Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
De ce artrita reumatoidă afectează anumite articulații, în timp ce altele rămân neafectate? Este o întrebare la care cercetătorii caută răspuns de zeci de ani. Un studiu realizat de oamenii de știință de la Universitatea Oxford oferă acum o explicație nouă.
Cercetătorii au descoperit că anumite diferențe dintre articulații apar încă din timpul dezvoltării fetale. Aceste diferențe țin de tipurile de celule prezente în țesuturi, de modul în care acestea sunt organizate și de structura articulației. Ele ar putea contribui la vulnerabilitatea anumitor articulații la inflamație mai târziu în viață.
Studiul a analizat articulațiile degetelor umane aflate în dezvoltare. Cercetătorii au comparat articulațiile interfalangiene proximale, cunoscute sub denumirea PIP, cu articulațiile interfalangiene distale, DIP.
Articulațiile PIP sunt situate în mijlocul degetelor și sunt afectate frecvent în artrita reumatoidă. Articulațiile DIP, aflate mai aproape de vârful degetelor, sunt de obicei cruțate în această boală.
Ce au descoperit cercetătorii
Analiza a arătat că articulațiile PIP au un volum mai mare de țesut sinovial și conțin o proporție mai mare de fibroblaste PI16 pozitive.
Fibroblastele sunt celule ale țesutului conjunctiv. Ele contribuie la formarea și întreținerea structurii țesuturilor. În cazul fibroblastelor PI16 pozitive, cercetătorii au observat o localizare specială în apropierea vaselor de sânge și a zonelor unde se dezvoltă tendoanele și ligamentele.
Un aspect important este că aceste diferențe au fost observate în articulații aflate în dezvoltare, înainte de naștere. Asta sugerează că susceptibilitatea anumitor articulații la inflamație poate avea legătură și cu modul în care țesuturile s-au format, nu doar cu activitatea sistemului imunitar la vârsta adultă.
„Artrita reumatoidă afectează în mod selectiv anumite articulații, dar unul dintre marile întrebări fără răspuns este de ce”, a explicat profesorul Christopher Buckley, de la Kennedy Institute of Rheumatology din cadrul Universității Oxford. Cercetătorul susține că răspunsul poate ține și de caracteristicile propriilor țesuturi.
Cum au realizat studiul
Echipa de cercetare a combinat mai multe metode moderne. Oamenii de știință au folosit secvențiere ARN la nivelul unei singure celule, tehnici avansate de imagistică și tomografie cu raze X pentru a analiza articulațiile în dezvoltare.
Astfel, cercetătorii au putut identifica tipurile de celule prezente în articulații și au analizat modul în care acestea sunt distribuite în țesut.
Fibroblastele PI16 pozitive au atras atenția cercetătorilor deoarece sunt mai numeroase în articulațiile PIP. În laborator, aceste celule au răspuns la molecule inflamatorii precum TNF și interleukina 1 beta prin activarea unor mecanisme asociate inflamației.
De ce este importantă descoperirea
Artrita reumatoidă este o boală autoimună. Sistemul imunitar atacă țesuturile articulare și provoacă inflamație. În timp, inflamația poate afecta cartilajul, osul și structurile din jurul articulației.
Până acum, cercetările s-au concentrat în mare măsură asupra sistemului imunitar și asupra celulelor implicate în inflamație. Noul studiu arată că și țesutul articular poate avea un rol în stabilirea locului unde inflamația apare și se menține.
Cercetătorii subliniază însă că rezultatele nu înseamnă că o persoană este destinată să dezvolte artrită reumatoidă înainte de naștere. Boala are o cauză complexă, în care intervin factori genetici, imunologici și de mediu.
Ce ar putea schimba această descoperire
Rezultatele deschid o nouă direcție de cercetare. Oamenii de știință vor să afle dacă anumite populații de fibroblaste pot deveni ținte pentru tratamentele viitoare.
Dacă rezultatele vor fi confirmate în studii mai ample, cercetătorii ar putea înțelege mai bine de ce inflamația apare în anumite articulații și de ce unele zone rămân protejate.
Studiul sugerează astfel că, pentru a înțelege artrita reumatoidă, cercetătorii trebuie să analizeze atât sistemul imunitar, cât și mediul celular și structura fiecărei articulații.
Studiul a fost publicat în Nature Immunology și comunicatul Universității Oxford.
