Observi diferența între a-ți fi frică de un străin care aleargă noaptea spre tine și a-ți fi frică de orice străin sau persoană nouă cu care intri în contact? Aceasta este diferența dintre anxietate și o tulburare de anxietate.

Anxietatea, în sine, este o emoție care ne ajută de multe ori să fim în siguranță, îndemnându-ne să ne ferim de situații sau persoane periculoase. Chiar și în față noutății este normal să simțim o oarecare teamă, făcându-ne griji în legătură cu lucruri ca o nouă relație sau un nou loc de muncă. Dar atunci când teama noastră devine irațională și este însoțită de simptome fizice, precum palpitațiile sau transpirația excesivă, putem vorbi despre o tulburare de anxietate.

Cum știi dacă suferi de o tulburare de anxietate

Iată câteva simptome la care să fii atent în caz că nu știi dacă să ceri sau nu ajutor:

• Îngrijorare excesivă. Asta înseamnă că situații firești precum mersul la școală sau lucru, ieșitul din casă sau participarea la un eveniment cu mai multe persoane necunoscute te face să-ți pui o mie de întrebări și să simți acea senzație de „nod în gât”. Pentru a fi considerată un simptom, îngrijorarea excesivă trebuie să se întindă pe mai multe zile, vreme de cel puțin 6 luni.
• Agitație excesivă. Dacă creierul percepe o amenințare chiar și acolo unde nu există, atunci corpul se va pregăti să fugă sau să lupte cu acel pericol, ori va rămâne ca într-o stare de paralizie, neștiind cum să reacționeze. Dacă cunoști aceste impulsuri, însoțite de palme transpirate, tremurat, ticuri nervoase, gură uscată, migrene, oboseală sau alte schimbări bruște în fiziologia corpului, s-ar putea să te confrunți cu o tulburare de anxietate.
• Probleme cu somnul. Dificultatea în a adormi din cauza gândurilor excesive și trezirea bruscă în timpul nopții sunt asociate cu insomnia, un fenomen strâns legat de această condiție.
• Probleme de concentrare. Dificultățile întâmpinate cu reținerea informațiilor, care pot rezulta în performanțe slabe la școală sau la lucru, sunt deseori legate de efortul necesar în lupta cu anxietatea. Dacă creierul are probleme mai grave cu care să se preocupe, cum ar fi frica de reacțiile șefului sau ale unui profesor, frica de a interacționa cu ceilalți și a te face de râs etc., atunci orice altceva care se întâmplă în prezent va veni pe locul 2. Altfel spus, calculele matematice vor fi mai puțin importante decât să calculezi unde e cea mai apropiată ieșire dintr-o cameră cu oameni care te sperie.
• Evitarea situațiilor sociale. Pentru a evita cauza anxietății, multe persoane evită contactul cu oamenii în măsura în care e posibil.
• Atacuri de panică. Acestea trezesc senzații puternice de frică și sunt însoțite de simptome precum: tremor, greață, palpitații, transpirație, senzație de sufocare, teama de a pierde controlul și chiar teama de moarte.

Întrucât atacurile de panică pot fi un semn al tulburării de panică, lipsa de concentrare poate indica prezența ADHD-ului, iar evitarea situațiilor sociale poate fi un semn al depresiei, diagnosticarea propriei persoane nu este de încurajat, căci astfel nici tratamentul găsit nu va fi cel potrivit.

Ce poți face dacă suferi de anxietate

Există mai multe tipuri de tulburări de anxietate, printre care: tulburarea de anxietate generalizată (teama constantă de a face ceva greșit), tulburarea de anxietate socială (frica de orice activitate în public, unde există oameni), agorafobia (frica de a fi într-o situație fără ieșire – o piață cu mulți oameni, în lift, în mijloace de transport), tulburarea de panică (atacuri constante de panică), anxietatea de separare (față de casă, partener, familie) sau fobiile specifice (față de insecte, șerpi, întuneric, zbor etc.).

Un diagnostic legat de anxietate poate fi oferit doar de către un psiholog, acesta adresând întrebările potrivite și folosind chestionare pentru a delimita în ce categorie se află simptomele prezentate. Psihologul poate solicita și teste de sânge pentru a se asigura că nu există un dezechilibru chimic în creier sau o altă afecțiune medicală prezentă, iar odată ce se conturează un diagnostic el va stabili dacă psihoterapia este suficientă sau e nevoie și de medicație prescrisă de medicul psihiatru.

O formă utilă de psihoterapie este cea cognitiv-comportamentală, prin care psihologul te va ajuta să-ți identifici gândurile și comportamentele care duc la apariția anxietății și să le eviți pe viitor.

Dacă situația o cere, pot fi prescrise și medicamente care să amelioreze simptomele, iar cursul vieții de înaintea stărilor de anxietate va fi reluat încet-încet.

Alte recomandări pentru diminuarea anxietății țin de schimbarea stilului de viață și se referă la: folosirea unor tehnici de relaxare (respirație adâncă în situații stresante, yoga, scrierea într-un jurnal), asigurarea unui somn odihnitor, activități sportive realizate regulat, o alimentație echilibrată, evitarea alcoolului, cofeinei, nicotinei și drogurilor, precum și menținerea unor relații strânse cu apropiații.