in proximitatea acestuia. De cele mai multe ori acest lucru se întâmplă la o perioadă variabila de la acţiunea lui, frecvent prin efect cumulativ.
Primii 10 factori stresori în viaţa unui individ sunt în ordine descrescătoare ca intensitate: decesul soţului/ soţiei, divorţul, decesul unui membru apropiat al familiei, separarea maritală, rănirea sau boala personală severă, pierderea serviciului, condamnarea la detenţie, decesul unui prieten apropiat, sarcina, reajustarea în afaceri.
Cum se manifesta depresia reactiva?
Depresia poate afecta pe oricine, indiferent de sex, vârstă, pregătire intelectuală sau nivel socio-economic, însă nu fiecare dintre noi răspunde la fel la aceşti factori declanşatori, favorizanţi. Reacţia emoţională depinde de terenul pe care se grefează aceşti factori şi când spunem teren, ne referim la existenţa în istoricul medical al pacientului a unei tulburări de personalitate, a unei tulburări anxioase, prezenţa lor fiind factor de prognostic nefavorabil. Ca simptome specifice ale depresiei reactive întâlnim dispoziţia depresivă, iritabilă, irascibilitatea, nervozitatea sau scăderea pragului de toleranţă la frustrare.
Bolnavul poate să zâmbească sau chiar să nege schimbarea de dispoziţie, dar să se plângă în schimb de dureri persistente (cel mai frecvent întâlnite fiind durerile de spate) care nu cedează la antalgice şi care de obicei nu au o cauză fiziologică sau de alte suferinţe somatice. La fel, poate să prezinte accese de plâns sau dimpotrivă să acuze incapacitate de a simţi emoţiile.
Manifestările psihologice asociate sunt exprimate prin lipsa de încredere în propria persoană, cu stima de sine scăzută, indecizie, scăderea capacităţii de concentrare, retracţie socială, gândire pesimista, auto-învinovăţire. Pot să apară senzaţia de oboseală, agitatie, modificări de greutate corporală, tulburări de somn, tulburări de dinamică sexuală.
Tratarea precoce
Ca în orice afecţiune intervenţia terapeutică precoce este ideală. Cu cât vizita la medicul psihiatru sau la psiholog este întârziată cu atât rezultatul benefic al tratamentului va fi mai greu de obţinut.
În cazul depresiei reactive combinaţia tratamentului antidepresiv şi al psihoterapiei duce la cele mai bune rezultate şi este cea mai indicată. De asemenea, trebuie ştiut faptul că tratamentul nu funcţionează ca o baghetă magică şi că atâta timp cât factorii care au declanşat depresia nu sunt îndepărtaţi sau gestionaţi corect rezultatul nu este cel aşteptat. În consecinţă există toate şansele ca şi după vindecarea unui episod depresiv reactiv acesta să se repete la un interval de timp .
În România, o platformă complexă online, www.depresiv.ro, a fost gândită special ca un mijloc de sprijin şi informare pentru cei care s-au confruntat de-a lungul vieţii cu o tulburare de dispoziţie sau au în familie persoane care trec prin astfel de episoade.
