Descoperire alarmantă în sângele pacienților cu infarct. Particulele găsite la 84% dintre cazurile grave

Microplasticele și nanoplasticele au fost detectate în sângele coronarian al majorității pacienților care sufereau un infarct miocardic acut sever, arată un nou studiu realizat în Italia.

Particulele au fost găsite la 84,2% dintre pacienții cu infarct, comparativ cu 40% dintre cei cu boală coronariană cronică și 31,8% dintre persoanele cu artere coronare normale. Cercetarea nu demonstrează că plasticul a provocat infarctul, dar întărește suspiciunea că expunerea la microplastice, poluarea aerului și inflamația vasculară ar putea fi legate.

Citeste si…

A ignorat ACESTE simptome 2 săptămâni. Apoi a suferit un AVC care i-a schimbat viața, la doar 48 de ani: „Nu ezita să ceri ajutor dacă…”

Particule microscopice de plastic au fost identificate în sânge, plămâni, ficat, placentă și chiar în plăcile de aterom. O nouă cercetare merge mai departe și arată că acestea se găsesc mult mai frecvent în circulația coronariană a persoanelor care trec printr-un infarct grav.

Studiul publicat în European Heart Journal a analizat sângele prelevat direct din arterele coronare ale unor pacienți supuși coronarografiei.

Cercetarea a fost coordonată de specialiști de la Universitatea din Campania „Luigi Vanvitelli”, alături de cardiologi și cercetători din mai multe centre italiene. Printre coordonatorii echipei s-au aflat profesorii Raffaele Marfella și Emanuele Barbato.

Citeste si…

Gestul făcut de soția unui pacient cu AVC masiv i-a salvat creierul. De la paralizie, a ajuns să meargă din nou în câteva ore

Rezultatele arată o diferență majoră între pacienții cu infarct acut și cei care aveau o afecțiune coronariană stabilă sau artere fără îngustări semnificative.

Microplastice detectate la 84% dintre pacienții cu infarct sever

Studiul a inclus 61 de persoane care au efectuat o angiografie coronariană pentru investigarea unei posibile boli cardiace ischemice.

Participanții au fost împărțiți în trei grupuri:

• 19 pacienți cu infarct miocardic acut cu supradenivelare de segment ST, numit STEMI;
• 20 de pacienți cu sindrom coronarian cronic;
• 22 de persoane cu artere coronare normale, incluse în grupul de control.

Microplasticele și nanoplasticele au fost detectate la:

• 84,2% dintre pacienții cu infarct STEMI;
• 40% dintre pacienții cu boală coronariană cronică;
• 31,8% dintre persoanele cu artere coronare normale.

Diferența a fost semnificativă statistic. Pacienții aflați în timpul unui infarct aveau și concentrații mai mari, precum și mai multe tipuri de polimeri în sânge.

Autorii au identificat, în medie, trei tipuri diferite de plastic la pacienții cu infarct, iar unii prezentau până la patru categorii de polimeri.

Citeste si…

Acest aliment crește riscul de infarct și AVC după vârsta de 50 de ani

Polietilena a fost găsită cel mai des

Cel mai frecvent material detectat a fost polietilena, prezentă în 97% dintre probele în care cercetătorii au identificat particule de plastic.

Polietilena este una dintre cele mai utilizate forme de plastic din lume. Se găsește în produse precum:

• pungi și folii;
• sticle și capace;
• ambalaje alimentare;
• recipiente;
• obiecte de unică folosință;
• materiale industriale;
• unele produse cosmetice și medicale.

În organism nu ajung, de regulă, fragmente vizibile, ci particule foarte mici rezultate din degradarea obiectelor și ambalajelor.

Microplasticele au dimensiuni mai mici de cinci milimetri, iar nanoplasticele sunt atât de mici încât pot traversa unele bariere biologice și pot pătrunde în circulație.

Citeste si…

„Am recunoscut AVC-ul în primele zece secunde”. Mihail Pautov, mărturie tulburătoare din propria familie: „Fiecare minut va conta enorm de mult”

Concentrația era mai mare în sângele din arterele inimii

Cercetătorii au prelevat atât sânge periferic, cât și sânge din circulația coronariană.

La același pacient au fost identificate, în general, aceleași tipuri de polimeri în ambele probe. Concentrațiile erau însă mai mari în sângele recoltat din arterele coronare decât în sângele periferic.

Observația este importantă deoarece arterele coronare alimentează direct mușchiul inimii. În timpul unui infarct STEMI, una dintre aceste artere este blocată brusc, de cele mai multe ori prin formarea unui cheag pe o placă de aterom care s-a rupt.

Studiul nu poate spune dacă particulele s-au acumulat în zonă înaintea infarctului, dacă au contribuit la instabilitatea plăcii sau dacă prezența lor reflectă pur și simplu o expunere generală mai mare.

Pacienții aveau și un nivel mai ridicat al inflamației

Persoanele cu infarct au prezentat valori mai mari ale unor molecule inflamatorii, printre care:

• interleukina-6;
• factorul de necroză tumorală alfa.

Microplasticele au fost detectate frecvent alături de inflamație crescută și expunere mai mare la particulele fine din aer, cunoscute drept PM2.5.

Aceste particule provin din trafic, arderea combustibililor, industrie, încălzire și alte surse de poluare. Ele pot pătrunde adânc în plămâni și sunt deja recunoscute drept un factor important pentru bolile cardiovasculare.

Autorii consideră că microplasticele ar putea face parte dintr-un „exposom cardiovascular”, adică totalitatea factorilor de mediu la care o persoană este expusă și care pot influența sănătatea inimii.

„Pacienții cu infarct STEMI au prezentat o încărcătură mai mare de microplastice și nanoplastice în sângele coronarian decât pacienții cu sindroame coronariene cronice și persoanele din grupul de control”, au concluzionat cercetătorii.

Fumatul, cel mai puternic predictor

Dintre factorii analizați, istoricul de fumat a fost cel mai puternic predictor independent al prezenței microplasticelor și nanoplasticelor în sânge.

Fumătorii sau foștii fumători aveau o probabilitate de aproape șase ori mai mare de a prezenta particule detectabile, după ajustarea statistică pentru ceilalți factori.

Toți pacienții care aveau simultan istoric de fumat și expunere la concentrații ridicate de PM2.5 au prezentat microplastice sau nanoplastice în probele analizate.

Fumul de țigară conține numeroase particule și substanțe toxice. Filtrele sunt fabricate frecvent din acetat de celuloză, un material plastic care se fragmentează, iar contaminarea poate proveni și din aer, ambalaje și procesele industriale asociate.

Rezultatul nu înseamnă că microplasticele explică întregul risc cardiovascular produs de fumat. Tutunul afectează direct pereții vaselor, favorizează inflamația, coagularea și ateroscleroza prin numeroase mecanisme deja demonstrate.

Pot microplasticele să provoace un infarct?

Studiul nu poate răspunde afirmativ la această întrebare.

Cercetarea a fost transversală: probele au fost recoltate într-un singur moment, în timpul angiografiei. Autorii au comparat pacienții, dar nu i-au urmărit înainte de infarct pentru a observa dacă nivelurile mai mari de plastic au precedat evenimentul.

Prin urmare, rezultatele arată o asociere, nu o legătură de cauzalitate.

Nu se poate stabili deocamdată dacă:

• particulele au contribuit la apariția infarctului;
• boala vasculară a favorizat acumularea lor;
• poluarea și fumatul au produs în paralel atât expunerea la plastic, cât și afectarea inimii;
• există un alt factor care explică ambele fenomene.

Eșantionul a fost, de asemenea, mic și a inclus numai 61 de persoane din Italia. Rezultatele trebuie confirmate în studii mai ample, realizate în regiuni și populații diferite.

Cum ar putea afecta plasticul vasele de sânge

Experimentele pe celule și animale indică mai multe mecanisme prin care particulele foarte mici ar putea influența sistemul cardiovascular.

Printre acestea se află:

• inflamația persistentă;
• stresul oxidativ;
• afectarea stratului intern al vaselor;
• activarea celulelor imunitare;
• modificarea metabolismului grăsimilor;
• favorizarea formării plăcilor de aterom;
• creșterea instabilității plăcilor;
• activarea coagulării.

Microplasticele pot transporta și alte substanțe. Pe suprafața lor se pot fixa metale grele, hidrocarburi și poluanți organici persistenți. În plus, materialele plastice conțin aditivi precum ftalați, bisfenoli și substanțe ignifuge, care se pot desprinde în mediul înconjurător.

O analiză publicată în 2026 despre mecanismele prin care microplasticele pot influența ateroscleroza descrie inflamația, disfuncția vasculară și dereglarea metabolismului lipidic drept posibile căi de afectare cardiovasculară.

Aceste mecanisme sunt plauzibile biologic, dar dozele și efectele reale asupra oamenilor sunt încă cercetate.

Particulele au fost găsite anterior în plăcile de aterom

Noul studiu nu este primul care leagă microplasticele de bolile vasculare.

În 2024, o cercetare publicată în The New England Journal of Medicine a analizat plăcile de aterom îndepărtate din arterele carotide ale unor pacienți. Microplasticele și nanoplasticele au fost detectate în țesuturile mai multor participanți.

Persoanele ale căror plăci conțineau particule de plastic au avut, pe parcursul unei urmăriri de aproximativ 34 de luni, mai multe infarcte, accidente vasculare cerebrale sau decese decât cele la care nu au fost identificate particule.

Studiul despre microplasticele din plăcile de aterom a fost tot observațional și nu a demonstrat că plasticul a cauzat evenimentele cardiovasculare.

A oferit însă unul dintre primele semnale clinice că prezența particulelor în vase ar putea avea relevanță pentru sănătatea umană.

Un alt studiu le-a asociat cu evenimente cardiace ulterioare

În 2025, cercetătorii au analizat sângele coronarian al unor pacienți care suferiseră un infarct și i-au urmărit timp de peste doi ani.

Au fost identificate mai multe tipuri de plastic, inclusiv:

• polietilenă;
• polistiren;
• policlorură de vinil;
• poliamidă.

Nivelurile mai mari de policlorură de vinil au fost asociate cu inflamație crescută și cu un număr mai mare de evenimente cardiovasculare adverse.

Rezultatele studiului pe 142 de pacienți cu infarct susțin ipoteza unei legături, dar nici ele nu pot demonstra direct că particulele au produs complicațiile.

Împreună, cercetările formează un tablou tot mai greu de ignorat, deși întrebările privind cauzalitatea și dozele periculoase rămân deschise.

Cum au fost măsurate particulele

Detectarea microplasticelor în corp este dificilă, iar contaminarea probelor reprezintă una dintre principalele probleme ale domeniului.

Cercetătorii au folosit două tehnici:

• piroliză urmată de cromatografie gazoasă și spectrometrie de masă;
• spectroscopie directă în infraroșu cu laser.

Prima metodă încălzește proba și identifică produșii chimici rezultați din descompunerea polimerilor. A doua permite caracterizarea particulelor în funcție de modul în care absorb lumina infraroșie.

Folosirea mai multor tehnici crește încrederea în identificare, dar măsurătorile microplasticelor nu sunt încă standardizate complet între laboratoare.

O revizuire din 2026 dedicată metodelor de detectare în sânge și țesuturi vasculare arată că fiecare tehnică prezintă avantaje și limite, iar comparația directă între studii rămâne dificilă.

Plasticul ajunge în organism prin mai multe căi

Oamenii sunt expuși prin:

• apă și băuturi;
• alimente;
• aerul inhalat;
• praful din locuințe;
• ambalaje;
• textile sintetice;
• obiecte de uz casnic;
• activități profesionale;
• fumat.

Particulele mari sunt eliminate în mare parte prin tractul digestiv. Cele foarte mici pot traversa bariera intestinală sau pulmonară și pot ajunge în sânge.

Nu este cunoscută încă proporția care pătrunde în organism, cât timp rămâne acolo și în ce organe se acumulează.

Expunerea nu poate fi eliminată complet. Plasticul este prezent în aer, apă, sol și lanțul alimentar, iar evitarea unui singur produs nu îndepărtează toate sursele.

Încălzirea alimentelor în plastic poate crește expunerea

Temperatura ridicată, lumina, uzura și contactul îndelungat pot favoriza desprinderea particulelor și a substanțelor chimice din recipientele din plastic.

Pentru reducerea expunerii inutile, pot fi luate câteva măsuri practice:

• folosirea recipientelor din sticlă sau ceramică pentru încălzire;
• evitarea introducerii în cuptorul cu microunde a ambalajelor care nu sunt destinate acestui scop;
• înlocuirea recipientelor deteriorate sau zgâriate;
• evitarea păstrării apei îmbuteliate în mașină ori la soare;
• reducerea recipientelor și tacâmurilor de unică folosință;
• spălarea mâinilor înainte de masă;
• aerisirea și îndepărtarea regulată a prafului;
• alegerea produselor reutilizabile atunci când este posibil.

Aceste schimbări pot reduce unele surse, dar nu există dovezi că ar elimina complet microplasticele din corp sau că ar preveni singure un infarct.

Apa îmbuteliată nu este singura sursă

Înlocuirea sticlelor de plastic poate fi utilă, însă expunerea nu provine numai din apa îmbuteliată.

Particulele pot apărea și în apa de la robinet, sare, pește, fructe de mare, produse procesate și aer. Nivelurile diferă mult în funcție de regiune, metodele de producție și tehnicile de analiză.

Nici trecerea la un singur tip de ambalaj nu garantează absența contaminării. Capacele, instalațiile de producție, filtrele și transportul pot contribui la prezența particulelor.

Reducerea plasticului de unică folosință rămâne rezonabilă atât pentru limitarea expunerii personale, cât și pentru protejarea mediului, fără promisiunea unui risc cardiovascular zero.

Reducerea plasticului nu înlocuiește prevenția cardiacă

Chiar dacă viitoarele studii vor confirma un efect cardiovascular al microplasticelor, factorii majori de prevenție rămân bine cunoscuți.

Riscul de infarct poate fi redus prin:

• renunțarea la fumat;
• controlul tensiunii arteriale;
• reducerea colesterolului LDL;
• tratamentul diabetului;
• activitate fizică regulată;
• alimentație echilibrată;
• menținerea unei greutăți potrivite;
• respectarea tratamentului prescris;
• recunoașterea rapidă a simptomelor de infarct.

Fumatul a fost și în noul studiu cel mai puternic predictor al prezenței particulelor, dar este în același timp unul dintre cei mai importanți factori modificabili pentru infarct.

Înlocuirea recipientelor nu compensează continuarea fumatului, hipertensiunea netratată sau valorile foarte mari ale colesterolului.

Ce trebuie să reținem din noul studiu

Cercetarea italiană a găsit o încărcătură mai mare de microplastice și nanoplastice în sângele coronarian al pacienților cu infarct acut sever.

Datele principale sunt:

• particule detectate la 84,2% dintre pacienții cu STEMI;
• prezență la 40% dintre cei cu boală coronariană cronică;
• prezență la 31,8% dintre persoanele cu artere normale;
• polietilenă în 97% dintre probele pozitive;
• concentrații mai mari în sângele coronarian;
• asociere cu inflamația, poluarea PM2.5 și fumatul;
• istoricul de fumat drept cel mai puternic predictor independent.

Rezultatele nu înseamnă că 84% dintre infarcte sunt provocate de plastic. Ele arată că particulele au fost mult mai frecvente în sângele pacienților aflați în timpul unui infarct decât în celelalte grupuri.

Următorul pas este realizarea unor studii mai mari, capabile să urmărească oamenii înainte de apariția bolii și să stabilească dacă reducerea expunerii schimbă în mod real riscul cardiovascular.

Până atunci, microplasticele trebuie privite ca un posibil factor de mediu aflat încă în cercetare, nu ca o explicație unică pentru infarct. Prezența lor în circulația coronariană, în plăcile de aterom și în cheaguri arată însă că impactul plasticului asupra organismului nu mai poate fi considerat doar o problemă de mediu.