Din cuprinsul articolului
Deshidratarea și glicemia crescută sunt strâns legate. Află cum influențează lipsa apei nivelul zahărului din sânge și ce semne nu trebuie ignorate.
Apa este una dintre cele mai importante resurse pentru organism, însă mulți oameni își dau seama că sunt deshidratați abia atunci când apar simptome precum oboseala, amețeala sau senzația intensă de sete. Mai puțin cunoscut este faptul că lipsa apei poate influența și nivelul glicemiei.
Pentru persoanele cu diabet sau cu risc de diabet, hidratarea corectă poate deveni o parte importantă din menținerea unui echilibru metabolic.
De ce poate crește glicemia atunci când organismul este deshidratat
Atunci când corpul pierde apă, sângele devine mai concentrat. Practic, există mai puțin lichid în circulație, iar glucoza din sânge poate avea o concentrație mai mare.
Deshidratarea nu provoacă diabet, însă poate contribui la creșterea temporară a glicemiei și poate face mai dificil controlul acesteia, mai ales în cazul persoanelor care au deja probleme cu reglarea zahărului din sânge.
Un alt mecanism important este legat de hormonii eliberați în perioadele de stres fizic. Când organismul este privat de apă, poate crește nivelul unor hormoni precum cortizolul, care influențează modul în care corpul folosește glucoza.
Setea excesivă poate fi un semn al glicemiei crescute
Una dintre cele mai cunoscute manifestări ale glicemiei mari este setea intensă. Explicația este simplă: atunci când nivelul zahărului din sânge crește prea mult, rinichii încearcă să elimine excesul de glucoză prin urină.
Acest proces duce la pierderea unei cantități mai mari de apă, ceea ce poate provoca deshidratare.
Astfel se poate crea un cerc vicios:
- glicemia crescută determină pierdere de apă;
- pierderea de apă accentuează deshidratarea;
- deshidratarea poate contribui la creșterea concentrației glucozei în sânge.
Cum îți dai seama că organismul nu are suficientă apă
Semnele deshidratării pot fi ușor confundate cu alte probleme. Printre cele mai frecvente se numără:
- senzația constantă de sete;
- gura uscată;
- urina închisă la culoare;
- oboseala inexplicabilă;
- amețeala;
- durerile de cap;
- pielea uscată;
- scăderea capacității de concentrare.
La persoanele cu diabet, aceste simptome trebuie urmărite cu atenție, mai ales dacă apar împreună cu urinări frecvente și valori crescute ale glicemiei, arată diabetesfoodhub.org.
Câtă apă ar trebui să bem pentru o hidratare corectă
Necesarul de apă diferă de la o persoană la alta și depinde de vârstă, greutate, temperatură, nivelul de activitate fizică și starea de sănătate.
O regulă generală este să consumăm lichide pe parcursul întregii zile, nu doar atunci când apare senzația de sete.
Este important de reținut că băuturile îndulcite nu reprezintă o soluție pentru hidratare, mai ales în cazul persoanelor cu glicemie crescută. Acestea pot aduce cantități mari de zahăr și pot agrava dezechilibrele metabolice.
Apa poate ajuta, dar nu înlocuiește tratamentul diabetului
O hidratare adecvată este benefică pentru organism și poate susține funcționarea normală a rinichilor și circulației. Totuși, apa nu poate înlocui tratamentul recomandat de medic pentru diabet.
Persoanele care observă valori repetat crescute ale glicemiei, sete intensă sau urinări frecvente ar trebui să discute cu un specialist și să facă investigațiile necesare.
Când deshidratarea și glicemia mare devin o urgență
În anumite situații, combinația dintre deshidratare și glicemie foarte crescută poate deveni periculoasă.
Solicitarea ajutorului medical este importantă atunci când apar simptome precum:
- confuzie;
- somnolență accentuată;
- greață și vărsături;
- respirație dificilă;
- slăbiciune severă;
- imposibilitatea de a consuma lichide.
Un pahar cu apă poate fi un gest simplu pentru sănătatea metabolică
Hidratarea este un obicei simplu, dar cu efecte importante asupra organismului. Deși deshidratarea nu este cauza diabetului, ea poate influența valorile glicemiei și poate agrava dezechilibrele existente.
Atenția la semnalele corpului, consumul suficient de apă și monitorizarea glicemiei sunt pași esențiali pentru menținerea sănătății metabolice, mai ales după vârsta de 45-50 de ani, când riscul tulburărilor de glicemie crește.



